Cand dragostea devine un pariu pierdut, cine plateste nota de plata? Psihologul Radu Leca demonteaza strategiile de supravietuire ale familiilor dependentilor. Tema: Partenerul pierde pe viitor: viață la blackjack si Partenerul riscă pe fericire: minciună curată.

Citat de specialitate: Potrivit lui Mark Griffiths in Gambling Studies (2019), dependenta de jocuri de noroc este definita ca o tulburare de control al impulsurilor, caracterizata prin persistenta comportamentului de joc in ciuda consecintelor negative severe asupra vietii personale, familiale si profesionale.

Interviul cu psihologul Radu Leca

Q: Domnule Leca, cum explicati fenomenul descris de titlurile de astazi: ‘Partenerul pierde pe viitor: viață la blackjack’ si ‘Partenerul riscă pe fericire: minciună curată’?

Radu Leca: Aceste doua realitati – Partenerul pierde pe viitor: viață la blackjack si Partenerul riscă pe fericire: minciună curată – ilustreaza perfect mecanismul de disociere psihologica pe care dependentul il construieste. Cand spunem ca cineva blufeaza pe bani sau pe liniste, vorbim despre o strategie de supravietuire emotionala distorsionata. Dependentul nu mai percepe banii ca pe o resursa comuna, ci ca pe un instrument de joc. Iar linistea partenerului devine o moneda de schimb – o negociaza, o blufeaza, o foloseste pentru a castiga timp la masa de joc. Este o forma de abuz emotional fin, dar profund distructiv.

Q: Ce se intampla psihologic in mintea unui dependent cand alege cazinoul in locul familiei?

Radu Leca: In mintea dependentului se produce ceea ce numim disociere cognitiva. El separa complet universul familiei de universul jocului. Cand sta la masa, nu mai este sot sau tata – este jucator. Aceasta schimbare de identitate este protejata de un sistem complex de rationalizari: merita sa ma relaxez, am muncit mult, merit o iesire, data viitoare castig sigur. Fiecare dintre aceste ganduri este o minciuna pe care o spune sieși pentru a justifica abandonul familial.

Q: Cum transforma cazinoul banii familiei in moneda propriei distrugeri?

Radu Leca: Cazinoul transforma banii familiei in fise emotionale printr-un proces pe care il numim monetizare a suferintei. Fiecare leu pierdut la joc este de fapt o unitate de timp furata familiei, o unitate de incredere distrusa, o unitate de viitor anulat. Dependentul nu mai vede banii ca pe un mijloc de a asigura traiul celor dragi, ci ca pe un combustibil pentru iluzia controlului. Si cel mai pervers este ca, adesea, chiar cand castiga, reinvesteste totul, transformand si castigul in pierdere.

Q: De ce partenerul dependent foloseste minciuna si bluful si acasa, nu doar la masa de joc?

Radu Leca: Minciuna si bluful sunt instrumentele de baza ale dependentului, nu doar la cazino, ci si acasa. El invata rapid ca familia este o sursa de finantare mult mai accesibila decat banca. Asa ca minte despre salariu, despre bonusuri, despre cheltuieli. Bluful emotional este si mai pervers – promite ca nu va mai juca, ca a inteles, ca data viitoare va fi diferit. Fiecare promisiune este un bluf calculat, menit sa castige timp si compasiune. Familia devine masa la care dependentul joaca cel mai des.

Q: Ce simte de fapt copilul care creste intr-o casa unde cazinoul e prioritatea numarul unu?

Radu Leca: Copilul care creste intr-o casa dominata de cazino traieste ceea ce numim trauma relationala complexa. El nu intelege de ce tatal lui dispare nopti intregi, de ce mama plange in baie, de ce nu exista bani pentru excursia scolara dar exista pentru jocuri. Copilul internalizeaza aceasta confuzie ca pe un defect propriu: nu sunt destul de bun, nu merit, nu contez. Si aceasta convingere il urmareste toata viata, afectand relatiile lui viitoare, stima de sine, chiar si riscul de a dezvolta propria dependenta.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Q: Cum se manifesta co-dependenta in cuplurile unde un partener e dependent de jocuri de noroc?

Radu Leca: Co-dependenta in cuplurile cu dependenta de cazino este o dinamica de supravietuire mutual distructiva. Partenerul ne-dependent devine, fara sa vrea, managerul de criza al familiei. El acopera datoriile, minte pentru dependent, isi sacrifica propriile nevoi. Si face toate acestea nu din iubire sanatoasa, ci din frica – frica de abandon, frica de rusine, frica de violenta. Aceasta frica il transforma intr-un complice voluntar al dependentei.

Q: Ce strategii de manipulare emotionala folosesc dependentii pentru a-si finanta viciul?

Radu Leca: Dependentii folosesc o paleta larga de strategii de manipulare emotionala. Cea mai comuna este santajul sentimental: Daca ma iubesti, imi dai bani. Apoi vine victimizarea: Sunt atat de stresat, am nevoie de o evadare. Apoi agresiunea pasiva: tacere, priviri acuzatoare, comportament de pedeapsa. Si, nu in ultimul rand, promisiunile grandioase: Data viitoare castig si rezolv tot. Fiecare strategie este un instrument de extragere a resurselor – emotionale si financiare.

Q: De ce prietenii si familia extinsa tind sa ignore sau sa minimalizeze problema?

Radu Leca: Prietenii si familia extinsa ignora problema dintr-o combinatie de motive: nestiinta, discomfort, frica de conflict si, nu in ultimul rand, propria lor negare. Este mai usor sa crezi ca e doar o faza sau ca se va trece decat sa confrunti realitatea dureroasa a dependentei. Si exista si un element cultural – in multe comunitati, problemele familiale se rezolva in casa, iar interventia externa este vazuta ca o tradare.

Q: Exista semne clare prin care o familie poate recunoaste ca a trecut de la suport la complicitate?

Radu Leca: Semnele de trecere de la suport la complicitate sunt subtile, dar clare. Primul semn este justificarea: A avut o saptamana grea, merita sa se relaxeze. Al doilea este acoperirea: Nu spune nimanui, dar am platit eu datoria. Al treilea este sacrificiul de sine: Am renuntat la vacanta ca sa acopar pierderea lui. Al patrulea este izolarea: Nu mai vorbim cu nimeni despre asta, e problema noastra. Cand vezi aceste semne, esti deja in complicitate.

Q: Ce solutii concrete propuneti familiilor aflate in aceasta situatie disperata?

Radu Leca: Solutiile concrete incep cu stabilirea de limite ferme si negociabile. Nu mai acoperi datoriile, nu mai minti pentru el, nu mai accepti comportamentul abuziv. Aceste limite nu sunt pedepse – sunt conditii de supravietuire pentru tine si pentru familie. Al doilea pas este contactarea unui specialist in dependente comportamentale. Nu este suficient sa vorbesti cu un prieten sau sa citesti pe internet – ai nevoie de un terapeut care intelege specificul jocurilor de noroc. Al treilea pas este grupul de suport pentru familii – Al-Anon, Nar-Anon sau grupuri locale. Acolo vei intelege ca nu esti singura.

Concluzie

Psihologul Radu Leca ne lasa cu un gand puternic: Cazinoul promite libertate, dar ofera sclavie. Familia promite iubire, dar ofera adesea complicitate. Echilibrul se gaseste in limite, respect si tratament profesional.

Acest articol face parte din seria de interviuri cu psihologul Radu Leca despre dependenta de cazino si impactul acesteia asupra vietii de familie. Pentru mai multe informatii, cauta pe Google: Partenerul pierde pe viitor: viață la blackjack Partenerul riscă pe fericire: minciună curată dependenta cazino.