Interviu Eveniment Psiholog Vechiu Mihaela.
Psiholog Vechiu Mihaela Interviu. Cele 11 intrebari la care merita sa raspunzi. Un interviu MARATON de 5000 de cuvinte. Acest interviu este cadoul dnei Psiholog Vechiu si al revistei de psihologie UltraPsihologie.ro, pentru dvs cititoarele.
1. Cum ne schimba viata Atelierul de Vise?
Visul este cel care il pune pe om in contact cu inconstientul sau.
In formarea mea terapeutica in psihoterapie analitica junghiana unul din instrumentele de lucru este visul. Ca si Freud, Jung a descoperit importanta analizei viselor in psihoterapie, intr-o alta viziune prin care a decodificat mencanismele psihicului uman. Visul este calea de a patrunde in interiorul omului, o cale care merge ca printr-un labirint, acolo unde avem nevoie sa ajungem pentru a ne gasi iesirea. Ba mai mult visul in sine este limbajul inconstientului. Plin de reprezentari simbolice, visul vorbeste despre noi si tot ceea ce ne inconjoara. Visul poate fi ca o harta. Lumea visatorului poate fi asemeni unui tinut, un taram interior prin care calatoreste, intalnindu-se cu tot felul de personaje sau traind diferite contexte si stari. Din cele mai vechi timpuri, oracolele sau intreleptii decodificau imaginile misterioase din timpul somnului. In secolul XIX insa, psihanalistii au fost cei care au gasit explicatii cu privire la limbajul său.
Intalnirea mea cu visele s-a produs atunci cand am ales sa urmez programul masteral de Psihoterapie Analitica Junghiana. Am vrut sa inteleg si sa explorez psihicul uman prin vizunea holistica a lui Carl Gustav Jung, care aducea simbolismul, mitologia, religiile ca parte integranta din natura umana. Am calatorit prin mine si cu mine insami (cu propriile vise) in formarea mea practica incepand din 2005 si pana in prezent, si in felul acesta am descifrat multe intelesuri.
Atelierul de vise a venit in urma unei intalniri, in care mi s-a propus sa le arat si altor oameni cum isi pot descifra visele. Adevarul este ca adesea mi se intampla sa fiu intrebata despre vise. Cu totii am trait vise care ne-au ramas insinuant in minte, vise asupra carora ne punem intrebari. Vise repetitive, vise care ne nelinistesc, vise care ni se par ciudate si fara sens, cosmaruri, vise care ne bucura, sau vise premonitorii. De aceea mi-am dorit sa le ofer tuturor celor interesati de aceasta tematica, instrumente folositoare dar si o modalitate de a ii pune in contact cu lumea lor interioara. Prin analiza unui vis poti descoperi multe lucruri. Apar constientizari, revelatii, mintea in sine capata o miscare. Evenimentele de viata pe care le traim ne ating, iar ceea ce experiementam are un alt tip de proces inlauntrul nostru. Am observat aceasta si in practica mea cu clienti. Adesea visele se leagau intre ele ca episoadele unui film. Cu toate imaginile desprinse (orase, case, rauri, oameni, furtuni, doi sori , etc. ) vedeam lumea acelui om, lumea sa interioara, reprezentarile sale care erau doar ale lui, caci un simbolul fie el general, de fapt are si o reprezentare particulara. Visele aveau sens.
Exceptandu-i pe aceea care uita visele sau spun ca nu viseaza, am intalnit si persoane care au vise frecvente chiar daca nu se afla intr-un proces terapeutic. Vise care le trezesc intrebari.
Visul poate fi un mesaj. El ne poate ajuta sa intuim lucruri relevante despre relatiile personale, sa identificam si sa rezolvam blocaje sau conflicte psihologice ascunse, sa ne identificam tiparele de gandire, putand ajunge sa descoperim intelegerea radacinilor inconstiente ale acestora. Ele pot fi ca niste semne indicatoare, adeseori aratandu-ne cea mai buna cale de urmat, cand nu stiim ce decizie sa luam. Analiza unui vis ne aduce foarte aprope de noi, de temerile noastre, de angoase, de barierele noastre, de relatiile cu ceilalti, dar si de resurse interioare pe care poate nu le cunostem si pe care avem nevoie sa le accesam. Ne poate duce oriunde in timp,in orice loc, acolo unde avem nevoie sa facem descoperiri. Freud a remarcat cum pacientii care vorbeau despre visele lor in terapie nu o faceau intamplator. Era nevoia acestora de a merge in inconstient, de a descoperi si de putea vindeca punandu-se in contact cu aspecte psihologice si parti din ei. Terapia de tip psihanalitic produce cele mai profunde transformari de personalitate. Desi procesul este de lunga durata el ajuta la o schimbare majora.
In cadrul workshopurilor am prezentat elemente introductive in psihismul uman si modul de functionare al inconstientului, viziunea lui Jung asupra aceastuia, functiile visului. Am folosit tehnici si exercitii de genul vizualizarii creative, a lucrului cu simboluri prin cartonase pictate, chiar si exercitii psihodramatice, care au ajutat la intelegerea modului in care se manifesta visul. Am ales interpretarea directa a unui vis personal pentru a-l intelege mai bine, imbinand exercitiile de interpretare a viselor cu tehnica analitica si autocunoasterea din mai multe perspective.
Mi-am dorit sa tes punti de legatura intre vise si viata de zi cu zi, sa ii ajut pe oameni sa se asculte pe ei insisi, sa se priveasca ca intr-o oglinda prin intermediul propriilor vise.
Dorinta de a ne explora visele ne poate aduce in fata unei schimbari de perspectiva in plan personal. A imi schimba viata, implica si a imi schimba perspectiva asupra vietii si a mea omul.
2.Educatia este o aparare a libertatii mai buna decat orice armata. Explicati.
Plecand de la principiul un om educat este un om liber, pot spune din experienta mea practica despre valoarea educatiei. In ultimii ani am lucrat in proiecte sociale si programe de educatie incluziva. Am lucrat de multe ori cu acele categorii sociale defavorizate, cu categorii de opresati. Femei in situatii de abuz cu care am lucrat in consiliere psihologica, detinuti din penitenciar, si in special copii si tineri din centre de plasament. Societatea adesea ne imparte dupa clasele sociale in privilegiati sau nu. Accesul la educatia formala (scolarizare) este deschis tututuror, insa am vazut oamenii din astfel de medii care din cauza nivelului scazut de trai nu isi permit acesta sau nu o valorizeaza indeajuns. In plus educatia inseamna si informare. De multe ori tinerii cu care lucram aveau nevoie de o buna informare asupra multor lucruri. Educatie pentru sanatate, educatia privind drepturile lor umane intr-o societate, educatie prin care sa deprinda abilitati de viata, informare asupra nevoii lor de formare ulterioara si cum pot face asta.
Mediul de provenienta opresiv creeaza anumite tipare de gandire si de comportament. De cele mai multe ori disfunctionale. Ele permit in continuare abuzul. Doua fete ale unei monede, abuzat si abuzator. Abuzul nu este doar fizic, ele este si psihic, il intalnim in multe forme (teama, control, agresiune) inclusiv la nivel social . Chiar si in terapie am observat cum oamenii reproduc tiparele de comportament invatate. Invat din ceea ce aud, din ceea ce vad, din ceea ce simt, invat din relationarea cu toti ceilalti si astfel ajung sa interiorizez judecati despre lume si viata. Suntem ceea ce credem si ceea ce gandim.
Educatia care apara libertatea ar reprezenta o modalitate prin care oamenii devin constienti de drepturile lor, de ceea ce sunt, sunt valorizati. Cu cat suntem mai bine informatii, cu cat experimentam mai mult medii pozitive, fiind educati cu iubire, cu intelegere, cu libertatea de a fi, cu atat mai mult ne vom afirma drepturile noastre umane fara a mai fi incalcate.
3.De ce credeti in educatia care nu se face la scoala cu diplome si alte hartii?
Cred in nevoia de educatie pentru viata. Scoala ne este foarte utila in procesul de formare pana la varsta adulta, si observ in societatea actuala nevoia de a imbogati scoala si cu alte forme de invatare. Scoala are un rol important in comunitate. Educatia se face acasa, in familie, insa scoala ne aduce in contact cu multe domenii, scoala ne ofera directii pe care le putem urma.
Educatia nonformala nu are un cadru fix, nu are o programa stricta, este foarte flexibila si se poate adapta la orice varsta, mediu, spatiu. In educatia formala copii acumuleaza informatii despre stiinte, in timp acumuleaza competente si certificari in diverse domenii, insa educatia nu inseamna doar atat. Educatia nonformala poate folsi instrumente atat de diferite si iti permite sa fi foarte creativ, sa poti crea contexte prin care tinerii invata prin experienta directa. In procesul invatarii cele mai multe achizitii se fac prin explorare, nu prin memorare si redare. Explorarea permite intelegerea.
Nu neg importanta de a ne castiga competentele dobandite intr-un domeniu prin diplome care ne atesta, insa azi ritmul alert si provocativ in care traim ii aduce pe tineri in fata unor schimbari carora trebuie sa se adapteze. Chiar si adultii sunt debusolati de prefacerile sociale care vin in viteza. Observ si sincopa dintre piata muncii si scoala. Nevoia de aplicabilitate din sfera abstract teoretica in confruntarile cu partea practica a vietii. Scoala se afla in fata unor mari provocari de schimbare. De multe ori la evenimentele la care particip intalnesc profesori dedicati, oameni pasionati care incearca sa aduca noutate, sa raspunda cat mai flexibil si creativ situatiilor cu care se confrunta.
In ultimii ani s-au introdus programe de voluntariat pentru tineri, de schimburi de tineret, programe ce ii ajuta pe acestia sa capete experienta la mai multe nivele. Schimbul cultural cu experienta altor tari, implicarea in diverse activitati care se pot constitui in stagii de practica, dar si activitati care ii pun pe copii si tineri in contact cu mediul, cu valori culturale, cu problemele sociale, activitati care ii fac sa se implice activ, activitati prin care se pot descoperi ca vocatie, activitati prin care isi creeaza deprinderi utile sau dezvolta aptitudini, abilitati de viata.
De cele mai multe ori ii informez pe tinerii pe care ii intalnesc asupra oportunitatilor pe care le pot castiga prin astfel de experiente pe langa investitia lor in educatia scolara.
In proiectele educationale pe care le-am sustinut feed-back-urile din partea celor cu care am lucrat aratau ca isi gasesc utilitatea, ca isi gasesc un spatiu de exprimare, un spatiu in care pot creea, un spatiu in care au simtit cum se dezvolta.
4.In viata oricarei femei exista modele de feminitate. Care sunt modelele dvs de femininatate si de ce?
Modele feminine cu care venim cel mai mult in contact sunt mama, bunica, matusa, in general cele mai apropiate persoane de noi. Fie pozitive sau negative aceste modele ne influenteaza viata atat ca femei cat si ca barbati. Omenii cei mai apropiati cu care relationam sunt modelul nostru, iar femeile din familia noastra ne amprenteaza viata. Cu siguranta si pentru mine femeile din familia mea au fost un model, mai ales mama mea care s-a implicat cu precadere in educatia noastra (a mea si a fratelui meu) si cu multa grija. Insa trebuie sa recunosc ca din copilarie am rezonat cu femeile foarte feminine, cu un aer misterios. Ma fascinau toate acele accesorii si nimicuri pe care le vedeam in tinute, ma atrageau cele cu aer sofisticat sau foarte original. Mai mult de-a lungul timpului am intalnit femei deosebite, pe care le-am admirat. Femei sigure pe ele, femei care transmiteau caldura, femei care aveau ceva de spus, femei care prin ceea ce fac erau puternice dar si sensibile, femei care se remarca printr-o delicatete sau calitati aparte cu care aduc lucruri pozitive in viata lor si a celorlalti. Nu ma gandesc aici la un model de cinema, un star cunsocut, sau o personalitate. Modele mele sunt femei pe care le cunosc direct si pe care viata m-a facut sa le intalnesc. Au diferite profesii, unele sunt mame, altele femei tinere. Unele dintre ele m-au sustinut chiar, au fost alaturi de mine in diferite momente de viata.
Femeile pe care le-ati insostit in procesul terapeutic aveau nevoie sa vina in contact cu propria feminitate, sa o cunoasca, si sa o inteleaga. De ce?
Multe din femeile cu care am lucrat aveau ca tematica personala relatia (relatia de cuplu ). Femei divortate, femei in concubinaj, casatorite, tinere sau mature. Imi reamintesc si acum prima pacienta cu care am lucrat si care venise intr-o chestiune de fertilitate. Proaspat casatorita incerca sa ramana insarcinata, iar doctorii nu ii dadeau prea multe sanse medical. Dupa un tratament cu terapii alternative a ajuns in dialog cu mine. O sarcina extrauterina a convins-o ca diagnosticul implacabil al medicilor putea fi contrazis. Si iata cum aceasta femeie si-a lasat spatiu sa se intalneasca cu ea cu adevarat. Neexperimentata indeajuns, aceasta experienta o punea in alta lumina. Pentru a deveni mama, trebuie sa devii mai intai femeie, sa parcurgi aceasta transformare psihica. Am stiut acest lucru privind dinamica psihica pe care o aduceau la suprafata visele sale.
Ce inseamna sa fi femeie ? Fiecare avem notiunea noastra despre feminitate cu siguranta si modele personale. Insa in noi exista feminitatea arhetipala, o energie caracteristica. In procesul sau personal lucrand pe baza genogramei clienta mea s-a descoperit prin contactul cu fiecare femeie din generatie in generatie, a aflat lucruri de care avea nevoie, apoi si-a asumat starea de mama. Lucru care ulterior s-a materializat.
Fiecare femeie cu care am lucarat avea un istoric personal, insa m-a frapat tematica comuna cu care m-am intalnit. De aici am descoperit o nevoie fantastica a femeilor de a se pune in contact cu feminitatea lor mai mult. Nu intamplator am si creat atelierul de feminitate si relatii.
Psihoterapia il pune pe om in contact cu acele energii psihice pe care are nevoie sa le cunoasca pentru a regla dezechilibrele din viata sa. Realatiile de cuplu inseamna intalnirea a doua energii: masculin si feminin. Arhetipal femeia este mama, eroina, initiatoare, seducatoare. Aceste energii se impletesc in interiorul nostru. Este important sa stim cine suntem, ce arhetip continem, cum ne percepem pe noi ca fiind, ce modele feminine am avut, cum a fost relatia noastra cu aceste modele, modul in care ne exprimam pe noi ca femei.
5.Cum sunt ghidati tinerii de catre parinti ?
As spune ca difera modul in care sunt ghidati tinerii de la parinte la parinte. Am intalnit parintii foarte implicati si chiar intr-un mod sanatos in relatie cu copilul lor. Sunt si parintii care se implica devenind insa posesivi cu copiii lor, fara sa realizeze ca nu le ofera spatiul necesar sa se responsabilizeze sau sa capete autonomie personala, sau parinti complet absenti, care lipsesc cu desavarsire din planul afectiv al copiilor lor. De cele mai multe ori nu isi observa comportamenetele.
Exista tendinta de a preluam modelul educational in care noi am fost educati, sau chiar daca nu ne-a placut, reproducem incosntient unele tipare de comportament. Alteori si contra modelul nu este neaparat sanatos. A fi parinte este deosebit, dar nu este neaparat si usor.
Relatia cu copilul se cultiva din copilaria mica, apoi se modifica in timp si necesita adaptare la fiecare stadiu de varsta. Copilul invata din modul in care relationeaza parintii unul cu celalat, din relatiile cu membrii familiei, din relatia directa cu parintele. A ii ghida pe copii nostri inseamna a le oferi directie. Nu le transmitem doar valori si principii de viata, le transmitem de asemenea atitudinile noastre, comportamentele noastre, emotii. Atentia si afectiunea hranesc increderea de sine, un aspect important in imaginea de sine a tanarului. Adolescenta este varsta la care se dezvolta sexualitatea si se formeaza imaginea de sine. Este perioada afirmarii Eului. Rebel, razvratit, timid, sigur sau nesigur, indragostit, plini de avant, entuziast, visator, indraznet, cuceritor, grozav, idealist adolescentul este cel care isi cauta Sinele sau. Dialogul cu parintii este foarte important in această perioada in care se face tranzitia spre viata de adult.
Nevoia tinerilor de a primi confirmari si incredere, de a se identifica cat mai corect, nevoia de a cauta modele, de a isi descoperi talentele si abilitatile este fantastica. Este important sa intelegem aceste nevoi si sa le raspundem cu rabdare si atentie. Fara pudibonderie, fara a critica, fara a incerca sa exercitam control excesiv din teama ca trairile amplificate ale adolescentului il fac pierdut. Indiferenta noastra la trairile sale, sau negarea lor are efect pe termen lung. Adolescenta este un prag dificil in care copilul se transforma. Poate fi o perioada de criza in identitatea sa, in care pot aparea multe conflicte. Depresie, agresivitate, dificultati scolare, crize sentimentale, sunt cateva din situatiile care apar. Mai ales acum parinti sunt pusi in dificultate. De multe ori parintii sunt provocati sa faca unele schimbari pentru a putea face fata acestor situatii. Societatea traditionalista avea limite bine stabilite, insa in confruntarea cu lumea de azi reperele s-au schimbat.
Un trainer pe care il cunosc a facut urmatoarea afirmatie „ Am inceput sa descopar in copii mei cei mai valorosi traineri de dezvoltare personala si sa vad ca de fiecare data cand au o problema copiii trebuie sa ma uit mai intai la mine, sa vad din mine ce oglindesc ei prin disconfortul lor.”
Consider util suportul parintilor in programe de parenting, pentru a putea discuta dificultatile pe care le intampina, si pentru a gasi solutii in a gestiona relatia cu copii lor. Le este de folos in a intelege dezvoltarea psihologica a adolescentilor si ce se intampla in interiorul unui tanar la aceasta varsta.
6.Cum vorbesc adultii despre a fi barbat sau femeie? Cum se comporta adultii din jur ca femei sau barbati in relatiile lor de cuplu? Ce spune societatea despre barbati sau femei? Despre sexualitate.. ce este sexualitatea?
In general multi dintre noi folosim generalizari de tipul „femeile sunt..”, „barbatii sunt..”. In decursul timpului femeilor li s-a atribuit un rol, la fel si barbatilor. De aici s-au creat stereotipuri. Aceasta intervine si in discriminarea de gen. Miscarea feminista a inceput ca o forma de manifest care cerea drepturi egale, dar care totodata atragea atentia asupra rolului care ii era atribuit femeii la acea vreme. Modul in care vorbesc adultii despre a fi barbat sau femeie se transmite mai departe tinerilor, copiilor. Am intalnit nu o data in jurul meu stereotipuri . Fiecare vorbeste despre cum se simte el ca barbat sau femeie, sau prin prisma modelului intalnit in familie. Iar experienta sa este personala. Modul in care relationam cu cei din jur mai ales cu persoanele de sex opus, cum intelegem rolul de a fi femeie sau barbat, cum privim barbatii si femeile, modul in care traim respingerea si atractia, relatia erotica, flirturile, cum raspundem erotismului ca fete sau ca baieti, modul in care percepem si intelegem lumea devine un mod de a fi.
Un rol defineste o imagine, iar aceste imagini ajungem sa le interiorizam in timp. Spre exemplu daca intr-o familie sau comunitate rolul femeii a fost de a sustine familia si casa, de a fi doar mama aceasta imagine poate devenii una generala valabila despre a fi femeie. Azi femeile pot capata mai multe roluri, avand libertatea sa aleaga ce isi doresc sa fie. La fel si barbatii.
A vorbi despre a fi barbat sau femeie difera de la om la om, dar cu toate aceastea vom intalni caracteristici de gen. Avem in noi transmise din generatie in generatie asemeni unor engrame aceste trasaturi.
Felul in care imi definesc rolul de gen este esential pentru mine, la fel si rolul pe care il atribui sexului opus. Perceptia noastra poate fi influentata. Cred ca oamenii au nevoie sa isi identifice imaginea cat mai real, sa cunoasca cum este celalalt dincolo de stereotipuri. Suprapunerea generalizarilor ne indeparteaza de noi insine.
Sexualitatea este un subiect complex. Este cea mai puternica forma de intimitate dintre cele doua sexe. Sexul ne aduce impreuna.
Intre este si vest sexul este privit diferit. Asiaticii ii atribuiau adevarate ritualuri, cum erau cele cu concubine si renumitele curtezane. In traditiile vechi, cum ar fi cea orientala sexualitatea era tratata ca o arta. Tantra, Tao, kamasutra sunt adevarate filozofii despre sexualitate si practicile acesteia care pun cuplul intr-o forma de comuniune spirituala. Nu putem trata sexul doar la nivel fizic . Sexualitatea este o forma de cunoastere, sexul fiind un contact psihic cu impact emotional. Educatia sexuala nu tine doar de invatarea anatomiei si de combaterea sau prevenirea bolilor in corp, prin educatie sexuala invat despre relatii.
Atractia erotica este baza de pornire a relatiilor de cuplu de cele mai multe ori. Ne indragostim, dar in acelasi timp ne simtim atrasi fizic de acel om. Azi sexul nu mai este un subiect tabu. Sexului i-a fost permisa placerea, iesind din sfera in care cuplul doar procrea. Sexul este dorinta, placere, nevoie. Prin sex oamenii pot manipula, pot crea dependente, pot aparea dezechilibre psihice. Acest stimul al placerii care ne inunda corpul, ne inunda cu totul. Doar vedeam adesea cum sexul vinde. De multe ori el este folosit subliminal.
Revolutia sexuala din ultimele decenii a transformat mult. A permis o mare libertate femeilor in special, libertate care uneori nu este intotdeauna confortabila barbatilor. Pe vremuri era un apanaj al barbatului care putea sa se satisfaca inainte de casatorie si sa se initieze in tainele amorului in casele de toleranta cu femei „deochiate”. Posibilitatea de a schimba multi parteneri in afara unui cadru fix de relatie a avut repercursiuni si asupra relatiilor care uneori se deterioreaza mai rapid. Cu toate acestea multe frustrari in cuplu pot aparea chiar de la acest subiect, sexul. Cand atractia nu mai este intretinuta oamenii se simt respinsi. O disfunctionalitate de acest gen poate fi un semnal de alarma pentru un cuplu asupra relatiei lor.
Sexualitatea reprimata duce la un conflict interior, la frustrare. Am intalnit femei care duceau cu sine o serie de complexe fizice, sau care nu se simteau bine in pielea lor, femei care se judecau prea aspru, femei care nu se experimentasera sexual intr-un mod pozitiv. Aratau nesiguranta si in consecinta relatiile lor cu barbati erau neimplinite sau disfunctionale. Sexul nu mai poate fi privit ca o rusine, insa nu este sanatos sa il aducem la o extrema. A imi fi rusine de mine este ca si cum nu m-as accepta. Daca eu ma accept atunci imi este mult mai usor sa nu ma identific cu respingerea.
Femeile seductive sau barbatii carismatici emana incredere, ba chiar putere. Nu intamplator ne atrag.
Cred ca educatia sexuala este un subiect vital pentru tineri. Acasa dialogul deschis pe aceasta tema poate ajuta foarte mult ca ei sa capete o imagine cat mai sanatoasa despre acest aspect al vietii noastre.
7. Adevarat sau fals:
Psihoterapia este un demers de explorare a lumii interioare si a conexiunii cu realitatea personala?
Psihoterapia este un demers de explorare a trecutului nostru şi impactul lui asupra prezentului in conformitate cu timpul si aplicabilitatea lui?
Psihoterapia este un demers de explorare a lumii interioare (cu resursele si blocajele ei), a relatiilor pe care le avem cu noi si cu ceilalti, a trecutului nostru si impactul lui asupra prezentului. Procesul psihoterapeutic este asemeni unei calatorii personale.
Am intalnit adesea afirmatia ca psihoterapia ne poarta in trecut, ca ea sondeaza doar acolo, ca nu ar avea eficienta pe care incaerca sa o abordeze alte tehnici. Ei bine subiectul insusi isi alege cum merge pe axa timpului. Daca el are nevoie sa mearga in trecut, o poate face, insa acest lucru se intampla spontan. Oamenii evoca lucruri din trecut din nevoia de a le integra, de a da un sens acelor experiente. Insa terapia nu isi propune sa faca doar asta. Ba mai mult isi doreste sa il ajute pe om sa se ancoreze in „aici si acum”, sa il ajute sa constientizeze starea de a fi prezent, intr-un bun contact cu el insusi. Starea de prezenta imi ancoreaza atentia asupra propriei persoane intr-un mod sanatos de comunicare cu ceea ce ma inconjoara. Psihoterapia ma ajuta sa gasesc cauzele care imi creeaza blocaje. Ea apeleaza inclusiv la zona de resurse, punandu-l pe om in contact cu ele. Am simtit chiar eu in procesul meu de formare terapeutica cum am activat energii de resursa din interiorul meu, care ulterior sau cristalizat, resurse care mi-au adus evenimente de viata pozitive.
Uneori avem tendinta sa citim despre dezvoltare personala sau psihoterapie. Dezvoltarea personala se face prin experienta directa. A citi despre, este un mod pasiv de asimila informatii doar la nivel cognitiv. Le sugerez oamenilor adesea sa experimenteze dezvoltarea personala gasindu-si o forma potrivita lor de tehnici terapeutice sau activitati de acest gen.
8. Care sunt primele 10 activitati benefice ce tin de activitați le educaționale si ateliere pentru adulți și copii.
As spune ca activitatile benefice sunt cele care ne implica. Activitati de joc si joaca in diverse moduri. Ne putem folosi de materiale cat mai diverse: materiale de desen, lut, material textil, etc in timp ce ne jucam cu copilul nostru. Ne poate fi foarte benefic sa ne jucam alaturi de copii.
Personal folosesc jocurile de multe ori in ateliere. Nu doar cu copii ci si cu adultii. Pot spune ca ii scot din zona de confort intr-un mod relaxat si placut. Utilizez jocuri din teatru, exercitii din dans, creez activitati cat mai interactive.
Animatie, dans, teatru, board games, origami, art terapie, drumming, activitati care implica miscare, activitati artistice (desen, modelaj) sunt doar cateva exemple dintr-o paleta larga pe care o putem creea chiar noi. Ne ajuta sa ne stimulam creativitatea, sa ne detensionam, sa ne aducem o stare de bine. O minte mentinuta activ si care isi implica imaginatia ne este utila in a putea gasii solutii si de a gestiona mai usor situatiile de viata.
9. Cum sustin concret un subiect terapiile creativ-expresive și dramaterapie?
Acest tip de tehnici terapeutice au un efect deosebit asupra noastra. As putea afirma ca inlesnesc dialogul in consiliere. Exista mai multe tipuri de limbaj si uneori ne este mai usor sa ne exprimam fara cuvinte. Chiar Jung a dezvoltata o metoda terapeutica, Sand Play sau terapia prin Jocul cu Nisip. Impreuna cu o ladita de nisip si multe figurine subiectul poate exprima spontan povestii vii. Persoana poate atinge nisipul, poate alege miniaturile care o atrag cel mai mult avand libertatea de a -si creea in nisip propria lume, sa exprime o parte din sufletul sau. Aceasta metoda ajuta la deblocharea resursele interioare individuale, susține activarea forței autovindecătoare care există în fiecare individ, copil sau adult. Scenele construite in nisip reflecta simbolic atat conditia actuala a persoanei care a creat-o si problemele de viata ale acesteia, cat si potentialul de vindecare, solutia existenta in propriul psihic.
La fel si art terapia sau psihodrama. Ceea ce fac aceste terapii este sa puna in joc simbolizarea. Ceea ce nu pot exprima prin cuvinte pot transpune prin simbol.
Efectele benefice ale acestor tipuri de terapii sunt punerea in contact cu partea senzoriala din noi. Adesea blocam emotii, cee ce ne creeaza dezechilibre (depresii , stari de anxietate, angoase) prin sentimente ca furie sau teama reprimata. In mod rational le putem controla, insa ele circula prin noi. Si cum putem sa ne exprimam emotiile mai bine decat prin arta sau joc.
Din experienta mea personala cu art terapia pot spune ca ma face sa ma simt atat de libera.
10. Cu ce impresii ati ramas dupa desfasurarea ultimului Laboratorde Educație NonFormală?
Laboratorul de Educatie Nonformala a venit intr-o perioada cu foarte multe schimbari in plan profesional. In acel moment descopeream o lume noua, lumea ONG, despre care din pacate nu se stiu prea multe lucruri. Prin Laboratorul de EN am descoperit o comunitate, o comunitate de practicieni care aduc schimbarea acolo unde este nevoie de ea. Am descoperit omeni care fac, nu doar se plang si care raspund cu atitudine. De aceea am simtit nevoia sa revin cateva editii la rand, pana la ultima. Acest eveniment a fost creat de Agentia Nationala prin programul Tineret in Actiune si viza punerea laolata de specialisti numiti „persoane resursa” care cunosc metode de educatie nonformala pe care le impartaseasc altor oamenii ce cauta instrumente de lucru in proiectele lor. La Portita, pe o insula intre mare si Delta, timp de patru ani consecutiv, am cunoscut oameni din diferite arii profesionale. Din lumea teatrului, a dansului contemporan, a animatiei stradale, din muzee, biblioteci, primarii, profesori, educatori, jurnalisti, coachi, psihologi, lucratori de tineret, oameni pasionati, deschisi, curiosi. Intr-o forma ludica Laboratorul a reunit diferite metode si modele de invatare. Laboratorul a fost un incubator inovativ de invatare care atins diverse abordari in invatarea de tip experiential. Prima intalnire a fost ca „persoana resursa” unde am livrat chiar eu o metoda de educatie nonformala derivata din teatrul de incluziune sociala cu care am lucrat intr-un proiect ce viza combatere a abndonului scolar la adolescenti.
In Laborator am simtit cum calatoresc pe un nou taram, unde de fiecare data descopar lucruri noi. Am primit informatii si strategii utile pentru initiativele din proiecte, oameni cu care ulterior am colaborat, am cunoscut experiente care mi-au transformat perceptia si care m-au imbogatit. In Laborator s-au facut cele mai reusite experimente si aici s-au gasit formulele cele mai de impact care ar putea avea un efect de schimbare.
11. Va rog spuneti-ne mai multe despre sustinerea urmatoarelor trei proiecte: Proiectul social “Un pas, o schimbare”, Programul de incluziune sociala “Aripi pentru viitor”,Proiectul “Spune mai departe”.
Proiectul „Un pas o schimbare” a venit in urma intalnirii mele cu copii din centrul de plasament Ciresarii. Este un proiect de suflet pe care l-am creat integral si pe care l-am implementat in colaborare cu psihologii acestui centru de plasament si cu un grup de voluntari (studenti la psihologie, masteranzi, terapeuti in formare. )
Intr- un atelier educational cu adolescentii din centru, am remarcat nevoia lor de a beneficia de un program structurat. Am propus psihologilor si managerului de centru sprinjin in munca lor de a combate comportamentele de tip deviant ale acestor tineri. Astfel am ajuns sa creez acest proiect care si-a dorit sa fie un program de interventie si suport. Educational dar si terapeutic proiectul a inclus o serie de sesiuni pe diferite teme. Am abordat metode de educatie nonformala (animatie socio-educativa) impreuna cu tehnici terapeutice(art terapie, drama terapie). In acelasi timp am dorit sa acord mentoring educatorilor si celor care lucrau in centru pentru a le aduce un plus de inovatie si o noua vizune integrata asupra modului de lucru in domeniul social. Acest demers le-a permis copiilor si tinerilor deschiderea, exprimarea, intelegerea si integrarea experientelor de abuz si abandon intr-o maniera personala, intr-un cadru sigur emotional, prin auto-explorare si joc, facilitand procesele de autocunoastere si dezvoltare personala, de exprimare emotionala, contribuind totodata si la integrarea lor sociala.
Proiectul acesta a fost inclus in programul social „Aripi fara viitor” al Asociatiei Echipa Omenirii cu care am lucrat in ultimii ani. El a pornit in parteneriat cu Centrul de plasament de la Peris si a luat nastere din dorinta de a oferi o sansa acelor tineri care nu au avut parte de cel mai elementar lucru: afectiunea, indrumarea parinteasca si siguranta unui camin. Este vorba de acei “copii institutionalizati”, care sunt de cele mai multe ori “statistici” in diverse rapoarte, insa despre care cunoastem prea putine lucruri. In mod obsnuit se organizeaza campanii caritabile care le aduc necesar de materiale si bani, insa centrele de plasament sufera de multe lipsuri: insuficienta instrumentelor si metodelor de lucru in fata nevoilor cu care se confrunta , lipsa resurselor umane, pregatirea slaba a personalului (institutori, educatori, psihologi) . Activitatile propuse in program au fost de de tip socio-educativ, psiho-educational , asistenta in educatie si activitati de intrajutorare si integrare a tinerilor defavorizati.
Placerea de a lucra cu copii si tineri am descoperit-o in Proiectul „Spune mai departe”. Aici am fost invitata sa particip in grupul de lucru al unei campanii educationale care isi dorea sa dezbata tematica violentei si a abuzului impreuna cu liceeni din scolile bucurestene. Am descoperit cum poti creea contexte creative de exprimare pentru tineri, m-am redescoperit pe mine as putea spune impreuna cu acestia. Proiectul a avut ca punct central un film de animaţie norvegian, intitulat „Angry Man”, care ilustreaza impactul violenţei domestice asupra copiilor, chiar daca acestia nu sunt victime directe. Filmul spune povestea lui Boj, un baietel al carui tata distruge totul in calea sa atunci când se infurie. I-am invitat pe tineri in cerc ca prin exprimare directa, sa participe cu intrebari, sa isi expună convingerile, delimele, sa vorbescă despre realitatea lor sau realitatea inconjuratoare asa cum o vad ei. A fost un spatiu creat pentru a-si putea insusi mesaje santoase, pentru a isi putea modifica unele mesaje preluate social sau prejudecati. Povestea micului Boj, i-a impresionat. Pentru mine aceasta experienta a fost o provocare la spontanietate si creativitate, o experienta care m-a adus in lumea educatiei nonformale si care mi-a deschis noi perspective de a aplica cunostintele psihologice intr-un mod as putea spune avangardist.