Capitolul 37: Vulnerabilitatea: curajul de a fi văzut așa cum ești
Vulnerabilitatea: curajul de a fi văzut așa cum ești
✦ ✦ ✦
Ne dorim să fim iubiți așa cum suntem. Dar, de cele mai multe ori, îi arătăm celuilalt doar varianta noastră lustruită. Vulnerabilitatea în cuplu înseamnă să lași să se vadă și ce nu e frumos: frica, rușinea, nevoia. E un risc. Și totuși, fără acest risc, iubirea rămâne o întâlnire între două măști.
Am construit, de-a lungul acestei părți, ideea că siguranța este temelia intimității. Acum adăugăm piesa care face ca siguranța să fie folosită la ceva: curajul de a te arăta.
Ce este vulnerabilitatea
Cercetătoarea Brené Brown definește vulnerabilitatea ca fiind incertitudinea, riscul și expunerea emoțională. Ea apare oricand spui „te iubesc” fără să știi ce vei primi înapoi, oricând ceri ajutor, oricând recunoști că ți-e frică.
Brown a arătat, în cercetările ei calitative cu mii de oameni, că vulnerabilitatea nu e slăbiciune. Este locul din care se nasc iubirea, apartenența, creativitatea. Dar este și locul din care vine rușinea, și de aceea îl evităm.
De ce ne apărăm
Mulți dintre noi am învățat devreme că a arăta ce simțim e periculos. Că lacrimile sunt ridiculizate, că nevoile sunt o povară, că frica e de râs. Am construit armuri: umorul, perfecționismul, controlul, independența exagerată. Ne-au apărat atunci. În cuplu, ne țin la distanță.
Efectul „frumoasei dezordini”
Un studiu interesant, publicat în 2018 de psihologii Anna Bruk, Sabine Scholl și Herbert Bless, a arătat o asimetrie: oamenii își judecă propria vulnerabilitate ca fiind mai negativă și mai slabă decât o văd ceilalți. Când altcineva își recunoaște o greșeală sau își mărturisește sentimentele, îl percepem ca fiind curajos. Când o facem noi, ne simțim penibili.
Cercetătorii au numit acest fenomen efectul frumoasei dezordini (beautiful mess effect). Concluzia lor e simplă: probabil vulnerabilitatea ta arată mai frumos din afară decât îți imaginezi.
Am auzit adesea oameni spunând: „Dacă m-ar vedea așa cum sunt cu adevărat, ar pleca.” Și apoi, când au îndrăznit să se arate, partenerul s-a apropiat, nu s-a îndepărtat. Nu spun că se întâmplă mereu așa. Spun că frica noastră de a fi văzuți e, de cele mai multe ori, mai mare decât pericolul real.
Intimitatea ca proces
Psihologii Harry Reis și Phillip Shaver au descris intimitatea ca pe un proces cu doi pași: unul se deschide, celălalt răspunde cu înțelegere și grijă. Un studiu din 1998 al lui Jean-Philippe Laurenceau și colegilor săi, în care oamenii își notau zilnic interacțiunile, a confirmat modelul: atât deschiderea, cât și receptivitatea celuilalt contribuie la sentimentul de intimitate.
Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea are nevoie de un martor blând. De aceea nu putem cere cuiva să se deschidă într-o relație în care deschiderea e pedepsită. Și de aceea capitolele despre siguranță vin înaintea acestuia.
Apropierea se construiește treptat
Într-un experiment cunoscut, psihologul Arthur Aron a arătat în 1997 că doi necunoscuți care își pun unul altuia întrebări din ce în ce mai personale, timp de 45 de minute, ajung să se simtă surprinzător de apropiați. Cheia era gradualitatea: dezvăluirea creștea pas cu pas, reciproc.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teȘtiu despre o femeie care, după cinci ani de relație, nu-i spusese niciodată partenerului că se teme îngrozitor să nu fie părăsită. Juca rolul celei independente, care nu are nevoie de nimeni.
Într-o seară, după ce el a întârziat trei ore fără să anunțe, în loc să-i facă scandal, i-a spus adevărul: „Nu m-am supărat. M-am speriat că nu te mai întorci.” El a tăcut mult. Apoi i-a spus că abia atunci simte că o cunoaște.
Vulnerabilitatea și sexualitatea
Intimitatea sexuală este, poate, locul în care vulnerabilitatea e cea mai mare: corpul expus, plăcerea care nu poate fi controlată, dorința care poate fi respinsă. Mulți oameni ajung să facă sex fără să fie cu adevărat acolo, tocmai ca să nu se expună. Am vorbit despre asta în capitolul 6, despre sexul ca anestezie.
Când vulnerabilitatea emoțională crește, multe cupluri descoperă că și sexul devine mai prezent, mai cald, mai adevărat.
Cum exersezi vulnerabilitatea
Pași mici
- Spune o emoție pe zi, cu numele ei: „mi-a fost frică”, „m-am simțit rușinat”.
- Cere ajutor pentru un lucru mic, chiar dacă te-ai descurca singur.
- Recunoaște o greșeală fără să o justifici imediat.
Când partenerul se deschide
- Nu repara, nu minimaliza, nu da sfaturi imediat.
- Spune: „Mulțumesc că mi-ai spus.”
- Păstrează ce ți s-a încredințat; nu-l folosi niciodată într-o ceartă.
Rolul psihoterapiei
Pentru cei care au crescut în medii în care vulnerabilitatea era pedepsită, deschiderea poate părea imposibilă. Psihoterapia oferă adesea primul loc în care cineva învață că poate fi văzut și acceptat, iar această experiență se poate muta apoi în cuplu.
Întrebări frecvente
De ce mi-e frică să fiu vulnerabil în relație?
Adesea pentru că am învățat devreme că a ne arăta emoțiile aduce respingere sau ridicol. Armurile construite atunci ne protejează, dar în cuplu ne țin la distanță de celălalt.
Este vulnerabilitatea o slăbiciune?
Nu. Cercetările lui Brené Brown arată că vulnerabilitatea este sursa iubirii și a apartenenței. Studiul despre efectul frumoasei dezordini arată că ceilalți o percep mai pozitiv decât noi înșine.
Cum îl ajut pe partener să se deschidă?
Creează siguranță: ascultă fără să judeci, nu folosi ce ți-a spus în certuri, mulțumește-i pentru încredere și deschide-te și tu, treptat. Deschiderea crește reciproc.
Ce legătură are vulnerabilitatea cu sexul?
Sexualitatea presupune expunere: corpul, plăcerea, dorința. Când oamenii se simt în siguranță să fie vulnerabili emoțional, sexul devine de obicei mai prezent și mai satisfăcător.
Cred că una dintre cele mai mari singurătăți este să fii iubit pentru cine te prefaci că ești. Mulți oameni trăiesc așa ani întregi. Vulnerabilitatea e ieșirea din această singurătate: riscul de a fi respins în schimbul șansei de a fi cu adevărat cunoscut.
În capitolul următor vorbim despre un lucru care pare opus vulnerabilității, dar o face posibilă: granițele.
Surse informaționale
- Brown, B. (2012). Daring Greatly: How the Courage to Be Vulnerable Transforms the Way We Live, Love, Parent, and Lead. New York: Gotham.
- Bruk, A., Scholl, S. G., & Bless, H. (2018). Beautiful mess effect: Self–other differences in evaluation of showing vulnerability. Journal of Personality and Social Psychology, 115(2), 192–205.
- Laurenceau, J.-P., Barrett, L. F., & Pietromonaco, P. R. (1998). Intimacy as an interpersonal process. Journal of Personality and Social Psychology, 74(5), 1238–1251.
- Aron, A., Melinat, E., Aron, E. N., Vallone, R. D., & Bator, R. J. (1997). The experimental generation of interpersonal closeness. Personality and Social Psychology Bulletin, 23(4), 363–377.
- Reis, H. T., & Shaver, P. (1988). Intimacy as an interpersonal process. În S. Duck (Ed.), Handbook of Personal Relationships. Chichester: Wiley.
