SUBSTADIILE DEZVOLTĂRII PSIHICE A PREȘCOLARULUI
Perioada preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare complexă și interesantă, cu influențe asupra evoluției biopsihice ulterioare. Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii prin lărgirea comportamenului cu mediul social și cultural din care asimilează modele de viață ce determină adaptarea şi integrarea lui în fazele următoare ale evoluţiei şi dezvoltării lui. Această perioadă mai este descrisă în literatura de specialitate ca marcând ,,a doua copilărie’’, iar datorită încărcăturii sale simbolistice şi a unei emotivităţi complexe ca fiind ,,vârsta de aur a copilăriei’’.
Perioada preşcolară poate fi împărţită în trei perioade (substadii).
Acestea sunt:
a). cea a preşcolarului mic (3 – 4 ani);
b). cea a preşcolarului mijlociu (4 – 5 ani);
c). cea a preşcolarului mare (5 – 6 / 7 ani).
a). Preşcolarul mic (3 – 4 ani)
Copilul la această vârstă este foarte puţin deosebit de antepreşcolar. El are dificultăţi de adaptare la mediul grădiniţei deoarece este dependent de mamă, dar şi datorită faptului că nu înţelege prea bine ce i se spune şi nu ştie să se exprime clar. Principala lui formă de activitate este jocul, presărată cu câteva activităţi sistematice, scurte ca durată şi relativ simple în conţinut, care iau însă tot forma jocului. Manifestă preferinţe pentru jocurile de manipulare a jucăriilor sau a altor obiecte. Copilul se joacă mai mult singur, iar jocul practicat este sărac, mai degrabă o repetare stereotipă a unor acţiuni. Atitudinea lui faţă de realitate este încă circumspectă, realitatea subiectivă fiind mult mai dilatată în defavoarea celei obiective, deoarece predomină încă egocentrismul.
Comunicarea reciprocă între copii în timpului jocului sau a altor activităţi este încă insuficient dezvoltată. De asemenea, îndeplinirea indicaţiilor verbale date de către adulţi constituie pentru preşcolarii mici o sarcină destul de grea.
Procesele cognitive sunt impregnate de acţiune. Preşcolarul mic este curios, atras de obiectele din jur, investigând chiar, percepe ceea ce îi “sare în ochi ”, memorează relativ uşor, dar nu-şi propune deliberat acest lucru. Gândirea lui este subordonată acţiunii cu obiectele, procesele de gândire fiind operaţii ajutătoare cuprinse nemijlocit în activitatea practică. Limbajul său păstrează un pronunţat caracter situativ, comunicările din timpul jocului fiind reduse .
În plan afectiv este instabil, trece cu rapiditate de la o stare la alta, trăieşte foarte intens emoţiile. Reacţiile emotive sunt foarte vii, fără să aibă însă adâncime. În comportarea copilului predomină încă reacţiile emotiv impulsive, caracteristice activităţii voluntare. Aceeaşi instabilitate o întâlnim şi la nivelul motricităţii. Copilul este neîndemânatic, face mişcări bruşte, insuficient coordonate. Manifestă interes pentru adulţi, îi place să fie plimbat de aceştia. În timpul plimbărilor adresează adultului nenumărate întrebări în lanţ, un răspuns devenind pretext pentru o nouă întrebare.
Procesele psihice – percepţia, memoria, gândirea, etc. – nu s-au desprins încă de acţiune. Astfel, observarea faptelor externe nu prezintă un caracter sistematic. Percepţiei copilului i se impun trăsăturile mai vii ale obiectelor, ceea ce “ sare în ochi “, lăsând la o parte alte însuşiri mai importante. Tot aşa, procesele de memorare sunt cuprinse întotdeauna într-o activitate. Deşi preşcolarul mic memorează relativ uşor poveşti sau poezii scurte, el nu-şi propune încă în mod conştient să memoreze şi să-şi amintească ceva. La această vârstă şi gândirea este subordonată acţiunii concrete. Procesele de gândire apar ca operaţii ajutătoare, cuprinse nemijlocit în activitatea practică: ele încă nu se desprind ca operaţii mintale relativ independente.
Limbajul păstrează, de asemenea, caracterul situativ întâlnit la vârsta antepreşcolară. Se dezvoltă însă interesul pentru aspectul sonor al limbii. Ritmul sonor, rimele, poeziile, se memorează repede şi cu uşurinţă. La preşcolarii mici se întâlnesc frecvent anumite particularităţi ale pronunţării, cum ar fi: omisiunea, inversiunea şi altele.
b). Preşcolarul mijlociu (4 – 5 ani)
Dacă la preşcolarul mic, formele de neadaptare sau adaptare dificilă persistă încă multă vreme de la începerea grădiniţei (9 – 10 săptămâni), la preşcolarul mijlociu acestea durează mai puţin timp (3 – 4 săptămâni). Preocupările lui devin mai variate, jocul mai bogat în conţinut, activităţile obligatorii mult mai solicitante. Cercul cunoştinţelor despre lume se îmbogăţeşte simţitor. Realitatea externă începe să-l preocupe din ce în ce mai mult, ca atare întreaga dezvoltare psihică a copilului se va produce într-un ritm alert.
Activitatea copilului devine mai variată, mai complexă: conţinutul jocurilor se îmbogăţeşte, activităţile obligatorii implică un efort mai mare, cunoştinţe mai bogate. Ca urmare, întreaga activitate psihică a copilului se dezvoltă intens.
Maxima receptivitate a preşcolarului mijlociu, faţă de lume, îi dezvoltă percepţia, care devine un proces orientat, cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. Ea se desprinde treptat de acţiunile cu obiectele şi începe să se constituie ca un proces independent, orientat, având sarcini şi moduri proprii de realizare.
Ca sarcini ale observaţiei se pot introduce la această vârsta :
– detaşarea obiectului indicat de pe fondul altor obiecte;
– desprinderea notelor separate ale obiectului sau cunoaşterea acestuia în întregime;
– durata examinării independente a obiectelor şi a imaginilor acestora creşte simţitor.
Se dezvoltă mult limbajul. Se amplifică puterile imaginative şi creatoare ale copilului. Se conturează caracterul voluntar al celor mai multe dintre procesele psihice (memorare, imaginaţie, etc.) .
Dacă la vârsta de 4 ani, limbajul copilului devine suficient de bogat, până la 5 ani, în evoluţia limbajului se produce o cotitură esenţială: dezvoltarea limbajului interior. Datorită acestui fapt, procesele de memorare şi de gândire se pot desprinde de acţiunea concretă: ele se pot dezvolta ca operaţii mintale independente. În ceea ce priveşte dezvoltarea limbajului, importante la această vârstă sunt succesele obţinute în însuşirea practică a vorbirii gramaticale: legarea propoziţiilor în fraze, însuşirea declinării, conjugării, etc. Interesul copiilor pentru aspectul sonor al limbii îi face să fie atenţi la pronunţare, să se corecteze reciproc, îi ajută să distingă sunetele izolate ale vorbirii.
Numeroasele întrebări pe care le adresează adultului dezvăluie tendinţa copilului de această vârstă de a cunoaşte fenomenele din jur. Cu acest prilej se dezvoltă treptat anumite elemente ale gândirii cauzale a copilului.
Reacţiile emotive sunt mai controlare şi mai în acord cu cerinţele educatoarei sau colectivului de copii. Faptul că preşcolarul mijlociu renunţă uneori la dorinţele sale trecătoare, demonstrează că are loc un început al organizării voinţei.
Caracteristic pentru această perioadă este şi ritmul accelerat al socializării copilului. El devine mai sensibil la unele manifestări colective din familie, din grădiniţă, jocurile sale capătă un caracter colectiv. De la însingurare, rivalitate şi competiţie, copilul trece la cooperare. Pregnant la această vârstă este şi procesul identificării cu grupul educativ din care face parte. Se lărgesc interesele, încep să se închege primele atitudini, se instalează mai evident unele trăsături caracteriale, care constituie nucleul viitoarei personalităţi.
c). Preşcolarul mare (5 – 6 / 7 ani)
Se adaptează relativ rapid nu numai la mediul grădiniţei, ci şi în contact cu orice tip de situaţie nouă. În subperioada preşcolară mare apare şi o oarecare opoziţie faţă de adult, opoziţie care se manifestă spontan, dar urmată de dorinţe vădite de reconciliere. Caracteristică este adaptarea mai evidentă a conduitelor faţă de diferite persoane, fapt ce se reflectă atât în familie, cât şi în grădiniţă. Dar pot exista şi distanţe psihologice ale conduitei între cele două medii, în sensul că, de regulă, copilul poate fi deschis, disponibil, în grădiniţă, răsfăţat, nervos, acasă şi invers. De cele mai multe ori, în mediul în care copilul are conduite încărcate de negativism există persoane devalorizate psihic pentru el, persoane cu care nu stabileşte relaţii fireşti, datorită unor bagaje psihice rezultate din teamă, din nesiguranţă. În acelaşi timp, are loc o creştere evidentă a dorinţei copilului de a fi de folos adulţilor. Devine mai absent, imită discret conduitele adulte şi participă la activităţile ce îl interesează.
La preşcolarii mari, se observă că, alături de joc, învăţarea sistematică ocupă un loc din ce în ce mai mare în activitatea copiilor. Ei se pregătesc în vederea intrării în şcoală. Copilul îşi îndeplineşte cu mai multă răspundere îndatoririle, precum şi toate sarcinile primite.
Vocabularul bogat de care dispune acum copilul îi permite să-şi exprime gândurile, să relateze în mod curent cele văzute sau auzite. Se dezvoltă aşadar limbajul închegat, gramatical.
Se formează priceperea de a compara între ele nu numai anumite obiecte izolate, ci şi noţiuni elementare care oglindesc trăsăturile comune ale unor grupe de obiecte. Pe această bază, preşcolarii mari îşi însuşesc unele noţiuni mai generale: fruct, pasăre, animal domestic, animal sălbatic, mobilă, etc. Dezvoltarea gândirii copilului face posibilă şi utilizarea unor anumite procedee de memorare.
Apar manifestările de atenţie voluntar. Astfel, preşcolarii de 6 ani pot asculta atent explicaţiile date de adult. Ei îşi pot controla acţiunile proprii, subordonându-le unui scop mai mult sau mai puţin apropriat.
Trăirile lor emotive sunt mai adânci şi mai bogate în conţinut. Se dezvoltă şi mai mult unele sentimente, mai ales cel al prieteniei, anumite sentimente intelectuale şi estetice, etc.
Bibliografie:
Badea Elena (1993). Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului, Bucureşti, E.D.P.
Dworetzki J. P. (1990). Introduction to child development. New York, McGrow-Hill Book Company
Piaget J., Inhelder B. (2011). Psihologie copilului (traducere din franceză de Liviu Papuc). București, Editura Cartier
Șchiopu Ursula, Verza Emil (1997). Psihologia vârstelor Ciclurile vieții (ediția a III-a revizuită). București, Editura Didactică și pedagogică
Articol realizat de Dumitrache Ana Maria