Sa plateasca pentru faptele lui!
Posibilitatea obtinerii unei intelegeri in cadrul procedurii de mediere intre partea vatamata si faptuitor, fiind o institutie noua in tabloul juridic romanesc, este prezentata defectuos in spatiul public, fiind privita superficial si confundata adesea cu ideea de iertare a faptuitorului care astfel ajunge sa ramana nepedepsit pentru faptele sale.
Inainte de a explica detaliat acest fenomen insist sa spun ca intelegerea intre partea vatamata si faptuitor nu vizeaza iertarea sau nepedepsirea faptuitorului, ci pedepsirea acestuia altfel . Prin urmare medierea nu conduce la neaplicarea justitiei, ci la justitia restaurativa, aceea in care vinovatul plateste pentru faptele sale, la modul concret, fiind totodata pus in situatia de a fi determinat sa repare ceea ce a stricat.
Aparent noua, aceasta institutie isi are originea, asemenea intregului sistem de drept romanesc, in practicile intalnite in dreptul roman. Astfel, in Roma Antica, pentru delictele private nu era preavazuta ca prima masura o privare de libertate a faptuitorului pe cheltuiala statului, ci aplicarea unei amenzi acestuia concretizata intr-un bun sau o suma de bani ce era incasata de partea vatamata. In functie de gravitatea delictului faptuitorul platea partii vatamate chiar si o suma de patru ori mai mare decat prejudiciul creat.
Ideea ce sta la baza justitiei restaurative este una in care interesele partii vatamate sa fie in centrul atentiei, iar pedepsirea faptuitorui sa inceapa cu determinarea acestuia sa repare, cat mai mult posibil, raul produs.
De cele mai multe ori, cand sunt mediatorul unor litigii ce au la baza fapte de natura penala, partea vatatamata incepe discutia spunandu-mi ca nu doreste sa se impace cu faptuitorul. Intrebata, ce doreste pentru acesta raspunsul invariabil este:
-Sa plateasca pentru faptele lui!
Chiar daca, pentru inceput, prin ”sa plateasca” partea vatamata se refera la sa suporte rigorile legii, ideea de baza este ca faptuitorul sa nu scape nepedepsit, trebuind sa plateasca pentru faptele sale.
Plata aceasta poate avea mai multe forme. Sa incepem cu:
1.Forma privativa de libertate, cea care in mentalul colectiv pare sa fie modalitatea exemplara de pedepsire a faptuitorului.
Ce se intampla exact in aceasta situatie?
a. In cazul cel mai fericit partea vatamata isi recupereaza prejudiciul, cu toate ca de multe ori acesta nu mai poate fi recuperat, sau recuperarea acestuia nu mai foloseste intrucat bunul nu mai poate fi folosit. Altfel spus, interesele partii vatamate nu sunt prioritare, statul fiind preocupat de pedepsirea unei fapte ilegale, antisociale, mai mult decat de repararea pagubei produse. Sigur ca partea vatamata se poate constitui parte civila, si, in urma unui proces separat, poate cere instantei obligarea faptuitorului la plata daunei. Dar asta presupune o cheltuiala suplimentara de timp si de bani, si mai presupune si eventualitatea ca punerea in aplicare a hotararii judecatoresti sa nu fie posibila. Altfel spus, daca faptuitorul nu are venituri si nu detine bunuri situatia se complica si mai mult.
b. Faptuitorul, odata condamnat, ajunge in sistemul penitenciar unde produce o noua paguba, de aceasta data statului, prin cheltuielile generate de intretinerea acestuia, sistem penitenticiar in care condamnatul nu este intotdeauna reeducat, uneori fiind chiar specializat in mai multe tipuri de infractiuni prin relationarea cu ceilalti condamnati.
Cine castiga de pe urma acestei forme de aplicare a legii ? Victima, societatea, statul?
Inainte de a imagina cea de-a doua posibilitate, aceea de aplicare a justitiei restaurative mi-ar placea sa nu absolutizam aceasta teorie.
Sunt de acord ca exista fapte pe care nicio suma de bani nu le poate repara, sunt de acord ca sunt situatii in care gravitatea faptei este una care nu permite medierea, iar pedepsirea faptuitorului trebuie facuta cat mai aspru cu putinta prin aplicarea legii fara echivoc.
Tocmai de aceea legiuitorul mentioneaza posibilitatea obtinerii unei intelegeri intre partea vatamata si faptuitor numai pentru o anumita categorie de fapte prevazuta expres in partea speciala a Noului Cod Penal sau in legile speciale. Mai mult de atat, verificarea legalitatii de catre un magistrat a acordului de mediere creat intre partea vatamata si faptuitor este o masura suplimentara tocmai pentru garantia ca astfel de masuri se aplica si produc efecte numai in cazul unor fapte de o gravitate redusa.
In plus, medierea faptei penale poate avea loc numai in situatia in care atat partea vatamata, cat si faptuitorul agreeaza aceasta procedura, medierea penala fiind o optiune a partilor, si nu o regula de neevitat.
2.Medierea penala ca mijloc al justitiei restaurative
Medierea penala este procedura prin care faptuitorul nu mai plateste pentru faptele sale “asa cum spune legea” , ci cum are nevoie partea vatamata. Scopul medierii penale este acela de a produce multumire partii vatamate prin repararea pagubei, a traumei, a lipsei de folosinta, a daunelor morale, a tuturor efectelor produse de fapta cauza. In cadrul medierii penale, atunci cand procedura este acceptata de ambele parti, partea vatamata isi prezita pretentiile generate de evaluarea personala asupra felului in care poate fi reparata paguba, indiferent de natura acesteia.
Pe langa pretentiile in bani, partea vatamata poate cere si scuze publice, sau implicarea efectiva a faptuitorului la repararea prejudiciului.
Medierea penala conduce la impacarea partii vatamate cu faptuitorul ?
Daca prin impacare intelegem iertarea faptuitorui si nepedepsirea sub nicio forma a acestuia, asa cum am explicat in acest articol, raspunsul este nu. Cu toate acestea in urma unei intelegeri intre partea vatamata si faptuitor, concretizata intr-un acord de mediere, unul din efectele pe care acordul de mediere il poate produce este impacarea partilor, o institutie bine definita de Noul Cod Penal, dar impacarea este folosita cu sensul in care partea vatamata intelege ca faptuitorul nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta, si ca “pedeapsa” convenita este cea concretizata in intelegerea partilor, in care faptuitorul este “pedepsit” prin plata prejdiciului si a daunelor suplimentare de natura morala, fata de partea vatamata.
Mediator Petru Mustateanu
https://academiademediere.ro/
0768.511.900
Optimizare seo si posteditare Radu Leca