Pericolele desemnării lui Siegfried Mureșan drept prim-ministru,o analiză a unui act constituțional legitim, dar politic lipsit de ancoră

 Desemnarea care a venit de la Strasbourg, nu de la București?

Pe 17 septembrie 2026, după un maraton de consultări de la Palatul Cotroceni care s-a întins pe aproape șapte ore, președintele României, Nicușor Dan, a anunțat că îl desemnează pe europarlamentarul Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru. Motivarea oferită de șeful statului a fost de o sobrietate matematică, dar și de o fragilitate politică greu de ignorat,„Nu avem o majoritate conturată, în ciuda tuturor acestor ore de discuții, și atunci am ales să desemnez, să propun pentru poziția de prim-ministru persoana care are cele mai multe voturi exprimate azi de partide la consultări. Și această persoană este Siegfried Mureșan” .

Citită rece, declarația conține propria ei condamnare,Președintele recunoaște, cu subiect și predicat, că desemnarea nu se sprijină pe majoritate. Ea se sprijină exclusiv pe un criteriu procedural  cele mai multe voturi exprimate la consultări  adică pe sprijinul exprimat de PNL, USR și UDMR. Dar consultările de la Cotroceni nu sunt un scrutin. Ele nu produc majorități, nu angajează voturi în Parlament și nu pot înlocui aritmetica reală a Legislativului. Iar aritmetica reală a Parlamentului României, la jumătatea lunii septembrie 2026, spune un lucru pe care niciunul dintre actorii implicați nu îl mai contestă,majoritatea parlamentară efectivă aparține blocului PSD-AUR, cu sprijinul sau în conjuncție cu alte formațiuni suveraniste precum SOS și POT, iar acest bloc nu a acordat și nu intenționează să acorde susținere unei guvernări conduse de Siegfried Mureșan.

Detaliul simbolic al zilei este la fel de grăitor,premierul desemnat nu se afla nici măcar pe teritoriul României în momentul anunțului. Siegfried Mureșan se afla la Strasbourg, unde Parlamentul European se afla în sesiune plenară începând de luni, 14 septembrie.Un premier desemnat al unei țări aflată în criză politică de peste patru luni și jumătate își primea mandatul prin intermediul unei declarații făcute în altă țară, înainte de a lua cuvântul în plenul forului european la dezbaterea privind Starea Uniunii. Imaginea este strălucitoare pentru mesageria pro-europeană, dar tulburătoare pentru mesageria democratică internă,actul desemnării s-a produs fizic în afara spațiului politic în care trebuia să-și producă efectele.

Articolul de față își propune să analizeze, pe rând, pericolele  interne, externe și naționale  ale acestei desemnări făcute într-un vid de susținere politică reală. Ideea centrală care traversează fiecare secțiune este una simplă și incontestabilă,nu există, la această oră, susținere politică din partea blocului PSD-AUR, care deține majoritatea voturilor în Parlament, pentru nominalizarea lui Siegfried Mureșan. Orice analiză care ocolește acest fapt aritmetic riscă să descrie o realitate care nu există.

 Contextul,135 de zile fără guvern, o națiune ținută în regim interimar

Pentru a înțelege dimensiunea riscului, trebuie mai întâi înțeleasă profunzimea crizei care a precedat desemnarea. Președintele Dan l-a desemnat pe Siegfried Mureșan la 135 de zile de la demiterea Guvernului Bolojan.O sută treizeci și cinci de zile. Aproape cinci luni în care România a fost administrată de un cabinet interimar cu puteri limitate, într-unul dintre cei mai fragili momenti economici de după aderarea la Uniunea Europeană. 

Cifra nu este un detaliu statistic. Este o măsură a costului fiecărei zile de blocaj. Un guvern interimar nu poate emite ordonanțe de urgență decât în limite strict interpretate, nu poate angaja reforme structurale, nu poate negocia cu predictibilitate cu Comisia Europeană și nu poate răspunde unor crize. Cei 135 de zile nu au fost o pauză neutră, ci un interval în care decizia publică a fost paralizată de o luptă de poziționare între două blocuri parlamentare incompatibile,gruparea PNL-USR-UDMR, pe de o parte, și gruparea PSD-AUR-SOS, pe de altă parte, cu ambele revendicând legitimitate, dar niciuna reușind, singură, să constituiască o majoritate de guvernare funcțională.

În acest cadru, la începutul lunii septembrie 2026, Parlamentul a dat o măsură concretă a raportului de forțe,o nouă majoritate PSD-AUR-SOS a preluat conducerea Camerei Deputaților, fapt semnalat drept „o escaladare a conflictului politic între gruparea PNL-USR și PSD”.Preluarea birourilor permanente ale Camerei este semnătura unei majorități de lucru. Nu este o alianță de conjunctură episodică, ci o structură care controlează agenda parlamentară, calendarul dezbaterilor și destinele legislative ale guvernului. Un premier care ajunge la conducerea executivului fără controlul asupra agendei legislative are, din prima zi, un guvern captiv.

 Cine este Siegfried Mureșan,carieră strălucită la Bruxelles, ancoră fragilă la București

Pentru a evalua corect desemnarea, trebuie privit și profilul omului, separat de calculele care l-au adus în această poziție.

Siegfried Mureșan s-a născut la 20 septembrie 1981, la Hunedoara. A absolvit Academia de Studii Economice din București și a continuat studiile la Universitatea Humboldt din Berlin, iar cariera profesională și-a început-o în Germania, la Bundestag, înainte de a se muta la Bruxelles, unde a activat în structurile Partidului Popular European.Este eurodeputat din 2014, la al treilea mandat, fost membru PMP și membru PNL din 2018, iar în prezent deține funcția de vicepreședinte al Partidului Popular European și vicepreședinte al Grupului PPE din Parlamentul European.O parte semnificativă a activității sale de la Bruxelles a fost legată de bugetul Uniunii Europene, iar în legislatura curentă este implicat direct în negocierile pentru viitorul cadru financiar multianual 2028-2034.

Pe scurt,Mureșan este unul dintre cei mai bine conectați români din ecosistemul instituțional european. El știe coridoarele Comisiei, limbajul funcționarilor de la Direcția Generală Buget și mecanismele de negociere din Consiliu. Din perspectiva Republicii pro-europene a României, el este un activ diplomatic de prim rang.

Dar același profil conține și punctele sale slabe interne. Primul,a lipsit efectiv din viața politică românească de aproape un deceniu. Legitimitatea democratică a unui premier nu derivă doar din numărul de voturi primite la consultări, ci și din capacitatea de a controla, coerenta și sancționa propriul partid și propria majoritate. Mureșan nu are o rețea de fidelități în Parlamentul de la București. Nu a condus niciun grup parlamentar, nu a trecut prin focul moțiunilor de cenzură, nu a negociat bugete în plenul reunit. Guvernarea românească este, în bună măsură, o artă a supraviețuirii în camera alăturată, nu în sala de conferințe de presă de la Strasbourg.

Al doilea punct slab, mai grav,poziționarea sa ideologică este una de excludere totală față de cel mai mare partid din România. Mureșan a declarat explicit, cu puțin timp înainte de desemnare, că „noi nu vom vota niciun guvern care să aibă PSD-ul în componența sa și noi, Partidul Național Liberal, nu vom fi alături de PSD în niciun guvern”.Această declarație are o logică internă coerentă pentru bătălii electorale, dar devine o capcană existențială într-un parlament în care, matematic, niciun guvern nu poate trece fără fie PSD, fie o parte a electoratului și parlamentarilor care astăzi votează cu PSD sau AUR. Premierul desemnat a construit, înainte de a fi desemnat, un zid între el și singura cale reală spre majoritate.

Al treilea punct slab,sincronizarea. Cu doar câteva ore înainte de desemnare, Mureșan spunea la Strasbourg că este „pregătit să formeze Guvernul în cazul în care președintele îl va nominaliza”, dar avertiza totodată că PNL, USR și UDMR nu au singure o majoritate și că va încerca să formeze o majoritate „pe o agendă de reformare și modernizare”.Formula „pe o agendă” este una dintre cele mai ambigue expresii din vocabularul politic,orice majoritate se formează pe o agendă. Problema nu este agenda, ci numărul. Și numărul, la această oră, nu există.

 Aritmetica Parlamentului,unde se joacă de fapt soarta desemnării

Constituția României cere, pentru învestirea guvernului, majoritatea deputaților și senatorilor prezenți, în plenurile reunite. Practic, pragul invocat în mod constant în dezbaterile publice este de 233 de voturi. Fostul premier Victor Ponta, deputat al grupului UPR, a făcut calculul public, la scurt timp după desemnare,„Sunt 170-180 de voturi. Până la 233 mai lipsesc vreo 50″ .

Să ne oprim asupra acestor cifre, pentru că ele sunt piatra de temelie a întregii analize. PNL, USR și UDMR, gruparea care l-a propus pe Mureșan la consultări, poate mobiliza, în cel mai optimist scenariu, între 170 și 180 de voturi. Deficitul de 50 până la 60 de voturi este un abis politic, nu o diferență de nuanțe. Și acest deficit nu poate fi acoperit decât dintr-unul dintre două locuri,fie dinspre gruparea PSD-AUR-SOS-POT, care deține majoritatea parlamentară efectivă și controlul Camerei Deputaților, fie prin dezertări individuale masive, de tipul celor la care s-a referit ironic Ponta  transferuri de parlamentari „care astăzi sunt putiniști, extremiști” și care „peste noapte devin prooccidentali” .

Primul scenariu a fost deja respins, oficial și repetat, de ambele componente ale blocului majoritar. Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a reacționat critic imediat după anunț, declarând că este „greu de înțeles” ce argumente a avut președintele pentru a alege pe cineva care, cu doar câteva zile înainte, „făcea campanie feroce la Bruxelles împotriva propriei țări”.Purtătorul de cuvânt al PSD, Alexandru Rafila, a anunțat că desemnarea „nu ține cont de rezultatul alegerilor parlamentare”, a amintit că PNL este partidul de pe locul trei și a precizat că PSD nu dorește „o sosie a domnului Bolojan ca prim-ministru, chiar dacă are un nume puțin diferit”.De partea cealaltă, liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a mers chiar mai departe,„Siegfried Mureșan este o propunere destinată punerii coaliției PNL-USR într-o postură delicată, adică Mureșan nu va avea voturile necesare investirii. El va fi pus în postura de a renunța”.Iar europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea a făcut calculul tranșant,„Din perspectiva AUR, lucrurile sunt cât se poate de clare în sensul că nu vom vota cu un astfel de guvern. Dacă se ține de cuvânt, același lucru va face și PSD. Asta înseamnă că, matematic vorbind, nu există o majoritate. Eu cred că nu va obține nici măcar 200 de voturi” .

Aceste declarații nu sunt simple poziționări de fațadă. Ele converg cu o realitate structurală construită în ultimele luni,majoritatea PSD-AUR-SOS din Camera Deputaților, consolidată în septembrie 2026, nu este o alianță conjuncturală de buget sau de comisii, ci o reorganizare a întregului sistem parlamentar în jurul a două poluri. Când liderul AUR anunță de pe poziții de forță că următoarea propunere de premier va fi Sorin Grindeanu , mesajul nu este doar unul de opoziție față de Mureșan  este unul de succesiune,blocul majoritar își rezervă dreptul de a propune următorul candidat, în ipoteza, aproape certă, că primul va eșua.

Al doilea scenariu  dezertările individuale de 50-60 de parlamentari  este teoretic posibil, istoric nu lipsit de precedent, dar politic dezastruos. Un guvern născut din transfugism pe scară largă ar fi un guvern compromis din prima zi, șantajabil permanent de proprii traseiști, fără coerență de program și fără niciun fel de legitimitate în fața propriului electorat. Niciunul dintre liderii grupării PNL-USR nu a dorit să spună explicit că urmărește acest scenariu, pentru că a-l recunoaște ar însemna a-l legitima.

 Pericolele politice interne,un premier desemnat fără majoritate, un Parlament care își anunță deja verdictul

 Primul pericol,delegitimarea înainte de învestire

În istoria recentă a României, desemnările de premier făcute fără susținere parlamentară reală au avut un efect coroziv unic,au transformat funcția de prim-ministru desemnat într-o funcție de sacrificiu. Candidatul primește toată responsabilitatea simbolică a eșecului, fără să fi deținut vreodată pârghiile puterii. Mureșan riscă exact acest destin, cu o amplificare suplimentară,pentru că este o figură apropiată de PPE și de președinte, eșecul său nu va fi citit doar ca eșecul unui om sau al unui partid, ci ca eșecul întregii configurații PNL-USR-UDMR și, într-o oarecare măsură, al președintelui care l-a desemnat împotriva aritmeticii parlamentare.

Alexandru Rafila a anunțat că PSD își va adopta poziția oficială luni, la Comitetul Politic Național.Această amânare nu este o dovadă de deschidere, ci o dovadă de control,PSD lasă opțiunea deschisă doar formal, pentru a negocia de pe poziții de forță după ce premierul desemnat va fi epuizat prima rundă de consultări. Poziția de respingere este deja cunoscută prin vocea liderului și a purtătorului de cuvânt; votul formal de luni va doar consfinți ceea ce blocul majoritar a comunicat deja.

 Al doilea pericol,blocajul constituțional și spirală spre anticipate

România a mai trecut prin desemnări eșuate. Dar contextul de acum este fără precedent prin lungimea crizei premergătoare. După 135 de zile de interimat, fiecare rundă eșuată de desemnare nu doar prelungește blocajul, ci îl adâncește structural, împingând sistemul spre scenariul alegerilor anticipate  scenariu în care, potrivit declarației lui Piperea, Constituția permite ca, teoretic, „după a doua propunere de premier care pică în Parlament”, președintele să poată convoca alegeri anticipate .

Anticipatele sunt prezentate frecvent, de ambele tabere, ca o soluție. În realitate, ele sunt o dublă scommesa. Pe de o parte, un scrutin anticipat într-un climat de criza prelungită riscă să producă un Parlament și mai fragmentat, nu unul mai coerent. Pe de altă parte, până la organizarea scrutinului  care necesită luni de pregătire  România ar rămâne în continuare în regim interimar, cu un guvern fără puteri depline, într-un moment în care calendarele europene, bugetare și economice nu permit neutralitatea administrativă.

Depuatul USR Radu Miruță a recunoscut, într-o notă de luciditate rară în discursul propriului bloc, că „nimeni nu poate să facă în momentul de față o majoritate în Parlament doar prin proprii parlamentari și atunci trebuie să existe un compromis”, adăugând că, dacă nu există variantă, „alegerile anticipate încep să prindă contur, la modul cel mai serios cu putință”.Această recunoaștere  venită din interiorul grupării care l-a propus pe Mureșan  confirmă că nici susținătorii desemnării nu cred că ea poate produce, prin forța lucrurilor, o majoritate de guvernare.

 Al treilea pericol,președintele împotmolit în propria desemnare

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Nicușor Dan și-a fundamentat decizia pe criteriul „celor mai multe voturi exprimate la consultări”. Dar acest criteriu, aplicat mecanic, ignoră o realitate constituțională fundamentală,președintele nu desemnează premierul pentru a obține un premiu de prezență la consultări, ci pentru a da țării un guvern. Atunci când desemnarea este făcută cu deplină cunoaștere a faptului că majoritatea parlamentară o va respinge, președintele asumă un risc politic major,cel de a fi perceput ca parte a blocajului, nu ca mediator al deblocării.

Există, de asemenea, riscul unei escaladări instituționale. Un Parlament controlat de PSD-AUR-SOS, aflat în conflict deschis cu un președinte care a desemnat un premier respins de această majoritate, este un teren fertil pentru inițierea procedurilor de suspendare. Istoria recentă a arătat că pragul de 233 de voturi pentru suspendare este identic cu cel pentru învestirea guvernului  și că blocul care deține prima poate, oricând, mobiliza și a doua. O tentativă de suspendare, chiar dacă nu ar atinge pragul de referendum, ar arunca România într-o criză instituțională dublă,fără guvern stabil și fără președinte funcțional.

 Al patrulea pericol,erodarea Partidului Național Liberal

PNL, partidul care l-a propus pe Mureșan, se află într-o situație paradoxală și autodistructivă. Pe de o parte, a oferit un premier; pe de altă parte, poziția sa de „locul trei” în Parlament  subliniată de Rafila   și declarația de excludere totală a PSD lasă partidul fără nicio cale realistă de guvernare. Dacă Mureșan pică la vot, PNL va fi plătit integral prețul eșecului,și-a expus cel mai bun candidat pro-european într-o poziție imposibilă, l-a aruncat în fața unui Parlament ostil și l-a consumat simbolic, fără a obține guvernarea.

 Pericolele externe,imaginea României, relația cu Bruxelles și costul unui eșec vizibil internațional

 Pericolul primei impresii,un premier european, dar neînvestit

Siegfried Mureșan este, prin biografie și rețea, cel mai bine plasat român pentru a relansa dialogul cu instituțiile europene. Vicepreședinția sa în PPE și implicarea în negocierile pentru bugetul multianual 2028-2034  i-ar da, teoretic, un acces imediat la decidenții de la Bruxelles.

Dar diplomația europeană citește, înainte de toate, stabilitatea internă. Un premier desemnat care nu se poate învesti este, în ochii partenerilor externi, o confirmare a instabilității, nu un semnal al redresării. Imaginea sa de la Strasbourg  luând cuvântul în plen despre Starea Uniunii, în timp ce propria țară nu are guvern  este o metaforă care va fi folosită împotriva României,un deputat european care poate vorbi despre viitorul Europei, dar nu poate convinge propriul Parlament să-l lase să guverneze.

 Pericolul erodării credibilității în negocierile europene

România are în față momente decisive,negocierea cadrului financiar multianual 2028-2034, absorbția fondurilor structurale, menținerea poziției în cadrul politicii agrare comune, dialogul permanent cu Comisia Europeană pe marginea PNRR și a stabilității macroeconomice. Toate aceste dosare cer interlocutori credibili, cu mandat politic solid.

Un guvern minoritar, aprobat cu greu sau unul care pică la primul vot, nu are această credibilitate. Partenerii europeni nu negociază cu biografiile, ci cu puteri de angajament. Iar un premier desemnat fără majoritate nu are putere de angajament  are doar putere de intenție.

Există, de asemenea, un risc de repliere a influenței românești în PPE. Dacă Mureșan eșuează spectaculos la București, grupul popular european va fi nevoit să-și reevalueze rolul său de promovare a figurilor românești. Și, mai grav, partenerii europeni vor trage concluzia că România este, pentru viitorul previzibil, o democrație blocată  concluzie cu consecințe directe asupra fluxurilor de investiții, a ratingurilor și a poziției României în dezbaterile privind extinderea sau reforma instituțională a UE.

 Pericolul geopolitic,sincopele aliaților în Est

Într-un moment în care războiul din Ucraina continuă să redefinească arhitectura de securitate europeană, iar flancul estic al NATO cere coerență și predictibilitate, un guvern de tranziție prelungită sau unul născut din criză internă profundă slăbește vocea României în alianță. Partenerii strategici  de la Washington la Varșovia, de la Paris la Berlin  au nevoie de un interlocutor stabil la București. O criză politică care se măsoară în luni, nu în zile, transmite semnalul opus.

 Pericolele naționale,economia, bugetul și coeziunea socială

 Costul fiecărei zile de blocaj

Economia românească nu este o realitate abstractă, ci o sumă de amânări care se acumulează,proiecte de investiții care nu demarează pentru că nu există semnături, ordonanțe care nu se emit pentru că nu există guvern legitim, negocieri cu mediul de afaceri care nu se poartă pentru că nu există interlocutor. După patru luni și jumătate de interimat, costul oportunității este deja uriaș.

România traversează una dintre cele mai dificile perioade economice de la aderarea la UE,dobânzile ridicate, presiunea deficitului, nevoia de consolidare bugetară și de continuare a reformelor asumate în fața Comisiei Europene. Un premier desemnat fără majoritate nu poate aborda niciuna dintre aceste probleme. El poate doar să le amâne.

 Riscul unei majorități PSD-AUR ca alternativă de facto

Aici ajungem la cel mai profund pericol național, și anume la consecința probabilă a eșecului desemnării Mureșan. Liderul AUR a anunțat deja că următoarea propunere va fi Sorin Grindeanu.Această anunțare nu este o speculație jurnalistică, ci o declarație de rută politică. Blocul PSD-AUR-SOS nu respinge doar pe Mureșan; el pregătește propria alternativă de guvernare.

O guvernare majoritară PSD-AUR, adusă la putere prin epuizarea procedurală a tuturor celorlalte variante, ar avea consecințe naționale de amploare,reorientarea politicilor publice, posibile derapaje de la angajamentele europene, presiuni asupra justiției și a instituțiilor de control, și  cel mai grav  o redefinire profundă a identității geopolitice a României. Fostul președinte Traian Băsescu a descris acest scenariu, încă de la începutul lui 2025, drept o „coaliție a ororilor”, avertizând că „România va fi eliminată din circuitul țărilor cu guverne democratice în momentul în care AUR va fi parte a guvernării”.Indiferent de opinia despre mesager, avertismentul descrie o mecanică reală,eșecul desemnării unui premier pro-european deschide calea, prin forța lucrurilor, la guvernarea de către blocul care deține majoritatea.

 Coeziunea socială și încrederea în democrație

Ultimul pericol, și poate cel mai greu de cuantificat, este erodarea încrederii. Un electorat care vede că, după luni de criză, soluția propusă de președinte este respinsă dinainte de majoritatea parlamentară, iar soluția oferită de majoritate este una pe care o parte semnificativă a societății o respinge categoric, nu mai percepe instituțiile drept mecanisme de rezolvare a problemelor. Criza de legitimitate nu se măsoară în sondaje, ci în absenteism, în cinism, în disponibilitatea de a crede orice promisiune simplistă. Iar un astfel de teren este, istoric, cel mai fertil pentru soluții populiste radicale.

 Scenariile de evoluție,de la demisia mandatului la anticipate

Primul scenariu, cel mai probabil conform propriilor actori, este cel anticipat de liderul AUR,Mureșan nu obține voturile, este „pus în postura de a renunța” și depune mandatul înainte de a ajunge la vot.Acest scenariu, deși evită un vot formal de respingere, consumă săptămâni prețioase și confirmă blocajul.

Al doilea scenariu,Mureșan merge la vot și obține între 170 și 200 de voturi, un scor descris de Piperea drept „ridicol de mic”.Consecința imediată este dubla,premierul desemnat cade, iar președintele este obligat să meargă la a doua desemnare, în condițiile în care pozițiile s-au întărit și nu s-au relaxat.

Al treilea scenariu, invocat ironic de Ponta,guvernul Mureșan trece prin transferuri masive de parlamentari.Acest scenariu, deși matematic posibil, ar produce un guvern fără coerență, șantajabil și lipsit de legitimitate  o soluție mai rea decât problema.

Al patrulea scenariu,după eșecul Mureșan, președintele desemnează un candidat agreat de blocul PSD-AUR  scenariul anunțat de AUR prin numele Sorin Grindeanu  sau convoacă alegeri anticipate. Ambele variante marchează, fiecare în felul său, capitularea configurației actuale,fie a celei pro-europene, fie a întregului sistem în fața alegerilor care pot orice.

 Concluzie,desemnarea legitimă, dar lipsită de ancoră

Desemnarea lui Siegfried Mureșan este, strict constituțional, un act legitim al președintelui. Nicușor Dan a procedat conform literei legii,a consultat partidele, a constatat absența unei majorități și a desemnat persoana cu cele mai multe voturi exprimate. Dar legitimitatea constituțională nu este suficientă. Ea este necesară, nu și suficientă. Ce lipsește  și aceasta este ideea centrală pe care orice analiză serioasă trebuie să o sublinieze  este susținerea politică a blocului care deține majoritatea voturilor în Parlament,PSD-AUR, cu aliații săi conjuncturali.

Fără această susținere, desemnarea rămâne suspendată în aer,un act formal corect, cu efecte politice imposibile. Pericolele decurg una din alta, într-un lanț pe care îl putem rezuma astfel,desemnare fără majoritate → respingere sau demisie → aprofundarea blocajului → alegeri anticipate sau guvernare PSD-AUR → costuri economice, externe și naționale pe care România nu și le poate permite.

Într-o democrație parlamentară, premierul nu se alege prin consultări, ci prin vot. Iar votul, la această oră, aparține celor care nu l-au dorit pe Siegfried Mureșan. A ignora acest lucru nu este optimizm, este orbire. Și orbirea, în politică, se plătește întotdeauna  de obicei, cu banii și cu viitorul celor care nu au niciun cuvânt de spus.