Capitolul 73: Somnul în doi: patul comun, atingerea de noapte și odihna care apără relația

Petrecem lângă omul nostru, dormind, mai multe ceasuri decât petrecem cu el în orice alt fel. O treime din căsnicie se scurge pe întuneric, cu ochii închiși. Și totuși, despre asta nu se vorbește aproape deloc: nici în cărțile despre iubire, nici în cabinetul psihologului, nici între soți. Somnul în cuplu pare o chestiune de saltele și de perne. Este, de fapt, unul dintre stâlpii nevăzuți ai unei relații: felul în care dormiți hotărăște, a doua zi, cât de blânzi mai sunteți unul cu altul.

Am vorbit despre dimineață și despre seară. A venit rândul nopții.

Somnul este o faptă în doi

Cercetarea somnului s-a făcut, vreme de un veac, pe oameni singuri, culcați în laborator, cu fire pe cap. Wendy Troxel, psiholog american, a atras luarea-aminte, într-un articol cu titlul „Este mai mult decât sex”, asupra unui lucru de la sine înțeles și totuși trecut cu vederea: cei mai mulți adulți nu dorm singuri. Dorm lângă cineva, iar somnul fiecăruia atârnă de al celuilalt.

Troxel a strâns dovezile că legătura merge în amândouă direcțiile. O relație tihnită ajută somnul: cine se simte în siguranță lângă partener adoarme mai ușor și se trezește mai rar. Iar somnul bun ajută relația: oamenii odihniți sunt mai răbdători, mai atenți și mai dispuși să ierte. Pe dos, neînțelegerile strică somnul, iar somnul stricat înmulțește neînțelegerile. Cercul se învârte, într-un sens ori în celălalt.

E firesc să fie așa. Somnul este starea în care ești cel mai fără apărare. Cât dormi, nu vezi, nu auzi, nu te poți feri. Trupul nu se lasă în asemenea stare decât dacă socotește că locul e sigur. Pentru strămoșii noștri, a dormi lângă cineva de încredere însemna a avea pe cine să vegheze. Ceva din socoteala aceea a rămas în noi. Am scris în capitolul 20 că trupul ține minte siguranța.

Ce face o noapte proastă cu ziua de mâine

Amie Gordon și Serena Chen, de la Universitatea Berkeley, au pus o întrebare simplă: se ceartă perechile mai rău după o noapte nedormită? Au răspuns în două feluri. Întâi au rugat oameni aflați în cuplu să noteze zilnic, două săptămâni, cum au dormit și cum s-au înțeles cu partenerul. În zilele de după un somn slab, oamenii povesteau mai multe neînțelegeri.

Apoi au adus perechi în laborator și le-au cerut să discute un lucru care îi desparte. Cei care dormiseră prost în noaptea dinainte arătau mai puține trăiri bune în timpul discuției, își ghiceau mai greu partenerul și ajungeau mai rar la o dezlegare. Și, lucru vrednic de ținut minte, era de ajuns ca unul singur dintre cei doi să fi dormit prost pentru ca discuția să meargă rău la amândoi.

Gordon a mai vorbit despre rezultate din care reiese că oamenii nedormiți simt și arată mai puțină recunoștință față de partener și își pun mai lesne propriile nevoi pe primul loc. Somnul scurt te face, pe scurt, mai puțin darnic.

De aici o regulă bătrânească, pe care știința o adeverește: nu lua hotărâri despre căsnicia ta la trei noaptea. La ceasul acela, totul pare pierdut. Dimineața, după cafea, se dovedește că era doar oboseală.

Vechiul sfat cu soarele și mânia

Toți am auzit că nu se cuvine să te culci supărat. Sfatul e vechi și are miez: supărările lăsate să zacă se înăspresc. Dar, luat în literă, a făcut multe perechi să se certe până la două noaptea, din ce în ce mai rău, în numele împăcării.

Aș tălmăci altfel. Nu te culca rupt de celălalt. Dar nici nu încerca să dezlegi, frânt de oboseală, o neînțelegere care a așteptat toată ziua. E de ajuns un armistițiu: „Sunt încă supărat și vreau să vorbim mâine. Dar te iubesc și nu plec nicăieri.” O mână întinsă pe sub plapumă, chiar cu inima grea, îi spune celuilalt lucrul de care are nevoie ca să adoarmă: că legătura ține. Am scris despre cearta care nu amenință legătura în capitolul 34.

Culcatul împreună

În multe case, cei doi nu mai merg la culcare la același ceas. Unul adoarme la zece, cu copiii. Celălalt rămâne pe canapea, la televizor ori cu telefonul, până după miezul nopții. Dimineața, unul se scoală la șase, altul la opt. Împart un pat fără să se întâlnească în el.

Uneori e vorba de ceasuri lăuntrice deosebite, despre care am scris în capitolul 71. Alteori e o ocolire. Serile petrecute despărțit sunt, pentru unii, singurul ceas al lor. Pentru alții, sunt felul de a nu ajunge în pat odată cu celălalt, ca să nu se pună întrebarea apropierii. Dacă te recunoști în a doua situație, merită să te întrebi de ce.

Câteva cercetări au legat nepotrivirea ceasurilor de culcare de mai multe neînțelegeri și de mai puțin timp de vorbă și de apropiere între soți. Nu e de mirare. Sfertul de ceas dinainte de somn, cu lumina stinsă, este pentru multe perechi singurul în care vorbesc fără martori și fără treburi. Am pomenit de vorba de noapte în capitolul 57.

Ce e de făcut când ceasurile nu se potrivesc

Nu-ți cer să te culci la zece dacă adormi la unu. Îți propun altceva: mergeți împreună la culcare, chiar dacă nu adormiți împreună. Cel de seară se întinde lângă celălalt un sfert de ceas, cu lumina mică. Vorbiți, vă țineți în brațe. Când celălalt adoarme, se ridică încet și își vede de seara lui. Rânduiala asta dă perechii ceasul ei de pat, fără a-i lua nimănui somnul.

Atingerea de noapte

Sunt perechi care adorm încolăciți și perechi care dorm fiecare pe marginea lui. Nu există un fel bun de a dormi. Unii oameni au nevoie de loc și de răcoare ca să doarmă și își iubesc partenerul la fel de mult. Se scriu din când în când articole despre ce ar spune poziția de somn asupra relației. N-aș pune temei pe ele.

Ce contează nu e cum dormiți, ci cum adormiți și cum vă treziți. Câteva minute de stat lipiți înainte de a vă întoarce fiecare pe partea lui. O mână care îl caută pe celălalt în somn. Un picior atins de alt picior. Sunt gesturi de care nimeni nu-și amintește dimineața și care lucrează totuși toată noaptea, spunându-i trupului că nu e singur. Am scris despre atingerea fără scop în capitolul 22.

Pentru mulți oameni, asemenea clipe sunt și cele din care se naște, uneori, dorința. Nu fiindcă ar fi urmărită, ci fiindcă trupurile calde, liniștite și fără grabă au timp să se bage de seamă. Două paturi despărțite de un telefon nu dau asemenea prilejuri.

Dușmanii somnului în doi

Sforăitul

Este pricina cea mai deasă pentru care perechile ajung să doarmă despărțit și una dintre cele mai puțin luate în serios. Cel care sforăie doarme liniștit și nu pricepe de ce e împuns cu cotul. Cel care ascultă adună, noapte de noapte, o oboseală și o ciudă care se revarsă peste zi.

Sforăitul puternic, cu opriri ale respirației și cu somnolență în timpul zilei, este uneori semnul apneei de somn, o tulburare care are de-a face cu inima și cu tensiunea și care se tratează. Nu e un cusur de caracter și nici un subiect de glumă. E un motiv de mers la medic. Multe căsnicii și-au regăsit liniștea în urma unui consult.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ceasurile și turele

Munca în ture, copiii mici, nepotrivirea dintre un om de dimineață și unul de seară. Aici nu sunt dezlegări desăvârșite, sunt doar înțelegeri: cine se scoală la copil în ce noapte, cine doarme mai mult sâmbăta, cum vă păziți unul altuia somnul.

Ecranele

Telefonul în pat face două lucruri. Întârzie somnul, fiindcă ține mintea trează. Și ia locul celuilalt. Doi oameni întinși umăr la umăr, fiecare cu fața luminată de alt ecran, sunt o imagine pe care strănepoții noștri o vor privi cu mirare. Vom vorbi despre telefon în capitolul următor.

Căldura, plapuma, salteaua

Lucruri mărunte, care dau naștere la războaie adevărate. Unuia îi e mereu frig, altuia mereu cald. Unul trage plapuma, altul se foiește. Dezlegările sunt de un bun-simț care te face să zâmbești și la care puțini se gândesc: două plapume. O saltea mai lată. Dopuri de urechi. În multe țări din nord, fiecare soț doarme cu plapuma lui, în același pat, și nimeni nu socotește că s-a răcit dragostea.

Paturile despărțite

Se vorbește în ultimii ani despre „divorțul de somn”, o vorbă nefericită pentru un lucru care nu are nimic dintr-un divorț. Unele perechi, după ani de nopți albe, hotărăsc să doarmă în camere deosebite. Lumea le privește cu milă ori cu bănuială. Ei înșiși o ascund, ca pe o rușine.

Cred că se cuvine judecat fără prejudecăți. Somnul este o nevoie a trupului, nu o dovadă de iubire. Doi oameni odihniți, care dorm despărțit și se bucură unul de altul, stau mai bine decât doi oameni istoviți, care împart un pat cu dinții strânși. Troxel însăși spune că nu există o rânduială bună pentru toți și că fiecare pereche trebuie s-o găsească pe a ei.

Deosebirea o face felul în care se ia hotărârea.

• Împreună, la lumina zilei, nu la trei noaptea, cu o pernă luată sub braț și o ușă trântită.
• Spunând limpede că e vorba de somn, nu de voi doi.
• Păstrând un ceas de pat împreună: adormiți unul lângă altul ori vă treziți unul lângă altul, iar restul nopții îl petreceți unde dormiți bine.
• Păstrând apropierea trupească, pentru care acum trebuie făcut loc anume.
• Fiind gata să schimbați rânduiala dacă unul dintre voi suferă.

Primejdia nu e camera deosebită. Primejdia e ca ea să ajungă, pe nesimțite, felul în care nu vă mai întâlniți. Dacă observați că de când dormiți despărțit nu vă mai atingeți deloc, nu patul e de vină, dar e vremea să vorbiți.

O rânduială a serii

Nu toate sfaturile despre somn privesc perechea, dar câteva o ajută de-a dreptul.

• Aveți un ceas după care nu se mai deschid subiecte grele.
• Telefoanele dorm în altă cameră ori măcar pe o noptieră depărtată.
• Mergeți la culcare împreună, chiar dacă unul se ridică mai târziu.
• Spuneți-vă un lucru bun din ziua aceea. Am scris despre recunoștință în capitolul 43.
• Atingeți-vă înainte de a vă întoarce fiecare pe partea lui.
• Spuneți-vă noapte bună cu vorbe, nu doar stingând lumina.

Când mergi la medic

Vorbește cu medicul de familie ori cu un specialist în somn dacă tu ori partenerul tău sforăiți tare și vă opriți din respirat, dacă nu izbutiți să adormiți ori vă treziți devreme de săptămâni întregi, dacă aveți coșmaruri dese, mișcări puternice în somn ori o somnolență care vă pune în primejdie la volan. Nesomnul îndelungat merge adesea mână în mână cu depresia și cu anxietatea și se tratează. Iar dacă nu dormi fiindcă ți-e frică de omul de lângă tine, nu este o problemă de somn. Cere ajutor.

Cabinet Psihologic BucureștiPsihoterapie de cuplu și sexterapie cu psihologul Radu LecaProgramează-te