Rusine, rusine, rusine… De cate ori ai auzit acest cuvant? E drept, poate ca de cele mai multe ori s-a intamplat sa il auzi in copilarie, insa adevarul este ca, indiferent ca vrei sa recunosti sau nu, fie ca esti om mare sau copil, cu totii infruntam rusinea. Chiar daca nu altii te rusineaza acum, oare de cate ori s-a intamplat sa iti fie rusine cu tine insuti? De cate ori ai crezut despre tine ca esti defect?
“Experienta rusinii este acompaniata intotdeauna de dorinta de a se ascunde. Cateodată, o persoană care se simte rusinata poate spune ca doreste ca pamantul pur si simplu sa o inghita. Aceasta ascundere poate fi realizata printr-o masca faciala inexpresiva, prin cuvinte, prin retragere fizica, prin nemiscare, prin estomparea in cadrul peisajului si asa mai departe. Cand cineva se simte plin de rusine, inadecvat, nemeritoriu, in general nu doreste sa fie vazut, nu doreste sa-si expuna rusinea catre lume. Nevoia de a se ascunde este naturala.” (Robert G. Lee, Gordon Wheeler, 201).
De foarte multe ori, in limbajul uzual, intre rusine si vinovatie se pune cumva semnul de echivalenta, insa exista o foarte mare diferenta intre aceste doua concepte. Paul Ekman afirma ca: “Distinctia intre rusine si vinovatie este foarte importanta, deoarece aceste doua emotii pot “rupe” o persoana in directii opuse. Dorinta de a scapa de vina poate motiva o marturisire, dar dorinta de a evita umilinta provocata de rusine poate impiedica confesiunea. Vina este despre o acțiune: Pot anula vina marturisind-o, facand penitente de diferite tipuri. Poti scuza vinovatia. Dar dezgustul este despre persoana. Rusinea este un raspuns pentru a preveni dezgustul celeilalte persoane.”
Pe scurt, rusine este despre a fi defect, in schimb vina despre a face ceva gresit
Trebuie, insa, de retinut faptul ca exista doua tipuri de ruisne. Rusinea sanatoasa, care este importanta pentru ca te face sa intelegi ca exista limite, ca nu esti perfect, ca poti sa gresesti. ca esti om si ca uneori ai nevoie de ajutor.
In schimb, “rusinea toxica, rusinea care te leaga, e resimtita ca un sentiment patrunzator ca esti defect, incomplet, ca esti stricat, ca fiinta umana. Rusinea toxica nu e o emotie care ne semnaleaza limitele, e o stare de fapt, parte a identitatii de sine. Rusinea toxica iti da o stare de lipsa de valoare, un sentiment al esecului si sub-performarii, ca fiinta umana.
Rusinea toxica e paradoxala, si auto-generatoare. Exista rusine despre rusine. Oamenii vor admite destul de usor ca resimt vinovatie, durere, sau frica, mai degrabă decat sa admita ca resimt rusine.
Rusinea toxica e sentimentul de a fi complet izolat si singur. O persoana la care rusinea face parte din identitatea de bază e bantuită de un sentiment de absenta.” (Bradshaw, J., Healing the shame that binds you, Deerfield Beach, FL, Health Communications Inc., 1988).
Familia este prima care preda copilul regulile jocului social. Ea ii transmite micutului ce e acceptat si ce nu e acceptat, ce e bine si ce nu e bine, ce se doreste si nu se doreste in anumite situatii.
Conform stadiilor de dezvoltare ale lui Eric Erickson, rusinea se formeaza inca din copilaria mica, intre 1 si 3 an. Acest stadiu este caracterizat prin autonomie versus indoiala, rusine. Este perioada in care copilul doreste sa indeplineasca o serie de activitati, chiar daca greseste. Este necesar sa stii ca poti avea incredere in lume inca de la inceput si ca indiferent ce ai face, va exista cineva acolo care te va intelege si te va sustine.
Daca va fi incurajat de catre parinti , isi va dezvolta siguranta si increderea in sine. Daca va fi dezaprobat tot ceea ce face si i se vor ridiculiza anumite fapte, acesta se va rusinea de propriile actiuni, nu va mai avea increderea in propriile decizii si va fi retras si jenat de prezenta celorlaltii.
Cele mai des intalnite modalitati prin care un parinte isi rusineaza copilul sunt: i se spune ca nu este dorit ca fiinta; este umilit in public si devalorizat, ii sunt incalcate granitele, fiind privat de intimitate; nu ii sunt luate in calcul trairile pe care le are, nefiind niciodata ascultat atunci cand vrea sa spuna ceva; i se transmite ca ar trebui sa fie la fel ca un alt copil perceput mai cuminte si mai bun; este considerat vinovat pentru ceea ce simte sau i se intampla adultului; i se cere sa se ridice la nivelul unor asteptari ce sunt cu mult peste puterile lui.
Rusinea poate fi in unele cazuri un mecanism de control parental. Astfel, i se cere copilui sa indeplineasca asteptările personalor importante din viata lui pentru a se putea bucura de aprobarea din partea acestora si pentru a-l accepta sa stea cu ei.
Si treptat, rusinea este internalizata. Si astfel sinele unei personae se scindeaza si apare sinele fals si sinele adevarat. Sinele adevarat este ascuns, uitata, pentru ca daca ar fi lasat sa se manifeste, ceilalti l-ar sanctiona, pentru ca exista ceva defect la el. Asa ca, pentru a evita pedeapsa si pentru a fi acceptat de catre ceilalti, apare sinele fals, care este exact asa cum isi doresc ceilaltisa fie. Astfel, iubirea de sine si stima de sine sunt slab conturate.
”Ruşinea toxica este ruperea sinelui de sine insusi. Aceasta este atat de dureroasa deoarece implica expunerea sinelui la ceea ce e perceput ca esecul sinelui. In rusinea toxica, sinele devine obiectul propriului sau dispret, un obiect in care nu se poate avea încredere. Ca un obiect in care nu se poate avea incredere, sinele se percepe pe sine ca nedemn de incredere.
Rusinea toxica e percepută ca un chin interior, o boală a sufletului. Daca sunt un obiect in care nu se poate avea încredere, atunci eu însumi nu sunt eu.” (Bradshaw, J., Healing the shame that binds you, Deerfield Beach, FL, Health Communications Inc., 1988).
Si asa te transformi intr-o persona ce si-a format personalitatea prin introiectarea rusinii. Te intrebi care sunt caracteristicile? Perfectionismul in tot ceea ce faci, teama de esec, dorinta exagerata de control, incapacitatea de a fi in contact cu propria persoana, axarea pe a face si nu pe a fi, autocritica. Si astfel, rusinea te face sa crezi ca:
1. Nu sunt bun!
2. Nu sunt suficient de bun!
3. Nu merit sa fiu iubit!
4. Nu apartin nimanui!
5. Nu merit sa exist!
Si ca tabloul sa fie complet, exista la baza rusinii o gandirea toxică, care produce doua dileme, atunci cand vine vorba de a relationa cu ceilalti:
1. Daca ceri ce vrei si ti se da, inseamna ca oamenii au facut asa doar pentru ca sunt ei draguti si nu pentru ca meriti. Insa daca ceri ce vreau si nu primesti, inseamna ca ai tu o problema si esti defect. Si astfel apare sentimentul de izolare si credinta confrom careia nu contezi pentru nimeni si nimeni isi doreste sa se bucure de prezenta ta.
2. Dacă vrei ceva, nu ceri fiindca esti sigur ca nu ti se va da, asa ca decizi ca e mai bine sa nu iti asculti propriile nevoie, pentru ca nu vrei sa ii superi pe ceilalti si astfel sa apara un conflict pentru ca i-ai deranjat inutil cu ceva total lipsit de importanta
Concluzionand, rusinea este o ”boala” grea, insa desi familia si societatea au un sistem bine pus la punct de a inocula rusinea, totusi, nimeni nu te invata cum sa scapi de ea. Primul pas pentru a-ti lua viata inapoi din mainile rusinii, este sa constientizezi cat este de prezenta in viata ta si cat de mult te controleaza. Apoi, la brat cu rusinea, te invit in cabinetul de psihoterapie! Se anunta o calatorie lunga…
Psihoterapeut Elena-Carmen Tuca
Bibliografie:
1. Lee Robert G., Wheeler Gordon (2014), Psihologia rusinii. Tacere si conexiune in psihoterapie, Editura Gestalt Books, Bucureşti;
2. Bradshaw John, (2006), Healing the Shame that Binds You, Editura: Health Communications