Tulburarile de procesare neuro-senzoriala
Reusim să cunoastem lumea din jurul nostru, dar si pe cea din interiorul nostru, prin intermediul simturilor noastre. Cu ajutorul auzului, văzului, gustului, mirosului, simtului tactil primim informatii despre lucrurile, fiintele si fenomenele din jurul nostru, iar prin intermediul simtului vestibular si al celui proprioceptiv aflăm care este conditia noastră fizică (simtul vestibular e responsabil de miscarea organismului în spatiu si de echilibru si simtul proprioceptiv oferă informatii despre muschi, tendoane si articulatii si care asigură organizarea motorie voluntară a organismului).
Toate informatiile pe care organele noastre de simt le primesc din mediu, dar si din interiorul nostru sunt transmise creierului nostru. Acesta analizează informatiile si le triază în functie de importanta lor, le organizează în asa fel încât să întelegem cine suntem si să întelegem mediul din jurul nostru. Datorită organizării eficiente (într-un tot) a informatiilor senzoriale ne putem adapta corespunzător la mediu, putem învăta si ne putem comporta adecvat.
Există însă si cazuri în care această procesare a informatiilor se realizează într-un mod haotic, dezordonat. Sistemele senzoriale nu mai „lucrează” simultan, nu mai cooperează ca intr-o echipă sau unul dintre ele functionează necorespunzător, apare o tulburare în starea organismului, care afectează comportamentul său. Acesta este tulburarea de integrare senzorială, des întâlnită la copiii cu tulburări de spectru autist.
Tulburarea de integrare senzorială poate avea grade de intensitate diferite de la persoană la persoană, în functie de simtul sau simturile afectate si poate perturba comportamentul si abilitătile sociale, procesul de învătare, dezvoltarea copilului. Probleme de integrare senzorială se manifestă diferit la nivelul fiecărui simt. Unii copii pot avea o sensibilitate ridicată fată de anumiti stimuli (cum ar fi cei tactili: să nu suporte să fie atinsi) sau dimpotrivă, ei pot avea unele simturi subdezvoltate (cad, se lovesc foarte tare, le curge sânge, dar nu simt nimic; nu schitează niciun gest).
La nivelul simtului tactil disfunctiile se pot manifesta prin următoarele comportamente: să nu suporte să fie atins, îmbrătisat sau să evite anumite materiale sau haine; să aibă nevoie de anumite senzatii tactile si de aceea să pipăie tot timpul diferite suprafete sau să atingă mereu obiecte si persoane.
Tulburarea simtului auzului îl poate face pe copil să îsi acopere urechile când cineva vorbeste pe un ton mai ridicat sau când se aud anumite sunete, iar la polul opus face ca copilul să aibă nevoie să asculte muzică sau să scoată tot felul de sunete, să tipe.
Atunci când simtul vizual este afectat copilul poate să nu suporte lumina, anumite culori, camerele încărcate de stimuli, privirea celorlati. Sau dacă simtul vizual este subdezvoltat îl determină pe copil să caute astfel de stimuli vizuali (să privească becul, să privească anumite linii sau modele de pe obiecte).
Tulburarea simturilor olfactiv (miros) si a celui gustativ pot avea ca urmări refuzul unor alimente (copilul să vomite atunci când insistăm să mănânce ceva), dificultăti în înghitirea alimentelor, refuzul spălării pe dinti, refuzul de a mânca ceva datorită mirosului mâncării respective etc. O hiposensibilitate olfactivă si gustativă îl poate face de copil să lingă obiectele, să nu distingă mirosurile neplăcute care de obicei îi deranjează pe ceilalti, să miroasă excesiv obiectele sau oamenii cu care vine în contact.
Disfunctia la nivelul simtului vestibular se manifestă prin dificultăti de coordonare, echilibru si miscare voluntară. Copilul poate apărea ca fiind lipsit de coordonare, neîndemânatic, poate să refuze să meargă pe bicicletă sau să urce scările unui tobogan sau, dimpotrivă, să adore să se plimbe cu masina, să îi placă să fie aruncat în aer, să îi placă miscările bruste.
Când simtul proprioceptiv este afectat, copilul are dificultăti de coordonare, se miscă greu, preferă să nu facă activităti sau are nevoia de a se misca încontinuu, de a sări continuu, de a-si misca picioarele când stă pe scaun.
Tulburările de procesare senzorială au un impact major asupra vietii copilului si interferează cu procesul de învătare. Este important ca la evaluarea initială să se aibă în vedere comportamentele care pot avea ca si cauză o astfel de disfunctie. Stereotipiile copilului (comportamentele autostimulante si repetitive) îl ajută pe copil să evite o situatie care este mult prea tensionată pentru el (sunt prea multi stimuli pe care el nu le poate integra datorită tulburării de integrare senzorială si atunci începe să tipe sau să îsi astupe urechile sau să îti fluture mâinile) sau îi sunt de folos atunci când prezintă o anumită hiposenzitivitate si are nevoie de a-si provoca senzatiile respective (miroase obiectele, ascultă muzică, sare).
Organizarea spatiului si crearea unui mediul senzorial structurat prin dotarea cu echipamente speciale asigură o bună desfăsare a interventiei psihoeducationale si sustin dezvoltarea abilitătilor psiho-motorii ale copilului si a încrederii în sine.
Psiholog Alina Mirela Trofin
Credit Photo: google.ro
#ultrapsihologie
#psihologie
Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching
Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.
psiholog,mediator,coach