Depresia în mediul militar
A alege să devii militar este un act de curaj cultivat pe tot parcursul vieţii. Disciplina, subordonarea şi pregătirea continuă pentru o astfel de carieră, uneori sunt destul de epuizante atât pe plan fizic cât şi pe plan psihic. Datoria de militar te obligă să ai o viaţă asumată, calculată, responsabilă, o viaţă unde există o ierarhie bine definită, susţinută cu stricteţe de un regulament militar. De asemenea, reprezintă un impact destul de mare şi asupra familiei.
Armata este mediul în care psihicul uman are o mare capacitate de dezvoltare, dar şi mediul favorabil în care pot apărea anumite tulburări psihice, ca de ex.: tulburările de anxietate, fobii, tulburarea de stres post-traumatic, depresia (Kessler RC și alții (Ncs-R) Jama, 2003).
World Health Organization, susţine în anul 2008, că tulburarea de depresie este considerată a fi una din principalele cauze care stau la baza suferinţelor şi care împiedică funcţionarea psihicului normal la nivel global. Pentru a particulariza această afirmaţie în cadrul armatei, Anne M. Garderman împreună cu mai mulţi specialişti, realizează un studiu în urma căruia se constată că depresia reprezintă o tulburare des întâlnită şi în rândul militarilor.
Care sunt sursele depresiei la militari?
Efectele depresiei care apar la militari pot fi identificate sub forme de agresiune crescută, gândire suicidară, o anumită formă de violență ce provine din copilărie, abuzul asupra copiilor (Richard A. Dubanoski & Sally R. McIntosh, 1984), infracţiunile sexuale. De asemenea, uneori pot exista și cazuri de auto-mutilare.
Revista Military Medicine, Vol. 172, Nr. 8, publicată în 2007, descrie armata ca un loc în care există mai mulţi factori stresanţi. Un mediu nesigur, în care există posibilitatea de a fi cu uşurinţă rănit, prezența unor tulburări digestive (Warner C. & all, Mill Med 2007, Nr 2, Feb.172), separararea de familie un timp îndelungat, uneori cu imposibilitatea de a ţine legătura cu cei dragi.
Fără a pune într-o lumină obscură mediul militar, sursele depresiei la militari îşi au rădăcinile, adesea și într-o educaţie precară, inadecvată armatei. Înainte de a îmbrăţişa această carieră, unii tineri prezintă semne de imaturitate emoţională în raport cu vârsta cronologică (Revista Military Medicine, Vol. 178, Nr. 9, publicată în 2003). Totuși, aceasta nu înseamnă că nu există posibilitatea ca tinerii să îşi dezvolte acest factor emoţional subdezvoltat.
Generaţiile de tineri de astăzi, sunt tot mai puţin pregătiţi pentru viaţa reală, certifică și studiul realizat de Pew Research Center, 2016, iar în cadrul armatei maturizarea se ştie că este realizată într-un mod forţat, confirmat şi prin studiul lui Joshua J. Jackson, February 17, din 2012.
Unele surse ale depresiei pot proveni din mediul de dezvoltare a subiectului, de anumite cogniţii disfuncţionale, stresul de performanţă, lipsa de exprimare a componentei emoționale, reziliență la mediul închis, uneori şi prezenţa unor traume genetice bine mascate. Totodată, acestea sunt susținute de incapacitatea conexiunilor logice şi mature asupra experienţelor din domeniul armatei, de limitele fizice în a-şi susţine eforturile la care sunt supuşi, neasumarea ordinilor, sensibilitate crescută față de mediu şi refularea experienţelor neacceptate la nivelul subconştientului.
Rolul familiei în motivarea sau demotivarea subiecţiilor diagnosticaţi
Un rol important în motivarea sau demotivarea subiecţilor diagnosticaţi cu depresie îl are familia. În cadrul familial subiecţii reuşesc să treacă mai uşor peste episoadele depresive, întrucât aspectul afectiv este permis, este firesc. Andrew Solomon, în cartea sa intitulată “Demonul Amiezii” definește într-o formă plastică, afecţiunea fiind considerată “hrana noastră de natură sufletească, care la fel ca şi hrana fizică are rolul de a ne face fericiţi. În momentul în care se închide circuitul de a da şi a primi iubire se “distruge nu numai legătura cu ceilalţi, ci şi …cu tine însuţi.”
Pe fondul simptomatologiei a tulburărilor de natură depresivă şi având în vedere reprimarea majoră a componenţei emoţionale, unii subiecţi se confruntă cu situaţia de a dezvolta mai multe tulburări din sfera emoţiilor disfuncţionale. Aceste tulburări pot fi uşoare, medii sau severe în funcţie intensitatea emoţională specifică fiecăruia.
Conştientizarea traumei după revenirea de pe front
Mulţi militari reveniţi de pe fronturile de luptă, se confruntă adesea cu tulburări mixte, anxietate crescută, stresul postraumatic (J. Skotnicka, Psychiatr. Pol. 2013; 47), depresie (David Boulos și Mark A. Zamorski, în 2013). Aceste tulburări au repercusiuni de lungă durată şi asupra familiilor din care fac parte militarii (Fionna Klasen, Gabrielle Oettingen, Judith Daniels & Hubertus Adam, 2010).
Mărturiile unor militari susțin faptul că “femeile, în special mamele şi soţiile, trăiesc o stare de stres continuu, deoarece ele corelează plecarea soldaţilor în misiune cu caracteristicile de ansamblu al unui război istoric” (de ex. războiul din Vietnam confirmat și prin studiul publicat în (rev.Theatre ResearcherIDEA, Journal, 2009). De asemenea, un alt factor ce menține nivelul de stres ridicat este susținut de ştirile negative legate de zona de conflict, care sunt trăite la un nivel foarte intens.”
Ce putem face pentru o persoană diagnosticată cu depresie?
În cazul tulburărilor mixte, și nu numai se recomandă întotdeauna consultarea unui specialist.
Este bine de știut că după mai multe experiențe traumatizante este foarte greu să se revină la un echilibru stabil, iar aceasta poate dura o lungă perioadă de timp. Persoanele aflate în această situație, nu au nevoie pe cineva care să le ofere neapărat sfaturi, ci afecțiune, blândețe, compasiune.
Suportul afectiv, plin de bunăvoință, iubire şi răbdare din partea celor dragi însoțit de psihoterapie, de plimbările în natură sau orice formă de activitate fizică pot îmbunătăți considerabil starea de sănatate psihică.
Articol scris de catre psiholog Eugenia Coscodan