Citesti, auzi cuvintele in cap, simti ca fuzionezi cu informatia. Asa se intampla daca informatia este interesanta pentru tine. Ce se intampla cand informatia nu este interesanta pentru tine si esti obigat sa o memorezi? Creierul creaza scenarii anxioase simple, de la mancarimi inexistente la dureri si spasme musculare, zbateri de ochi si sete si foame continua. Cu ce incepe Ajustarea Stilului de Viata? Cu CONTROLUL a ceea ce iti place si ce nu iti place. Primul pas este sa-ti impui CONTROLUL. Impunerea controlului, o perioada, genereaza doua tipuri de raspuns: primul de opozitie, al doilea de dependenta. Mintea se revolta, la inceput de impunere, ulterior devenind dependenta de senzatie.
De tinut minte: orice ne impunem sa simtim, devine o dependenta.
Radu Leca
Ajustarea stilului de viaţă – etapele schimbării
De-a lungul adolescenţei şi a perioadei adultului tânăr suntem supuși unor schimbări majore atât fizic cat și psihic. Ne formăm propriile idei și valori, principii după care ne ghidăm. Se dezvoltă în fiecare din noi o dorință tot mai mare de autonomie, de independenţă, de unicitate și autenticitate.
În aceasta perioadă de lungi transformări, suntem într-o continuă dezvoltare în plan psihic, fizic, emoțional, social, profesional, familial ş.a; devenim tot mai conștienți de ceea ce este benefic și ceea ce este în detrimentul nostru, al sănătății fizice și mentale, altfel spus, dobândim abilitățile necesare pentru a distinge binele de rău.
Poate instinctul de conservare, poate dorința de a trăi mai mult și/sau mai bine, poate ideea de a mă simți bine în pielea mea sau piața suprasaturată de știri, articole, informații și noi descoperiri despre un STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS, m-au făcut să îmi pun întrebări. M-au condus la o autoanaliză profundă și încet, încet la dorința, motivația și determinarea de a schimba ceea ce nu e funcțional în ceva funcțional și sănătos pentru mine.
Am înțeles că un stil de viaţă sănătos începe cu o minte sănătoasă.
Tind să văd lucrurile mai pesimist, să fiu nemulțumită de ceea ce nu a mers bine, în loc să mă bucur de ceea ce mi-a reușit; nu știu să mă bucur din tot sufletul de momentul prezent; am o oarecare teamă că ceva râu se poate întâmpla dacă “mă bucur prea tare”; sunt mereu în gardă, sceptică și nesigură. Știu că gândurile mele nasc emoții negative și că acționez în consecință. Am zis că trebuie să schimb asta pentru a mă simți bine. Sunt tânără, energică, entuziastă și ar fi bine să mă bucur de perioada asta!
Am decis să lucrez de asemenea și la modul în care mă autopercep. Am știut întodeauna că stima de sine și încrederea sunt uneltele cele mai de preț pentru o persoană mulțumită și împăcată cu sine și cu ceilalți, o persoană cu succes în plan profesional și împliniri în plan personal.
Înafară de analiza interioară și observarea nevoilor personale, am decis să “am grija” și de corpul în care îmi vibrează mintea și se bucură sufletul meu. Sportul a devenit sursa mea de energie pozitivă și de eliminare a stresului și tensiunii.
Am ales să pun pe hârtie procesul schimbării stilului de viaţă după modelul Health Action Process Approch creat de Schwarzer în 1992.
Modelul dezvoltă conceptul de autoeficacitate. Adoptarea comportamentelor sanogene presupune două faze: faza motivațională și cea volițională.
Faza motivaţională – iniţiativă – analiză – expectanţe
În cazul meu, faza motivațională a constat în perceperea și conștientizarea efectelor nocive pe care le are gândirea pesimistă asupra mea și a celor din jur. Mi-am observat comportamentul și am sesizat că reacțiile mele sunt uneori exagerate, că se întâmplă ca planurile mele să iasă prost doar pentru că mă aștept să iasă așa și că scepticismul și nesiguranță mea sunt transferate involuntar și celor din jur. În dorința de a adopta măsuri de prevenire a situațiilor de criza (de exemplu un moment de decădere) mi-am acordat timp să îmi conștientizez nevoile și resursele (conturarea unor structuri mentale care susțin intenția schimbării).
Faza volițională – planul de acţiune – strategii de menţinere
În faza volițională mi-am construit “planul de acțiune” și anume mind setting-ul pe care vroiam să îl urmez. Mi-am creat “rețeta” proprie pentru un stil de viată sănătos. Obiectivul principal este să mă bucur de prezent, de fiecare lucru pe care îl simt, îl văd, îl trăiesc aici și acum. Cu riscul de a intră în terenul clișeelor, aceasta este schimbarea necesară mie. Am 23 de ani și vreau să mă bucur de asta!
Planul de acțiune. Am decis să mă încarc cu energie pozitivă din primul minut al dimineții. Îi urez bună dimineață iubitului meu, îl îmbrățișez și îi zâmbesc negreșit.
O dată la două dimineati mă trezesc mai devreme și fac exerciții fizice (aproximativ 30-40 de minute).
Nu sar peste micul dejun. Este momentul zilei în care nu îmi impun prea multe restricții alimentare: dacă îmi e pofta de ceva dulce, o să îmi îndulcesc negreșit dimineața.
Merg spre serviciu. Drumul până acolo poate fi unul supărător uneori pentru că dau de tot felul de oameni ursuzi, irascibili, stresaţi și grăbiți. Se mai găsește câte unul care să te îmbrâncească, să te împingă, să te calce pe picior, să te lovească cu geanta, și cu toate că le acord prezumția de nevinovăție (consider că n-o face nimeni intenționat), mă aștept la un “scuze” din partea lor, dar de cele mai multe ori nu apare. Mi-am dat seama că este mai ușor pentru mine să nu mă mai las afectată, poate chiar să ignor lucrurile supărătoare din jur pe care știu că nu le pot schimba.
Apropo de “mă aștept să…”, am învățat că dacă îmi creez așteptări, e posibil că acestea să nu se realizeze şi să rămân dezamăgită. Cine mă dezamăgește? Acel prieten de la care mă așteptăm să primesc un semn de viaţă, iubitul meu de la care mă aștept să îmi acorde mai multă atenție (fără să îi expun nevoia mea), secretara care îmi vorbește nepoliticos, vânzătorul plictisit sau taximetristul care mă repezeste? Nu. Eu sunt direct “vinovată” pentru dezamăgirea mea, fiindcă fixez repere și așteptări faţă de ceilalți, fără să pot controla în vre-un fel situația.
Un alt pas este să învăţ să mă pun în valoare atât la job cât şi în relaţia cu iubitul meu. Dacă eu nu mă preţuiesc, de ce ar face-o ceilalţi?
Strategie principală de menţinere a planului meu este intocmai rezultatul pozitiv pe care îl resimt și de care mă bucur în fiecare zi.
Am expus aceste idei cu intenția de a te încuraja, cititor drag. Nu e o rețetă pe care îți recomand să o încerci, nu îți promit că această variantă ți se potrivește ca o mănușă și nici nu mă aștept să aplici ca atare modelul meu. Vreau doar să te fac conștient. Bunastarea e un ideal tangibil! Nu ceri prea mult daca vrei să te simți bine cu tine și cu ceilalți și nici nu te “costă” mult să reușești!
Psiholog Cristina Barbulescu
SEO Radu Leca – Ajustarea stilului de viaţă – etapele schimbării
