Capitolul 55: Lent și profund: sexul fără cronometru și plăcerea care nu aleargă spre nicio țintă
Lent și profund: sexul fără cronometru și plăcerea care nu aleargă spre nicio țintă
✦ ✦ ✦
Am făcut din sex o cursă cu linie de sosire. Știm unde trebuie să ajungem, cam în cât timp și ce se cheamă reușită. Tot ce se află înainte de final a primit un nume care îl micșorează, „preludiu”, adică ceva de dinainte, de trecut repede. În cabinetul de sexterapie există de o jumătate de veac o metodă care întoarce socoteala pe dos. Se numește focalizarea senzorială și începe printr-o interdicție neașteptată: o vreme, nu aveți voie să ajungeți nicăieri.
În capitolele trecute am vorbit despre dorința care se trezește încet și despre frânele care o opresc. Acum ne uităm la ce se întâmplă când scoți din pat graba și ținta.
Sexul ca sarcină de îndeplinit
Gândește-te la felul în care vorbim: „a reuși”, „a termina”, „a satisface”, „performanță”. Sunt cuvinte de atelier și de stadion. Fără să vrem, am adus în dormitor logica muncii: există un rezultat, iar întâlnirea se judecă după el.
De aici decurg aproape toate necazurile. Dacă există un rezultat, există și eșec. Dacă există eșec, apare teama de el. Iar teama, cum am văzut în capitolul 53, este o frână. Cel care se grăbește spre țintă se uită la ceas, nu la omul din fața lui. Cel care se teme că nu ajunge se pândește pe sine. Niciunul nu mai simte mare lucru.
Mai este o pagubă, mai tăcută. Când totul duce într-un singur loc, orice atingere devine o treaptă spre el. Sărutul înseamnă „urmează”. Mângâierea înseamnă „urmează”. Trupul întreg, cu toată pielea lui, se reduce la câteva puncte, iar restul devine drum de trecere.
Ce au descoperit Masters și Johnson
William Masters și Virginia Johnson, despre care am pomenit în capitolul 52, nu s-au mulțumit să descrie răspunsul sexual. În 1970 au publicat o carte despre tratarea dificultăților sexuale, în care au pus un diagnostic simplu multor suferințe: oamenii nu mai simt fiindcă se străduiesc prea tare. Au numit fenomenul rolul de spectator. În loc să fie în trupul său, omul se așază, cu mintea, pe marginea patului și se uită la sine: merge? arăt bine? durează destul? Despre spectator vorbim pe larg în capitolul următor.
Leacul lor a fost pe cât de simplu, pe atât de neobișnuit. Le-au cerut cuplurilor să renunțe o vreme cu totul la actul sexual și la orice urmărire a excitării. În locul lor, le-au dat o temă: să se atingă pe rând, fără niciun scop, cu atenția îndreptată doar spre ce simt. Au numit exercițiul focalizare senzorială.
Cum arată, pe scurt
Nu am să dau aici un protocol de terapie, fiindcă el se face cel mai bine cu un terapeut care îl potrivește pe măsura voastră. Dar ideea se înțelege ușor. Lucrul se desfășoară în trepte, de-a lungul mai multor săptămâni.
- La început, atingerea ocolește cu totul zonele intime. Unul atinge, celălalt primește, apoi schimbați. Nu se vorbește mult și nu se urmărește plăcerea celuilalt.
- Cel care atinge este atent la ce simte el însuși: căldură, textură, formă. Nu încearcă să stârnească nimic.
- Cel atins are o singură sarcină: să spună ori să arate dacă ceva îl supără.
- Abia mai târziu, treptat, atingerea cuprinde tot trupul, iar la urmă, fără grabă, se ajunge la apropierea deplină.
Linda Weiner și Constance Avery-Clark, două terapeute care au dus mai departe metoda, atrag atenția asupra unei neînțelegeri dese. Exercițiul nu cere să te relaxezi ori să simți plăcere, fiindcă nici relaxarea, nici plăcerea nu se obțin la comandă. Cere doar să-ți aduci atenția la senzație, iar când mintea fuge, s-o aduci blând înapoi. Restul vine ori nu vine. Tocmai libertatea aceea este leacul.
De ce lucrează interdicția
Pare ciudat ca o piedică să ajute. Dar gândește-te ce dispare odată cu ținta. Dispare eșecul, fiindcă nu mai ai la ce să dai greș. Dispare graba, fiindcă nu mai ai unde ajunge. Dispare pânda, fiindcă nu mai e nimic de verificat. Rămâne ceea ce era acolo de la început și fusese acoperit: două trupuri și o piele care simte.
Mulți oameni descoperă, la primele încercări, lucruri pe care nu le știau după ani de căsnicie: că le place să fie atinși pe spate, că scobitura genunchiului e mai sensibilă decât credeau, că n-au fost niciodată mângâiați pe păr de omul lor. Alții descoperă ceva mai greu de dus, anume că nu știu să primească. Să stai întins și să fii atins, fără să dai nimic înapoi și fără să răsplătești, este pentru unii aproape de neîndurat. Și asta este o descoperire prețioasă.
Când le spun oamenilor că prima temă este să nu facă sex, aproape toți răsuflă ușurați. Mă uit atunci la ei și le arăt ce tocmai s-a întâmplat. Dacă interdicția aduce ușurare, înseamnă că sexul ajunsese o povară. Iar o povară nu se repară făcând-o mai des.
Atenția, nu tehnica
Lori Brotto, psiholog și cercetătoare la Vancouver, a studiat ani de zile felul în care atenția conștientă, ceea ce se cheamă îndeobște mindfulness, ajută femeile cu dorință scăzută. Programele ei de grup, care îmbină educația sexuală cu exerciții de atenție la senzațiile trupului, au dus în studii la o creștere a dorinței și la mai puțină suferință legată de viața intimă. Explicația pe care o propune seamănă cu a lui Masters și Johnson: multe dificultăți vin din faptul că mintea este în altă parte. La lista de cumpărături, la felul în care arăți, la ziua de mâine.
Atenția se antrenează, ca un mușchi. Nu în pat, la început, ci în lucruri mici: să simți apa pe mâini când speli o cană, gustul primei guri de cafea, greutatea păturii. Cine învață să fie prezent în asemenea clipe izbutește mai ușor să fie prezent și acolo unde miza este mai mare.
Ce înseamnă să fii de față
A fi de față într-o îmbrățișare înseamnă lucruri foarte simple. Să simți unde se ating trupurile. Să auzi respirația celuilalt. Să bagi de seamă temperatura pielii. Când vine un gând, iar el vine negreșit, să-l lași să treacă și să te întorci la mână, la umăr, la respirație. Nu e nimic mistic aici. Este ceea ce face un copil care mănâncă o piersică: mănâncă piersica.
Timpul, ingredientul care lipsește
Aproape orice pereche care trăiește de mult împreună ajunge la un fel de prescurtare. Știți ce merge, mergeți drept acolo, iar totul ține cât un buletin de știri. Nu este nimic rău în întâlnirile scurte. Au și ele farmecul și rostul lor. Dar dacă sunt singurul fel, ceva se subțiază.
Trupul are nevoie de timp ca să treacă din starea de zi în starea de apropiere, iar nevoia sporește cu vârsta și cu oboseala. Pentru cei cu dorință responsivă, timpul este chiar condiția ca pofta să se nască. A da timp nu înseamnă a prelungi cu sila. Înseamnă a nu avea nimic după: nicio alarmă, niciun mesaj de trimis, niciun gând de a „rezolva” repede.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te- Alegeți din când în când o seară fără niciun program după.
- Începeți cu mult înainte de pat: o baie, un masaj pe umeri, o jumătate de oră de vorbă.
- Lăsați deoparte ideea că trebuie să se întâmple ceva anume.
- Dacă vă opriți la mângâieri și adormiți îmbrățișați, socotiți seara reușită.
Știu despre un cuplu trecut de cincizeci de ani, în care el începuse să aibă din când în când dificultăți de erecție. După două asemenea seri, amândoi au intrat într-o tăcere înspăimântată. El se culca târziu, ca să nu fie nevoit să încerce. Ea credea că nu o mai dorește. Medicul l-a consultat, a găsit lucruri de îngrijit și i-a trimis, pe lângă tratament, la un terapeut.
Tema primită li s-a părut la început copilărească: trei săptămâni de mângâieri, fără nimic altceva. În a doua săptămână, ea a spus că nu fusese atinsă atât de mult nici în luna de miere. El a spus că, pentru întâia oară după un an, se urcase în pat fără un nod în stomac. Dificultatea lui n-a dispărut cu totul. A dispărut frica, iar odată cu ea, cea mai mare parte din necaz.
Portret compus din mai multe situații; detaliile sunt schimbate.
Piedicile pe care le veți întâlni
Încetinirea pare ușoară pe hârtie și se dovedește grea în fapt. Mai toate perechile se lovesc de aceleași piedici, și e bine să le știi dinainte, ca să nu le iei drept semn că nu sunteți făcuți pentru așa ceva.
- Plictiseala din primele minute. Mintea obișnuită cu graba se foiește, ca un om care așteaptă un tren. Trece, dacă nu te ridici de pe bancă.
- Râsul. Vă simțiți caraghioși, ca doi școlari puși să facă o temă. Râdeți. Râsul este și el o formă de apropiere și dezleagă multă încordare.
- Tristețea. Unora, atingerea lentă le aduce lacrimi fără pricină limpede. De obicei este dorul strâns în ani de zile, care își găsește în sfârșit ieșirea.
- Ispita de a sări treptele. După zece minute, unul dintre voi vrea să „treacă la subiect”. Dacă v-ați înțeles altfel, țineți-vă de înțelegere. Tocmai statornicia ei îi dă celuilalt siguranță.
- Gândul că pierdeți vremea. Nu o pierdeți. O dați, pentru prima oară după mult timp, unul altuia.
Niciuna dintre piedici nu arată că ați greșit ceva. Arată doar cât de adânc a intrat graba în noi și cât de neobișnuit a ajuns să stai, pur și simplu, lângă cineva.
Plăcerea fără țintă nu este o plăcere mai mică
Unii se tem că, dacă renunță la țintă, pierd ceva. Experiența arată altfel. Orgasmul nu se supără dacă nu este urmărit. Dimpotrivă, vine mai lesne la cei care nu-l pândesc, fiindcă el este un răspuns al trupului destins, nu o cucerire a voinței. Seamănă cu somnul: cu cât te străduiești mai tare să adormi, cu atât rămâi mai treaz.
Și mai este un câștig. Când plăcerea nu mai stă într-un singur punct de la capăt, ea se întinde peste tot drumul. O seară în care v-ați mângâiat un ceas și ați adormit nu mai este o seară „în care nu s-a întâmplat nimic”. Este o seară în care s-a întâmplat un ceas de apropiere. Pentru perechile care trec prin boală, prin sarcină, prin ani de oboseală ori prin bătrânețe, un asemenea fel de a socoti schimbă totul. Am scris despre tandrețea vârstei târzii în capitolul 29.
Nu am nimic împotriva sexului grăbit, furat între două treburi. Are veselia lui. Dar cred că o pereche are nevoie, măcar din când în când, de o seară în care nimeni nu se uită la ceas. Acolo se reface rezerva din care trăiesc toate celelalte seri.
Când e bine să cereți îndrumare
Focalizarea senzorială a fost gândită pentru terapie și dă cele mai bune roade acolo. Dacă vă confruntați cu durere la contact, cu tulburări de erecție ori de orgasm, cu o teamă puternică de apropiere ori cu urmele unei traume, nu încercați să vă descurcați singuri după o descriere dintr-o carte. Mergeți întâi la medic, pentru cauzele trupești, apoi la un psihoterapeut cu formare în sexterapie. Pentru cei care au trăit o atingere nedorită, asemenea exerciții trebuie potrivite cu multă grijă, cum am arătat în capitolul 39.
Întrebări frecvente
Ce este focalizarea senzorială?
Este o metodă de sexterapie creată de William Masters și Virginia Johnson. Partenerii se ating pe rând, în trepte, fără să urmărească excitarea ori actul sexual, cu atenția îndreptată spre senzație. Scopul este să dispară presiunea și pânda de sine.
De ce ajută să renunțăm o vreme la actul sexual?
Fiindcă odată cu ținta dispar teama de eșec, graba și verificarea continuă. Trupul destins simte mai mult, iar cei doi redescoperă atingerea ca plăcere în sine, nu ca treaptă spre altceva.
Putem încerca singuri acasă?
Ideea de a vă mângâia fără grabă și fără țintă este la îndemâna oricui. Protocolul propriu-zis, mai ales când există durere, disfuncții ori o traumă, se face cu îndrumarea unui specialist, care îl potrivește pe măsura voastră.
Ce legătură are mindfulness cu viața sexuală?
Multe dificultăți apar fiindcă mintea este în altă parte în timpul apropierii. Cercetările conduse de Lori Brotto arată că exercițiile de atenție la senzațiile trupului ajută la creșterea dorinței și la scăderea suferinței legate de intimitate.
Trăim grăbiți și ne-am grăbit până și în pat, singurul loc unde n-avem unde ajunge. Cred că lentoarea este o formă de respect. Îi spui celuilalt, fără cuvinte: nu ești un drum spre altceva, ești chiar locul în care voiam să fiu.
Am pomenit de câteva ori despre omul care se privește din afară în loc să simtă. Fenomenul este atât de răspândit și aduce atâta suferință, încât îi datorăm un capitol întreg.
Surse informaționale
- Masters, W. H., & Johnson, V. E. (1970). Human Sexual Inadequacy. Boston: Little, Brown.
- Weiner, L., & Avery-Clark, C. (2017). Sensate Focus in Sex Therapy: The Illustrated Manual. New York: Routledge.
- Brotto, L. A., & Basson, R. (2014). Group mindfulness-based therapy significantly improves sexual desire in women. Behaviour Research and Therapy, 57, 43-54.
- Brotto, L. A. (2018). Better Sex Through Mindfulness: How Women Can Cultivate Desire. Vancouver: Greystone Books.
- Metz, M. E., & McCarthy, B. W. (2007). The „Good-Enough Sex” model for couple sexual satisfaction. Sexual and Relationship Therapy, 22(3), 351-362.
