Fenomenul ” Metrosexualitatii ”
O relativizare a rolurilor traditionale masculin-feminin în perioada pe care o traversam este ilustrata si de fenomenul metrosexualitatii, mai ales în civilizatia occidentala a marilor orase. Este vorba despre aparitia unui nou tip de Tol de gen (“gender raze”), metrosexual, adoptat de barbati de obicei heterosexuali, dar care împrumuta anumite trasaturi si maniere feminine.
Termenul de metrosexual a fost introdus de Mark Simpsoll în 1994 pentru a defini “un dandy narcisist, îndragostit de sine, dar si de stilul sau urban de viata”. Initial descrisi ca tineri indulgenti cu sine, narcisiaci, interesati de moda si frumusete, caracteristica comuna a metrosexualilor este aceea de “a se alege pe sine însusi ca obiect al dragostei si placerea ca preferinta sexuala”.
Opus stilului masculin dur, tip macho, metrosexualul este preocupat în mod excesiv de propria înfatisare si frecventeaza saloanele de coafura, cosmetica, casele de moda si cluburile de gimnastica si bodybuilding pentru a-si forma si mentine o imagine exterioara cât mai apropiata de idealul sau narcisiac despre sine. Exista profesii, cum ar fi modellingul, media, muzica pop, sportul în care se întâlnesc mai frecvent metrosexuali, probabil datorita statutului de vedeta care intareste o imagine narcisiaca despre sine însusi.
Astfel, metrosexuali celebri ar fi David Beckham, Brad Pitt, George Clooney, Robbie Williams si lan Thorpe.
În timp ce în urma cu doua decenii preocuparea pentru moda masculina si autoîngrijirea excesiva erau identificate cu homosexualitatea, în prezent sectiunile de moda masculina ocupa din ce în ce mai mult spatiu în revistele pentru ce se adreseaza în principal barbatilor, raspunzând astfel unei preocupari efective a publicului masculin.
În strategiile de publicitate începe sa se tina seama de atenuarea a ceea ce putem numi nucleul dur al masculinitatii, mai ales la generatia celor sub 40 de ani. Materialele publicitare destinate barbatilor încep sa se adreseze mai putin caracteristicilor tehnice si de performanta, care interesau de obicei publicul masculin, si mai mult exteriorului, designului si sentimentelor legate de folosirea produsului respectiv.
Aparitia metrosexualilor ar corespunde unei tendinte actuale de modificare a rolurilor traditionale masculin si feminin.
O data cu emanciparea femeii si cresterea importantei rolului ei social, barbatul secolului XXI se simte nesigur în propria identitate si cauta cai de asertivitate mai putin specifice pentru rolul masculin, cum ar fi moda si tratamentele de frumusete.
Dupa futurologul Mariml Salzman, asistam în prezent la o remaniere a rolurilor de gen masculin si feminin care nu este înca încheiata, iar fenomenul metrosexual nu ar fi decât un preambul al acestui proces.
Pe de alta parte, aceasta relativizare a rolului social masculin la care asistam, în diferite forme, în epoca noastra, înseamna si punerea sub semnul întrebarii a unor “calitati” masculine traditionale putin favorabile unei vieti sexuale armonioase. Barbatul traditional era obligat sa fie eficace, performant si puternic, în detrimentul lumii sale interioare, a emotiilor si sentimentelor, a spontaneitatii sale. Aceasta refulare a vietii emotionale în plan sexual si concentrarea pe performanta ducea la probleme de comunicare în cuplu, dar si Ia disfunctii sexuale manifeste.
Civilizatia traditionala a statuat roluri bine defini te femeii si barbatului în familie, vazute ca structura ideala pentru relatii clare de filiatie si pastrarea proprietatii.
În timp ce barbatului îi revenea rolul de a munci pentru a câstiga bani, de a conduce si a decide în familie, reprezentând legatura familiei cu exteriorul, cu autoritatea si statul, femeia era responsabila cu interiorul, cu treburile casnice, cu mentinerea intimitatii si a legaturilor afective. Adesea întemeiata sub semnul proprietatii, familia avea o stabilitate deosebita, fiind putin afectata de tendinta naturala a barbatului de a oscila între monogamie si poligamie (Oana, 2002).
În epoca moderna asistam la o relativizare a acestor roluri sociale traditionale. Femeia este preocupata de cariera si de realizarea personala în aceeasi masura cu barbatul, care la rândullui împarte din ce în ce mai mult cu partenera sa treburile casnice si îngrijirea copiilor.
Se poate ajunge chiar la inversarea rolurilor socioeconomice, cu femeia angajata si implicata în profesie si barbatul somer si responsabil de treburile casnice. Atât rolul masculin, cât si cel feminin sunt mai putin clar conturate fata de epoca anterioara, aceasta fragilitate de rol ducând la o cautare de identitate masculina sau feminina ce poate trece inclusiv prin experienta poli gama, cu repercusiuni inerente asupra stabilitatii sistemului familial.
În acest context de semnificatie a institutiei casatoriei, presiunea tendintelor monogame si poligame (specifice îndeosebi barbatului) îsi va gasi o cale noua de manifestare. Este vorba despre “monogamia seriala”, ca succesiune de casatorii în care se pastreaza fidelitatea în fiecare dintre ele, membrii cuplului stând împreuna atât timp cât corespund rolurilor si standardelor pe care si le-au asumat reciproc (Oana, 2002).
Tranzitia de la o relatie la alta, de la o casatorie la alta poate fi însa traita ca o înfrângere personala, confruntând unul sau ambii parteneri cu senzatia de esec si având uneori urmari directe în plan sexual, sub forma disfunctiilor sexuale.
Extras din cartea ” Alfabetar de Sexologie ” de Florin Tudose si Ana Marian
Constanta Vasile
Psiholog clinician/ Consilier analitic
Citit, editat, optimizat seo de Radu Leca
Articol trimis spre Publicare de Constanta Vasile.