Capitolul 11: Sexul nu e fundația: ce rămâne după ce pasiunea se liniștește
Sexul nu e fundația: ce rămâne după ce pasiunea se liniștește
✦ ✦ ✦
Începem partea a doua a cărții cu o afirmație care poate supăra: sexul nu este fundația unei relații. Este un etaj frumos, uneori acoperișul, alteori fereastra prin care intră lumina. Dar nu poate ține casa în picioare singur. Sexul în relația de cuplu contează, iar această carte nu e împotriva lui. E împotriva ideii că el ar fi centrul.
În prima parte am vorbit despre atașament, tandrețe, siguranță, bunătate și răbdare. Acum punem sexul în contextul lui real: unul important, dar nu suveran.
Pasiunea trecătoare
Aproape toate cuplurile trec prin aceeași poveste. La început, dorința e imensă. Nu se pot dezlipi unul de altul. Fac dragoste oriunde, oricând. După unul, doi sau trei ani, intensitatea scade. Mulți se sperie. Cred că iubirea s-a terminat.
Antropologa Helen Fisher și mulți alți cercetători au arătat că faza de îndrăgostire intensă are o durată limitată. Creierul nu poate trăi la nesfârșit în starea aceea de excitație și obsesie. Nu e un defect. E un mecanism care ne-a ajutat să ne legăm la început și apoi ne lasă să trăim.
De ce nu putem construi pe pasiune
- Pasiunea depinde de noutate, iar noutatea se consumă.
- Pasiunea fluctuează cu stresul, boala, oboseala, vârsta.
- Pasiunea nu rezolvă conflictele, doar le amână.
- Pasiunea nu are grijă de copii, de bani, de bătrâni.
Am văzut zeci de cupluri care s-au căsătorit pe valul pasiunii și s-au despărțit când valul s-a retras. Nu pentru că nu se iubeau, ci pentru că nu construiseră nimic dedesubt. Când marea s-a retras, au descoperit că stăteau pe nisip.
Ce spune știința despre frecvență
Un studiu foarte citat, publicat în 2016 de Amy Muise, Ulrich Schimmack și Emily Impett, a analizat date de la peste 30.000 de americani. Frecvența sexuală se lega de o stare de bine mai mare, dar doar până la un punct: aproximativ o dată pe săptămână. Peste acest prag, mai mult sex nu mai aducea mai multă fericire.
Altfel spus, sexul contează, dar nu liniar. Nu e adevărat că „cu cât mai mult, cu atât mai bine”. Iar cuplurile care fac sex o dată pe săptămână nu sunt mai fericite pentru că au atins o normă, ci, probabil, pentru că au o relație în care sexul apare natural, ca expresie a apropierii.
Când sexul e făcut din obligație
Un studiu publicat pe 26 august 2026 în Journal of Sex & Marital Therapy, de Nikita Guptan și James Simon, a analizat datele unor studii clinice pe mii de femei diagnosticate cu dorință sexuală scăzută. Chiar și fără dorință, aceste femei raportau, în medie, în jur de 2,5 întâlniri sexuale „satisfăcătoare” pe lună. Autorii au descris fenomenul ca participare consimțită la sex nu din dorință, ci din sentimentul unei obligații, adesea pentru a menține stabilitatea relației sau apropierea emoțională.
Mi se pare o cifră tristă și foarte umană. Arată cât de mult sex se face, în multe cupluri, nu din plăcere, ci din frica de a pierde. Iar sexul făcut din obligație nu construiește relația. O erodează încet.
Știu povestea unei femei de 47 de ani, căsătorită de 20 de ani, care spunea: „Fac sex cu soțul meu o dată pe săptămână, ca să nu se supere. Nu simt nimic. Dar dacă nu fac, devine rece și certăreț.” Soțul ei credea că totul e în regulă. Frecvența era „normală”.
Când soțul a aflat adevărul, a fost devastat. „Deci de ani de zile…?” A urmat o perioadă grea. Dar a fost începutul unei relații reale. Au pus sexul pe pauză și au reînvățat tandrețea. După un an, ea spunea că face dragoste mai rar, dar „pentru prima dată, pentru mine”. Cercetarea lui Guptan și Simon arată că povestea ei nu este o excepție.
Prefer un cuplu care face dragoste o dată pe lună din dorință unui cuplu care o face de patru ori pe lună din frică. Primul are o sexualitate vie. Al doilea are doar o statistică bună.
Ce rămâne după
Când pasiunea se liniștește, rămâne ce am construit în timpul ei. Dacă am folosit perioada de îndrăgostire ca să ne cunoaștem, să creăm încredere, să învățăm să ne certăm cu respect, rămâne o relație solidă. Dacă am folosit-o doar ca să ne bucurăm de corpuri, rămâne un gol.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-tePsihologii vorbesc despre trecerea de la iubirea pasională la iubirea „companionă”: mai liniștită, mai profundă, bazată pe prietenie, respect și istorie comună. Cuplurile care trăiesc bine această trecere nu sunt cele fără sex. Sunt cele în care sexul a devenit o parte dintr-un întreg mai mare.
Ce construiește fundația adevărată
- prietenia: îți place cu adevărat de celălalt, nu doar îl dorești;
- încrederea: știi că nu te va trăda;
- respectul: îi prețuiești opiniile, chiar când nu ești de acord;
- proiectele comune: aveți ceva de construit împreună;
- tandrețea: vă atingeți și în afara patului.
Perspectiva sexterapiei: când sexul devine barometrul relației
În multe cupluri, sexul ajunge să funcționeze ca un barometru. Dacă se face des, relația „e bine”. Dacă se face rar, „e ceva în neregulă”. Partenerii încep să numere, să compare, să se acuze. Iar sexul, care ar trebui să fie o bucurie, devine un examen lunar.
În sexterapie, unul dintre primii pași este scoaterea sexului din rolul de barometru. Partenerii află că frecvența e doar un indicator, și unul destul de grosolan. Mai importante sunt întrebări precum: vă simțiți doriți? Vă simțiți în siguranță să spuneți ce vă place? Vă puteți atinge fără presiune? Vă simțiți aproape în restul săptămânii?
Când aceste întrebări primesc răspunsuri bune, frecvența se reglează, de obicei, singură. Când primesc răspunsuri proaste, nicio creștere a frecvenței nu repară relația. Știu despre cupluri care au „rezolvat” problema sexuală făcând sex de două ori pe săptămână, după un program, și care s-au despărțit un an mai târziu. Nu au rezolvat nimic. Au pus un plasture pe o fundație crăpată.
Sexul e un vârf, nu o rădăcină. Iar vârful se îngrijește udând rădăcina.
Iluzia chimiei
„Nu mai e chimie” este una dintre cele mai frecvente fraze pe care le aud în discuțiile despre cuplu. De obicei, ascunde o convingere greșită: că atracția este fie prezentă, fie absentă, ca un dar al destinului.
Realitatea este mai nuanțată. Un studiu publicat pe 23 septembrie 2026 în Psychology & Sexuality, pe tineri bărbați din Australia, a arătat că la ei dorința față de parteneră se lega mai puțin de dinamica relației, cum ar fi echitatea, și mai mult de alți factori, inclusiv de convingerile despre masculinitate. Cercetarea anterioară a aceleiași echipe găsise, la femei, că echitatea relației conta pentru dorință. Asta ne spune că dorința nu e o substanță magică, ci un fenomen influențat de cultură, de convingeri, de felul în care trăim relația.
Ce e influențat se poate și schimba. Chimia nu e doar descoperită. E și construită.
Când cineva spune „nu mai e chimie”, întrebarea potrivită este: „Ce ați făcut ultima dată împreună pentru prima dată?” Dacă răspunsul e „nu știu”, problema nu e chimia. E rutina. Iar rutina se poate rupe.
Ce poți face de mâine
- Întreabă-te sincer: fac sex din dorință sau din teamă? Răspunsul îți spune multe.
- Vorbiți despre ce înseamnă pentru fiecare o viață sexuală bună, nu doar despre frecvență.
- Faceți împreună ceva nou în această lună: un loc, o activitate, o experiență.
- Construiți fundația: o seară pe săptămână doar pentru conversație și tandrețe.
Întrebări frecvente
Cât de important este sexul într-o relație de cuplu?
Important, dar nu central. Cercetările arată că sexul se leagă de fericire până la un punct, în jur de o dată pe săptămână, iar peste acest prag beneficiile nu mai cresc. Contează mai mult calitatea și motivația decât frecvența.
Este normal ca pasiunea să scadă după câțiva ani?
Da. Faza de îndrăgostire intensă are o durată limitată biologic. Ea poate fi înlocuită de o iubire mai profundă, iar dorința poate fi reaprinsă prin noutate, tandrețe și siguranță.
Este grav să faci sex din obligație?
Pe termen lung, da. Sexul făcut din frică sau obligație erodează dorința și relația. Este mai sănătos să vorbiți deschis despre ce simte fiecare și, la nevoie, să cereți ajutorul unui sexterapeut.
Ce înseamnă iubirea companionă?
Este forma de iubire care urmează după îndrăgostire: mai liniștită, bazată pe prietenie, încredere și istorie comună. Nu exclude sexul, ci îl integrează într-o relație mai largă.
Titlul acestei cărți, „Sex? NU!”, nu înseamnă că sexul nu contează. Înseamnă că nu e răspunsul la întrebarea „ce ne ține împreună?”. Ne ține împreună tot ce construim în jurul lui.
Paradoxul pe care l-am întâlnit de nenumărate ori este că oamenii care nu mai pun sexul pe primul loc ajung adesea să aibă o viață sexuală mai bună. Pentru că acum sexul are pe ce să stea.
Surse informaționale
- Muise, A., Schimmack, U., & Impett, E. A. (2016). Sexual frequency predicts greater well-being, but more is not always better. Social Psychological and Personality Science, 7(4), 295–302.
- Fisher, H. (2004). Why We Love: The Nature and Chemistry of Romantic Love. New York: Henry Holt.
- Hatfield, E., & Walster, G. W. (1978). A New Look at Love. Reading, MA: Addison-Wesley.
- Guptan, N., & Simon, J. A. (2026). Frecvența activității sexuale din obligație la femeile cu dorință scăzută. Journal of Sex & Marital Therapy. Prezentat în PsyPost, 26 august 2026.
- Wilson, I. K., Johansen, E., & Buzwell, S. (2026). Dinamica relației și dorința sexuală la bărbați. Psychology & Sexuality. Prezentat în PsyPost, 23 septembrie 2026.
