Buna ziua, doamnelor si domnilor cititori, stimati colegi. In cele ce urmeaza va retin atentia cu un interviu eveniment, la care a participat direct dna Adriana Nanea Mediator si Coach!
Radu Leca – 1. De ce sa nu divorteze cuplurile cu copii
Adriana Nanea – In viata de familie, relatiile dintre membrii ei nu sunt statice, uneori ele se modifica lent, imperceptibil, alteori pot lua intorsaturi dramatice, neasteptate. Prima grija a celor doi adulti, atunci cand se confrunta cu astfel de situatii, trebuie sa se indrepte catre copilul sau copiii lor, luand in calcul impactul pe care il va avea asupra acestora decizia unei separari definitive.
Cand vorbesc despre familie, spun mereu ca e usor sa distrugi, insa e mult mai greu sa construiesti. In cazul unei familii in care se pune problema divortului, lucrurile nu sunt intotdeauna iremediabile, iar cei doi parinti sunt datori sa depuna toate eforturile pentru a nu se ajunge la o ruptura definitiva.
Din experienta mea de mediator, va impartasesc faptul ca cele mai multe cupluri si-ar putea rezolva relativ simplu problemele, daca ar invata sa comunice intr-o maniera sincera si constructiva. De aceea, inainte de a decide sa divorteze, recomand tuturor cuplurilor sa se indrepte in primul rand catre o persoana specializata, impreuna cu care sa deblocheze si sa restabileasca dialogului dintre ei.
Ca mediator, cred in efectul profilactic al medierii in familie inainte de a se ajunge la divort. Cuplurile pot alege procedura medierii atunci cand simt nevoia sa depaseasca povara unei tensiuni interminabile, ivite in sanul familiei lor. Personal, am avut in decurs de cateva luni doua cupluri care au renuntat la divort, dupa ce am reusit sa identificam sursele neintelegerilor acumulate in timp si de asemenea angajamente intelese si asumate de fiecare parte cu privire la evitarea pe viitor a posibilelor conflicte.
Mediatorul redeschide caile de comunicare prin care prin care cei doi pot ajunge la o mai buna intelegere a situatiei, precum si la solutii concrete pentru restabilirea armoniei in familie. Un mediator nu decide ceea ce este „corect” sau „bine”, nu judeca, nu analizeaza culpa si nici nu furnizeaza opinii in legătura cu meritele sau sansele vreuneia dintre parti. El incurajeaza partile sa se deschida si sa colaboreze, ajutand astfel la stingerea unui conflict care, daca nu ar fi fost controlat si constientizat, ar fi avut consecinte dureroase pentru toti cei implicati, cu atat mai mult pentru copii.
Atunci cand problemele cuplului sunt mai adanci si necesita un timp mai indelungat pentru intelegerea si depasirea lor, sotii se pot indrepta spre consilierea oferita de catre un psihoterapeut sau un coach, astfel incat sa invete sa isi gestioneze conflictele fara sa ii afecteze emotional pe copii.
Radu Leca – 2. Cand trebuie sa isi programeze divortul cuplurile cu copii
Adriana Nanea – Daca cei doi au recurs la mediere si/sau terapie de cuplu si cu toate acestea au ajuns la concluzia ca nu mai au resursele necesare sa sustina o viata normala de familie, atunci este indicat sa solicite asistenta unuia dintre specialistii pe care i-am mentionat mai sus, cu privire la modalitatea prin care vor face cunoscuta copiilor decizia de a divorta.
Chiar daca parintii nu isi dau seama, copii simt intotdeauna dezechilibrul relational care s-a instalat in familie, ceea ce le induce sentimente de confuzie, autoinvinuire, anxietate, furie, demotivare si lista poate continua. De aceea, parintii trebuie sa fie atenti la toate aceste manifestari si sa fie pregatiti sa le ofere cele mai bune raspunsuri la intrebarile lor.
Un specialist va sti sa indrume parintii si sa ii mentina intr-o atitudine de parteneriat in demersul lor de a usura trecerea copiilor catre un nou context familial. Indiferent de varsta pe care o au, copii au nevoie sa li se prezinte situatia in mod realist, pe masura intelegerii lor, iar un specialist va putea aprecia nivelul informatiilor in raport cu capacitatea de integrare specifica varstei.
Ca sa concluzionez, momentul in care un cuplu alege sa divorteze trebuie sa fie precedat de o pregatire, o consiliere adecvata, in urma careia parintii sa inteleaga cat de important este rolul fiecaruia dintre ei pentru a asigura copiilor continuitate, dragoste si sprijin neconditionat.
Radu Leca – 3. Cine suferă cel mai mult, in urma unui divorț?
Adriana Nanea – In urma unui divort, cei care vor purta de-a lungul timpului efectele acestei separarii sunt copiii. Un copil are nevoie de un mediu stabil si sigur in care sa creasca si sa se dezvolte, are nevoie de un model relational care sa ii ofere curaj si incredere pentru a sustine relatii sanatoase la randul sau.
Parintii si relatia dintre ei sunt cele mai puternice modele din viata unui copil. De fiecare data cand un copil prezinta o serie de comportamente inadecvate si chiar afectiuni fizice, trebuie avute in vedere tensiunile sau problemele la care a asistat in propria familie.
Lipsa grijii si a afectivitatii, oferita in mod constant de catre ambii parinti, lipsa participarii, a implicarii active in educatia copilului, precum si carentele inregistrate la capitolul valori, principii si reguli de viata pe care parintii le transmit copilului, vor marca mai tarziu personalitatea si modul prin care copilul se va adapta la viata de adult.
Radu Leca – 4. De ce nu trebuie aplicata mereu custodia comuna sau exercitarea egala a drepturilor părintești, in urma unui divorț?
Adriana Nanea – Un copil va avea intotdeauna nevoie de ambii parinti, fiecare dintre ei avand un rol unic si la fel de important in viata copilului. In realitate, s-a dovedit ca exista situatii cand unul dintre parinti nu intruneste conditiile necesare asumarii acestui rol. Voi enumera in continuare cateva dintre principalele motive care ar putea impiedica exercitarea in mod egal a drepturilor parintesti.
Se impun masuri de prevedere in stabilirea custodiei copilului, daca un parinte a manifestat in relatiile cu ceilalti membrii ai familiei un comportament bazat pe abuzuri fizice sau emotionale si a refuzat indreptarea acestui comportament prin terapie sau consiliere, argument care justifica convingerea ca acesta ca va actiona dupa acelasi tipar. Aceleasi masuri de prevedere trebuiesc luate in cazul oricarei tulburari de comportament care poate indica o afectiune psihica sau care necesita terapie sau tratament psihiatric.
De asemenea, acei adulti care folosesc anumite substante cum sunt alcoolul, drogurile, medicamentele sau oricare alta substanta care le afecteaza luciditatea si capacitatea de a reactiona firesc, pot afecta integritatea fizica si psihica a unui copil.
Daca in timpul casniciei, unul dintre parinti manifesta dezinteres fata de viata de familie, daca nu ofera suport afectiv, moral si material copilului si celorlalti membri ai familiei, daca este recunoscut ca avand un comportament imoral sau chiar periculos pentru el sau cei din jur, acest lucru poate fi decisiv in luarea deciziei privind acordarea custodiei comune.
Cei care decid custodia copilului trebuie sa fie informati cu privire la aceste aspecte, ca sa hotarasca in cunostinta de cauza limitele pe care le vor impune in exercitarea drepturilor parintesti cu privire la timpul petrecut cu copilul, necesitatea asistarii unui alt adult pe durata vizitelor, locatiile unde va putea merge impreuna cu copilul, deciziile cu privire la sanatatea, educatia, petrecerea timpului liber sau a vacantelor, in asa fel incat copilul sa nu fie expus nejustificat unor noi abuzuri.
Radu Leca – 5. De ce, dupa divorț, minorul prezinta părinților variante diferite si neadevarate ale aceluiasi eveniment?
Adriana Nanea – Atunci cand un copil simte nevoia sa ascunda anumite intamplari, sa se indeparteze de ceea a i-a provocat un anumit sentiment si sa prezinte situatia distorsionat, este un semn ca undeva in interior, s-a declansat un semnal de alarma.
Cel mai probabil, copilul percepe mediul sau de viata ca fiind nesigur pentru a se deschide si a comunica ceea ce simte in realitate, sau pentru a transmite ce vede si ce aude de la parintii sai.
Ajungand la concluzia ca nu este bine sa fii sincer, pentru ca poti sa fii ranit sau sa ranesti pe cineva apropiat, copilul preia din modelul comportamental afisat de catre familia sa. La fel de bine, copilul a constatat ca in urma unor intamplari, intre parintii sai se declanseaza certuri, tipa unul la celalalt, se aplica pedepse sau chiar lovituri, iar copilul incearca astfel sa se protejeze pe sine sau pe unul dintre membrii familiei sale.
In ultima instanta, copilul spera la o reconciliere intre parinti si face tot ce considera de cuviinta sa ii apropie din nou, cu pretul acoperirii unor aspecte care ar putea impiedica reluarea relatiei dintre mama si tatal sau.
Este important ca ambii parinti sa manifeste o atentie sporita la semnalele transmise de catre copil, in maniera sa proprie. Chiar si faptul ca acesta se retrage, este necomunicativ, prefera solitudinea, nu mai participa la activitati impreuna cu adultul sau cu alti copii, este un semn clar ca este un copil care cere ajutor. Orice tip de manifestare si de reactie nefireasca si nejustificata, trebuie sa le ridice parintilor semne de intrebare.
Exista un numar suficient de profesionisti care pot raspunde acestor intrebari si pot contribui eficient la restabilirea echilibrului din familie, atunci cand adultii sunt constienti si prezenti in viata copilului lor.
MEDIATOR-COACH | Adriana Nanea
Primul interviu il gasiti: AICI!
Articol optimizat seo, editat si publicat de Radu Leca