Trebuie intotdeauna ca parinti responsabili sa indepartam copii de modelele parentale violente/alcoolice/distructive. Nu poti lasa copilul langa un om care, si aici voi utiliza un exemplu acid: scuipa de nervi pe parbriz, in timpul traficului sau sta cu cana de “JIN” pe piept in mijlocul patului uitandu-se la fotbal. Radu Leca
Mă gândesc că omul poate fi ca un ,,cocktail”: într-un corp pui o parte inteligență, una creativitate, altă parte voință și una hotărâre, îndulcit cu fericire, glazurate cu tristețe, răcorite cu furie, combinate cu teamă și unite cu multă dragoste. Dacă amesteci două ,,cocktailuri” de mai multe ori, prin naștere rezultă ,,cocktailuri copii”, niciodată unul la fel cu celălalt. Aceștia sunt copiii, combinații din aceiași părinți dar niciodată la fel.
Din primul moment al nașterii, copilul intră într-un proces de învățare. Mai întîi experimentează pierderea, când nou-născutul este separat de mamă prin tăierea cordonului ombilical. Apoi, prima îmbrățișare a mamei, când copilul intră în contact cu cea mai importantă persoană de referință, primul model din viața lui. Totodată, protejat la pieptul mamei, simte siguranță, stabilitate. Aceaste nevoi sunt esențiale pentru formarea personalității copilului. El învață mirosul mamei pe care îl asociază cu venirea hranei, a laptelui la sân. La început toată existența copilului este legată de prezența mamei. Ea deține hrana, îi oferă protecția iar prin vocea ei blândă îi oferă primele semne de afecțiune.
Atunci când un copil se naște, vin rudele și prietenii să-l vadă și fiecare are câte o părere: ,,Are ochii tatălui!”, ,, E frumos ca mama!”, ,, Are gura bunicii!”, ,,Seamănă leit cu bunicul!”. Tatăl, se apropie și el temător, de parcă puterea lui ar fi prea mare pentru această ființă mică. Modelul forței tatălui îi crește sentimentul de securitate. Mai târziu tata, cu vocea lui autoritară, deși de multe ori inofensivă, îl învață pe copil ce este teama. Micul ,,cocktail” începe să-și contureze aromele cu sprijinul modelelor: mama, tata, bunicii și alte persoane, care își pun la dispoziție ,,ingrediente” din propriile ,,cocktailuri”.
După ce mai crește, dorind să-și revendice propria unicitate, copilul devine incomod și nerecunoscător pentru cei care și-au oferit cu atâta generozitate părți din propriile ,,ingrediente”. Astfel, acesta primește etichete, pentru a nu uita cumva să-și onoreze strămoșii. Atunci când nu face cum spune mama, aceasta spune: ,,Ești încăpățânat ca taică-tu!”. Dacă tata este contrazis, subminându-i puterea, vine și el cu o etichetă: ,,Ești rău de gură ca mamă-ta!”. Asemenea etichete primește copilul și când modelele sunt mulțumite de felul cum își îndeplinește rolul de moștenitor a ,,ingredientelor” minunate, pozitive: ,,Ești la fel de bun ca mine! Bravo!”. Loial față de modelele care nu întârzie să-și prezinte recompensa pentru efortul depus, copilul își dezvoltă acele părți ale Eu-lui său, conturându-și ușor, ușor, personalitatea. Copilul e fericit ca mama, e furios ca tata, creativ ca bunicul, ambițios ca bunica ș.a. Toate aceste modele, nu e nevoie să facă ceva anume pentru ca micul ,,cocktail” să-și ia ,,ingredientele” potrivite.
Copilul nu va face niciodată ce-i spun părinții, ci va face ceea ce vede la aceștia. Dacă nu-i place un anumit comportament al părinților, va adopta un comportament opus acestora sau își va căuta alte modele. În conturarea Eu-lui viitorului adult, contribuția acestor repere are un rol primordial.
În analiza tranzacțională, ființa umană accesează trei părți ale Eu-lui: Eul copil, Eul adult, Eul părinte. Ființa umana, se comportă din aceste părți ale Eu-lui său, în funcție de situația cu care se confruntă. Accesează Eul copil și adoptă comportamente pe care le-a folosit și în copilărie, descoperă patternuri noi, inovatoare din Eul adult. Atunci când intră în acțiune din Eul părinte, omul folosește acele comportamente pe care le-a preluat de la modelele lui. Astfel el utilizează acele ,,ingrediente” cu care și-a alcătuit propriul ,,cocktail”. Acțiuni repetitive se transmit astfel din generație în generație:violență excesivă, divorțuri repetate, eșecuri sau dimpotrivă, familii numeroase(cu mulți copii), reușite în afaceri, în cercetare, generații persistente în aceeași profesie.
În familiile care nu dau naștere la copii și adoptă, aceștia vor învăța comportamente de la părinții adoptivi și se vor raporta în totalitate la aceștia. Același lucru se întâmplă cu copiii care în urma divorțului se dezvoltă în familii nou constituite. Tatăl sau mama vitregă va deveni model pentru copil. De asemenea nu pot să nu exemplific copiii care din diferite motive sunt părăsiți de părinți, prin plecarea acestora sau în urma decesului. Aceștia, deși moștenesc trăsăturile fizice ale părinților biologici, își vor forma personalitatea având ca persoane de referință familia în care se dezvoltă și vor păstra ce au învățat de la părinți până în momentul pierderii acestora.
Consider că înțelegerea și acceptarea rolului de model parental, pentru proprii copii, reduce mult anxietatea produsă de educația acestora. De asemenea recunoașterea propriilor ,,ingrediente” în ,,cocktailul copil”, face mai ușoară cunoașterea, comunicarea, înțelegerea comportamentelor acestuia și dezvoltarea unei relații sănătoase. Poate fi un fascinant exercițiu de autocunoaștere prin copiii noștri, de activare a propriilor ,,ingrediente” rămase latente la un moment dat. E ca și cum ți-ai retrăi viața (copilăria, adolescența, tinerețea ) odată cu copiii.
Autor Psiholog Porea Elena