Diferenţa între şcoală şi învăţarea reală
La şcoală mergi să înveţi, o ştim cu toţii, însă puţini pot descrie pentru ce ne pregăteşte şcoala, şi ce model are sistemul de învăţământ. Învăţăm să fim obedienţi, ascultători, să tăcem, şi să devenim buni angajaţi. Deşi realitatea economică de azi ne cere altceva: Oameni cu iniţiativă, activi, energici, creativi, implicaţi. Orice angajator privat va confirma asta, şi va neglija complet patalamalele.
Cu alte cuvinte, ceea ce „înveţi” la şcoală e cam inutil în practică. Memorarea unor informaţii nu pare să îţi fie de ajutor nici măcar la angajare, ca să nu mai vorbim de deschiderea unei afaceri proprii.
Americanii o spun clar, o profesie se poate învăţa în câteva luni, prin practică, voluntariat, şi un sistem eficient. Acolo îţi poţi schimba profesia şi locaţia de câte ori este nevoie. Şi a devenit ceva normal să o schimbi o dată la câţiva ani. Un mod normal de viaţă.
Că ne place, că nu ne place, suntem în aceeaşi barcă. Mai avem de ales? Mă îndoiesc. Progresul tehnologic are şi el costurile lui, unele profesii dispar, altele se retehnologizează, şi altele abia se nasc sau se dezvoltă treptat.
Tot ce avem de învăţat este să fim capabili să ne ADAPTĂM la orice situaţie. Să rezistăm unor cutremure, pierderi de job, fuzionări, falimente sau închideri de firme. Să ne refacem rapid după o cădere, să fim capabili să ne ridicăm şi să pornim înainte cu mai multă energie şi determinare.
Mă uitam la TV, la un reportaj din Chile, în care vorbeau persoanele care pierduseră o avere din cauza erupţiilor vulcanice. Un patron de restaurant spunea ceva de genul: „Restaurantul mi-a fost complet distrus! Voi construi altul mai mare!” Deşi erupţia vulcanică… încă nu se oprise. Şi nici optimismul omului.
Dar pentru a avea această atitudine adaptativă, optimistă, de învingător, de luptător, e nevoie de o educaţie reală pentru viaţă. De educaţie emoţională, antreprenorială, de energie vitală, de hotărâre şi determinare pentru a învinge. Lucruri complet necunoscute în şcoala românească, unde predau profesori blazaţi, pesimişti, şi mai ales scârbiţi de sistemul din care fac parte, şi din care nu pot ieşi deoarece competenţele lor profesionale şi mai ales atitudinale limitate nu le-ar permite alte alternative!
Deci, cine ne învaţă să supravieţuim în jungla urbană? Profesorii din şcolile clasice nu o pot face! Pentru că majoritatea dintre ei nu sunt capabili de o reală supravieţuire în actuala societate, în lipsa postului lor! De aceea profesia de LIFE COACH e pe val, şi are cea mai rapidă dezvoltare pe plan mondial!
Şi da, profesia de life coach se „dezvoltă” şi în România, avem deja o adevărată industrie de oferit diplome instant, după câteva zile de curs şi un examen formal, unor tineri cu vârste de circa 20-25 de ani, fără experienţă de viaţă, şi fără vreo competenţă reală în lupta pentru supravieţuire.
Dar e de bine, atâta timp cât românul de rând nu confundă complet coaching-ul cu conferinţele de public-speaking. Aşa cum confundă deseori practicarea jocului de fotbalul cu privitul meciului la televizor.
Din cele câteva sute de persoane cu diplomă de coach, doar unii vor reuşi să se formeze cu adevărat, în timp, apelând ulterior la coach-i adevăraţi. Şi cu multă determinare, vor continua să înveţe, indiferent de cursurile sau diplomele obţinute. Un life coach veritabil învaţă permanent. Se perfecţionează continuu, fiind mereu la curent cu ultimele noutăţi de pe piaţă.
De altfel, şi în alte profesii a fost introdus conceptul de învăţare continuă, însă mentalitatea conform căreia „mi-a ajuns cât am învăţat în facultate” este încă prezentă, mai ales la angajaţii statului. Astfel că învăţarea continuă devine şi ea o formalitate, tocmai pentru că este obligatorie, impusă din exterior.
Un învingător veritabil, fie că vorbim de sport, afaceri, politică sau viaţă profesională, va şti să-şi activeze motivaţia interioară, să găsească resursele interne care îl vor propulsa pentru succes. Sau va şti să apeleze la persoana potrivită, la acel life coach menit să joace rolul de catalizator, de activator al resurselor interne insuficient valorificate!
Resursele noastre cele mai valoroase sunt ascunse în subconştient, lucru deja cunoscut de toţi psihologii, şi acceptat fără rezerve. Arta constă în a le identifica, şi a fi capabil să le scoţi la lumină! Fapt care presupune un anumit efort conştient, şi o învăţare neacademică, experienţială. Prin care trăieşti anumite senzaţii, emoţii, sentimente, înveţi să le recunoşti, să le laşi să se exprime, scoţi la lumină. Mai mult, începi să devii conştient de modul în care eşti stăpânul propiilor emoţii, şi ghidul lor.
Augusto Curry scria într-o carte că a te lăsa în voia emoţiilor tale, fără să le dirijezi, e la fel cum ai lua mâinile de pe volan, atunci când conduci un automobil. Sperând că maşina va găsi ea singură direcţia cea mai bună, mergând la voia întâmplării! Este o metaforă extrem de sugestivă, care reflectă exact ceea ce se petrece cu emoţiile noastre. Care răbufnesc la suprafaţă, în ciuda eforturilor noastre de a le controla.
Ne vine greu să acceptăm, ca fiinţe raţionale, că nu prea avem un control real al emoţiilor noastre, şi că sistemul de învăţământ a neglijat complet acest aspect. Iar emoţiile ne joacă feste şi din acest motiv. Aşa că pot să compar, metaforic vorbind, şcoala românească în totalitatea ei, cu partea teoretică de la şcoala de şoferi, în care memorezi legi, decrete şi reguli clare, apoi dai un examen din ele, fără să fii nevoit în această fază să pui mâna pe volan! Deşi partea practică este singura care te poate transforma într-un şofer capabil să conducă.
Iar învăţământul real, care te va pregăti pentru viaţă, este tocmai cel care te ajută să înveţi cum funcţionezi tu, ca persoană, cum iau naştere emoţiile tale, de ce acţionezi uneori altfel decât ar fi logic să o faci, şi mai ales cum poţi schimba chiar tu, din interior, această stare de fapt. Pentru că ai cum, poţi, şi e nevoie doar de know-how. Sau mai ales de dorinţa de a-l accesa, cu ajutorul unui life coach.
Autor Coach Daniel Moiş
Telefon 0745-866.222
E-mail: danimois@yahoo.com
www.invingestresul.com
Publicistica Coach Radu Leca