Consumatorii de marijuana vs toată lumea

Ne aflăm în anul 2021, încă cenzura nu a fost introdusă în spațiul virtual,la radio sau la TV, în raport cu efectele negative ale consumului de marijuana asupra organismului uman.

Psiholog clinician Radu Leca propune un articol ce in 4 ani o să reprezinte o ofensa adusă consumatorilor, ajunși politicieni, polițiști, medici, avocați, judecători, membrii marcanți ai societății noi românești.

Pentru explicații formați 0754.999.444.
1h de explicații costă 2500 de lei.

Articolul conține:
50 de argumente/raționalizări pe care un adult le folosește ca să își mențină consumul activ de marijuana, chiar dacă știe că îi face rău și există îngrijorarea legată de risc psihotic (schizofrenie).
Geamul deschis și consumul de marijuana
75 motive posibile pentru care cineva care consumă marijuana s-ar ascunde de familie, chiar dacă stă cu geamul deschis.

Consumatorii de marijuana dezvoltă, aproape ca un ritual, obiceiul de a sta cu geamul deschis în camera unde fumează, vara lăsând să intre aerul cald și parfumat, iarna primind gheața tăioasă care li se lipește de respirație.
Dorință constantă de aer nu e doar o preferință termică, ci un gest care păstrează un fir invizibil cu lumea de afară, o punte între intimitatea fumului criminal și schizofrenic și realitatea imediată.

Geamul deschis devine un receptor de senzații, pașii care trec pe stradă, claxonul indecis al unei mașini, râsete împrăștiate la distanță. Zgomotele simple funcționează ca semnale de „aici și acum”, reconfirmând că nu te-ai pierdut într-o bulă interioară. Pentru mulți, auzul unei voci, chiar și îndepărtate, e o mângâiere dovada că viața continuă în afara lor, cu bune și rele, iar ei fac încă parte din ea.

Ritualul geamului deschis are și o componentă psihologică, fumătorul caută o ancoră, ceva care să împiedice senzația de derealizare sau de detașare totală. Condiția alterată a conștiinței, indusă de substanță, produce senzații de plutire sau de izolare, briza sau zgomotul străzii readuc senzația de contur, de limită, oferind o stabilitate efemeră, dar prețioasă.

Există și un aspect estetic și convivial, aerul din exterior schimbă mirosurile, lumina, temperatura, transformând camera într-un spațiu viu. Pe timp de vară, intrarea serii aduce miresmele florilor și ale asfaltului încălzit, care par să completeze aroma fumatului. Iarna, aerul rece taie din densitatea fumului, făcând atmosfera mai clară, chiar mai contemplativă. Geamul deschis devine, astfel, parte din coregrafia consumului o alegere de designe senzorial.

Dar conexiunea permanentă cu exteriorul este și o formă de vigilență. Unii simt nevoia să audă pasul unui vecin sau sunetul unei uși semne că nu s-au transformat într-o prezență fantomatică. Starea reflectă, moduri umane universale de a te asigura că lumea continuă să funcționeze în jurul tău, e o frică de a fi invizibil sau de a pierde controlul, combătută printr-un gest simplu, deschide geamul și ascultă.

Obiceiul are consecințe practice, vecinii observa fumul sau aud sunetele, iar deschiderea constantă a geamului expune la vreme, poluare sau priviri nedorite. Pentru unii, riscurile fac parte din pachetul ritualic o alegere conștientă între confortul unei conexiuni cu exteriorul și intimitatea absolută.

A rămâne cu geamul deschis în timp ce fumezi e, în esență, o poveste despre cum oamenii își negociază relația cu realitatea. E un gest mic, repetat, plin de semnificații, dorința de aer curat și de senzații, nevoia de ancorare și de confirmare că lumea nu s-a oprit. Ca orice obicei uman, e complex și combină plăcerea, frica, nostalgia și pragmatismul într-un tablou care spune mult despre cine ești când îți cauți locul între interior și exterior.

Există 75 motive posibile pentru care cineva care consumă marijuana s-ar ascunde de familie, chiar dacă stă cu geamul deschis.

1. Se teme de judecata morală a familiei.
2. Vrea să evite certurile.
3. Crede că familia l-ar dezamăgi.
4. E îngrijorat de pierderea încrederii celor dragi.
5. Se teme de consecințe legale (dacă e ilegal local).
6. Are joburi sau avantaje care pot fi pierdute (testare droguri).
7. Nu vrea ca părinții să știe din motive de reputație.
8. Simte rușine personală.
9. Vrea să evite etichetarea ca „dependent”.
10. Nu vrea să explice motivele consumului (stres, anxietate).
11. Știe că familia n-ar înțelege utilitatea/relația cu consumul.
12. Crede că consumul nu este „la fel” ca alcoolul sau medicamentele frică de comparații.
13. Vrea să păstreze viața personală privată.
14. Simte vinovăție față de cei tineri din casă.
15. Se teme că ar fi restricționat în casă (interdicții).
16. Vrea să evite intervențiile (terapie forțată, spitalizare).
17. Crede că familia ar minimiza problema (sau exagera).
18. Are relații tensionate și vrea să nu alimenteze conflicte.
19. S-a obișnuit cu secretul care e rutină.
20. Crede că nu e „justificare” suficientă pentru a spune.
21. Se teme că partenerul/soția îl va părăsi.
22. Nu vrea ca părinții să știe din cauza copiilor; frică să piardă custodia.
23. Are preocupări financiare (să nu le ceară bani).
24. Se teme de presiunea familiei pentru a renunța imediat.
25. Consideră că familia nu respectă limitele personale.
26. Vrea să evite întrebările incomode despre „de ce”.
27. Crede că familia ar încerca să controleze comportamentul.
28. E rușinat de cantitatea consumată.
29. Simte că recunoașterea ar însemna recunoașterea unei probleme.
30. A experimentat judecata în trecut și vrea să evite repetarea.
31. Vrea să evite părtinirea profesională a membrilor familiei (ex.: sebu un avocat, doctor în familie).
32. Vrea să protejeze imaginea în fața bunicilor sau a comunității.
33. Crede că recunoașterea ar declanșa „ultima incertitudine” în familie.
34. Își evaluează consumul ca „controlat” și crede că nu e nevoie să informeze.
35. E în denial nu recunoaște impactul asupra vieții.
36. E adolescent și se teme de pedepse.
37. A avut experiențe negative când a zis în trecut.
38. Vrea să evite intervențiile religioase sau morale.
39. Se teme de stigmatizare socială.
40. Crede că familia ar folosi informația împotriva lui la ceartă.
41. Nu are încredere că familia va păstra secretul.
42. Vrea să mențină o imagine „de succes” sau responsabilă.
43. Se teme că membrii familiei vor încerca „să-l schimbe” forțat.
44. Consideră că problema nu e relevantă pentru relațiile de familie.
45. Vrea să evite comparații cu alte dependențe mai grave.
46. Se teme de retirarea sprijinului financiar sau locativ.
47. Crede că familia nu ar accepta scopuri terapeutice sau recreative.
48. Simte că comunicarea în familie e ineficientă nu merită efortul.
49. Nu vrea ca membrii mai tineri să aibă curajul de a încerca.
50. Nu vrea să explice „de unde” provine substanța.
51. Se teme de interdicții la vizite în familie sau la evenimente.
52. Vrea să evite compararea cu alți membri care au probleme similare.
53. Crede că familia ar subestima consecințele pozitive (dacă folosește medicinal).
54. E dependent și se rușinează de pierderea controlului.
55. Vrea să evite psihologizarea comportamentului de către alții.
56. E transgresiv plăcerea de a face ceva „interzis” în secret.
57. Vrea să evite rușinea publică dacă ar afla alții (vecini, prieteni de familie).
58. Are teamă de discriminare în sistemul medical sau educațional.
59. Nu vrea responsabilitatea de a explica legislația sau riscurile.
60. Crede că familia nu ar respecta motivele medicale (dacă e cazul).
61. Este la început și testează limitele personale.
62. Se simte mai liber în secret; confidențialitate personală.
63. Vrea să evite implicațiile culturale sau etnice negative.
64. Crede că revelația ar modifica dinamica relațiilor (părinte-copil, soți).
65. Se teme că familia ar încerca reabilitarea imediată (și nu e pregătit).
66. Nu vrea să își piardă rolul de „exemplu” în familie.
67. Se teme de consecințe legate de asigurări sau beneficii.
68. Simte rușine pentru starea mentală asociată consumului.
69. Vrea să evite etichetarea în cercuri profesionale ale familiei.
70. Nu vrea să provoace îngrijorare excesivă la părinți/partener.
71. Se teme că familia ar lua decizii pe cont propriu în numele lui.
72. Nu vrea să împărtășească detalii intime despre viața socială.
73. Vrea să păstreze spațiul de copiii/adolescenți curat; geamul deschis e un compromis.
74. Deschide geamul ca măsură practică aerisire, reducerea mirosului, dar tot preferă secretul.
75. Nu își dorește confruntarea imediată preferă controlul emoțional și temporal.

Ultrapsihologie propune 50 de argumente/raționalizări pe care un adult le folosește ca să își mențină consumul activ de marijuana, chiar dacă știe că îi face rău și există îngrijorarea legată de risc psihotic (schizofrenie).

Sunt prezentate ca opinii comune.

1. „Pot să mă opresc oricând nu sunt dependent.”
2. „Nu mi se întâmplă nimic grav acum, deci nu e o problemă.”
3. „Stresul e mai rău decât riscul pe termen lung.”
4. „Mă ajută să dorm și fără somn nu funcționez.”
5. „Îmi calmează anxietatea mai bine decât alte tratamente.”
6. „E mai puțin nocivă decât alcoolul sau alte droguri.”
7. „Riscul de schizofrenie e mic și nu mă va afecta pe mine.”
8. „Diagnosticul nu e clar știința încă dezbate legătura.”
9. „Am încercat să renunț și am eșuat; de ce să insist?”
10. „Am prieteni care consumă și sunt bine.”
11. „E parte din identitatea și stilul meu de viață.”
12. „Mă ajută creativitatea și productivitatea în anumite sarcini.”
13. „Atenuează durerea fizică când alte medicamente nu funcționează.”
14. „Terapiile oficiale nu m-au ajutat asta funcționează.”
15. „Mi-e frică de sevraj și simptomele de retragere.”
16. „Nu pot face față jobului/familiei fără asta.”
17. „E legal/acceptată în multe locuri, deci nu e atât de periculoasă.”
18. „Nu vreau să scap de singura plăcere pe care o am.”
19. „Dacă recunosc problema, familia/partenerul mă va controla.”
20. „Nu vreau să pierd relațiile sociale care se leagă de consum.”
21. „Medicii ar prescrie oricum altceva și nu am încredere.”
22. „Argumentul despre schizofrenie e exagerat sau alarmist.”
23. „Mă uit la exemple inverse: oameni care au consumat mult și sunt bine.”
24. „Orice altă metodă de coping e mai dificilă sau costisitoare.”
25. „Mă ajută cu apetitul/greutatea sau efecte secundare ale altor medicamente.”
26. „Nu suport ideea că ceva „bun” pentru mine mi-ar fi interzis.”
27. „Faptul că mă simt mai puțin singur/aspru merită riscul.”
28. „Mă face să pot tolera amintiri traumatice.”
29. „Am învățat să gestionez consumul nu e necontrolat.”
30. „Dacă ar fi atât de periculos, s-ar interzice peste tot.”
31. „Vreau să evit terapia psihiatrică din teamă de diagnostice.”
32. „Mă ajută să am o viață sexuală mai satisfăcătoare.”
33. „Alți factori genetici/mediul meu ar fi cauza, nu marijuana.”
34. „Nu vreau să-mi schimb cercul social sau mediul.”
35. „Cred că raportul beneficiu/ risc e favorabil pentru mine.”
36. „Renunțarea ar însemna plictiseală, gol interior.”
37. „Mă ajută să mă detașez de probleme care altfel mă copleșesc.”
38. „Am pierdut deja mult; mai bine păstrez ce-am.”
39. „Mi-au spus că e ‘doar canabis’, nu e un drog ‘dur’.”
40. „Mi-e teamă de stigmatizare dacă recunosc dependența.”
41. „Consum controlat e normal pentru foarte mulți oameni.”
42. „Nu vreau să fiu schimbat prin terapie sau medicație.”
43. „Folosesc cantități mici/noi formule risc mai mic.”
44. „Dacă reduc, simptomele psihologice revin e un compromis.”
45. „Am încercat alte soluții (ex.: sport) și n-au avut efect.”
46. „Simt că mă definesc prin capacitatea de a face față prin consum.”
47. „Nu vreau să devin un pacient psihiatric.”
48. „Familia/partenerul ar face presiuni care mă stresează mai tare.”
49. „Pierderile asociate renunțării (job, prieteni) par mai mari decât riscul.”
50. „E o amânare a confruntării cu probleme mai profunde prefer să amân.”