Mintea ta scrie filme de groază. Nu trebuie să cumperi bilet la fiecare.

Cobori scările cu copilul în brațe și, într-o fracțiune de secundă, îți imaginezi că te împiedici și cade. Treci pe lângă o fereastră deschisă și vezi, în minte, cea mai rea imagine posibilă. Partenerul întârzie zece minute de la serviciu și deja îți imaginezi un accident. Copilul doarme mai mult decât de obicei și te gândești imediat la ce e mai rău. Aceste imagini vin fără să le chemi, sunt vii, înspăimântătoare și te lasă cu inima bătând nebunește.

Gândurile catastrofale sunt una dintre cele mai frecvente experiențe ale mamelor după naștere. Multe le trăiesc și puține vorbesc despre ele, de teamă că ar fi semne că ceva e profund greșit cu ele. Dar nu sunt. Sunt o parte a felului în care mintea încearcă, stângaci, să te protejeze.

De ce mintea imaginează ce e mai rău

După naștere, creierul mamei devine mai atent la potențialele pericole pentru copil. Este un mecanism evolutiv. Mamele care observau pericolele aveau copii care supraviețuiau mai des. Acest sistem de alarmă ne-a fost moștenit.

Problema este că, la unele femei, sistemul devine hiperactiv. Începe să producă scenarii de pericol chiar și acolo unde nu există pericol. Oboseala, schimbările hormonale și anxietatea amplifică acest fenomen. Iar rezultatul este un flux constant de imagini și gânduri catastrofale.

În psihologie, acest proces se numește catastrofizare. Este tendința minții de a sări direct la cel mai rău scenariu posibil, ignorând variantele mai probabile și mai benigne.

Ce înseamnă și ce nu înseamnă

Gândurile catastrofale nu înseamnă că lucrurile acelea se vor întâmpla. Nu sunt premoniții. Nu sunt avertismente. Sunt doar produse ale unei minți în alertă.

Nu înseamnă nici că îți dorești ca aceste lucruri să se întâmple. Dimpotrivă, faptul că te sperie atât de tare arată cât de mult îți pasă de copilul tău.

Și nu înseamnă că ești o mamă rea sau periculoasă. Majoritatea mamelor au, măcar uneori, astfel de gânduri. Diferența este doar de intensitate și de frecvență.

Cum le liniștești

Primul lucru este să le numești. Când apare o imagine catastrofală, spune-ți: „Acesta este un gând catastrofal. Mintea mea încearcă să mă protejeze, dar exagerează.” Numirea creează o distanță între tine și gând.

Al doilea lucru este să nu lupți cu ele. Încercarea de a opri un gând îl face, de obicei, mai insistent. Lasă gândul să vină și să treacă, ca un nor pe cer. Nu îl alunga, nu îl analiza, nu îl hrăni.

Al treilea lucru este să cauți scenariul realist. După ce gândul catastrofal a trecut, întreabă-te: care este scenariul cel mai probabil? De exemplu, partenerul întârzie probabil din cauza traficului. Copilul doarme mai mult probabil pentru că a fost obosit.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Al patrulea lucru este să evaluezi probabilitatea. Cât de probabil este, de fapt, ca lucrul acela să se întâmple? De câte ori ai coborât scările cu copilul în brațe fără să se întâmple nimic?

Al cincilea lucru este să îți amintești că ai resurse. Chiar și dacă s-ar întâmpla ceva neprevăzut, ai capacitatea de a reacționa, de a cere ajutor, de a face față.

Al șaselea lucru este să vorbești cu un specialist dacă gândurile catastrofale sunt foarte frecvente, foarte intense sau te împiedică să funcționezi. Terapia cognitiv comportamentală este foarte eficientă în reducerea lor.

Cristina, o pacientă de treizeci și unu de ani, avea zeci de scenarii catastrofale pe zi. Nu mai cobora scările cu fiica în brațe și evita multe activități. Am lucrat împreună la tehnica numirii și a scenariului realist. „La început mi se părea că nu funcționează”, mi-a spus. „Dar după câteva săptămâni, gândurile au început să mă sperie mai puțin. Încă vin, dar acum le recunosc.”

Poți folosi și o tehnică pe care unele mame o numesc „ora grijilor”. Îți alegi un interval scurt, de zece sau cincisprezece minute pe zi, în care îți permiți să te gândești la toate îngrijorările. În restul zilei, când apare un gând catastrofal, îl notezi și îți spui: „Mă ocup de tine la ora grijilor.” Pare ciudat, dar ajută mintea să nu mai fie ocupată de frică în fiecare clipă a zilei.

Ce cred eu

Cred că gândurile catastrofale sunt una dintre cele mai tăcute suferințe ale mamelor. Aproape fiecare mamă le cunoaște, dar puține vorbesc despre ele. Cred că e important să le normalizăm, să le explicăm și să oferim instrumente pentru a le gestiona.

Mai cred că aceste gânduri sunt dovada unei iubiri profunde, deformate de frică. Nu trebuie să te rușinezi de ele. Trebuie doar să înveți să nu le crezi pe cuvânt.

Și cred că, dacă printre aceste gânduri apar imagini în care tu însăți faci rău copilului și ele te îngrozesc, este tot o formă de gând intruziv, frecventă și tratabilă. Vorbește despre ele cu un specialist. Nu ești singura și nu înseamnă că ești periculoasă.

Când ai nevoie de ajutor

Dacă gândurile catastrofale te copleșesc, vorbește cu un specialist. În caz de urgență sună la 112. Linia antisuicid 0800 801 200 este gratuită.

La Cabinetul Psihologic Radu Leca te pot ajuta să îți liniștești mintea.

Gândurile sunt doar gânduri. Realitatea ta e mult mai blândă.

Textul face parte din seria „Mama după naștere. Anxietatea și depresia postnatală”, scrisă de psihologul Radu Leca. Dacă te regăsești în aceste rânduri și vrei să vorbim, găsești detalii despre programări pe pagina Cabinetului Psihologic Radu Leca din București.