Colega mea, dna psihoterapeut Eugenia Coscodan, publica al doilea articol denumit: Ce este depresia postpartum ? In interiorul articolului psihologic, descoperiti raspunsuri la intrebari ce va framanta.
Depresia Postnatală este denumită şi Depresia Postpartum și a fost descoperită pentru prima dată de către Brice Pitt, în anul 1968, când a fost realizat un sondaj, în care s-a constatat că 11% dintre participante, au devenit deprimate imediat după naştere.
După 10 ani, această descoperire a fost confirmată şi prin studiul realizat de către Kumar & Robson, iar aceasta, după ce a fost verificat dacă nu au existat şi alte cauze, cum ar fi: cauze metabolice (Coppen, Stein &Wood,1978; Nott, Franklin, Armitage & Gelder, 1976) sau alţi factori de natură psihologică sau socială, ca de exemplu: nivelul scăzut de existenţă sau stresul marital (Brown &Haris, 1978).
Doi ani mai târziu, în 1980, în literatura de specialitate britanică, intră deja în uz conceptul de “depresie postnatală”, iar în lucrările din America, circulă sub numele “depresie postpartum”.
În perioada ce a urmat, cercetările făcute în domeniul DP, au fost realizate mai mult pe domeniul depresiei în general. Cu toate acestea, studiile realizate pe depresia postpartum au pus accentul mai mult pe mecanismele biologice.
În studiul realizat de O’Hara & Gorman în 2004, se menţionează faptul că termenul de depresie postnatală este utilizat în literatura de specialitate, pentru a sublinia simptomatologia care apare după naştere şi care este în strânsă legătură cu mai multe aspecte. Aceste aspecte sunt legate de natura fiziologică, socială, psihologică, de mediu care apar în perioada nașterii.
DSM-IV-TR prezintă depresia postnatală ca “fiind un episod depresiv cu debut în primele 4 săptămâni după naştere şi care se manifestă la 10-15% din femei. “
Dicţionarul medical online defineşte depresia postpartum ca fiind “o formă gravă a depresiei, instalându-se după naştere şi solicitând tratament specializat.”
Andrew Solomon, în lucrarea sa intitulată “Demonul Amiezii” precizează într-o formă plastică, depresia. El spune că “Pentru a fi făpturi care iubesc, trebuie să fim făpturi care pot cădea pradă disperării din cauza unei pierderi, iar depresia e mecanismul acelei disperări. Când se instalează, degradează eul şi, în cele din urmă” apare un blocaj între capacitatea de a oferi şi a primi afecţiune.” Afecţiunea este considerată a fi hrana noastră de natură sufletească, care la fel ca şi hrana fizică are rolul de a ne face fericiţi. În momentul în care se închide circuitul de a da şi a primi iubire se “ …distruge nu numai legătura cu ceilalţi, ci şi …cu tine însuţi.”
Care sunt simptomele depresiei postpartum?
Depresia postpartum apare ca orice episod depresiv în urma unui eveniment de viaţă, cu mențiunea că anxietatea în cazul depresiei postnatale, este mult mai crescută. Perioada de instalare a depresiei postnatale este cuprinsă între 1-12 luni de la naştere.
Este bine, să cunoaştem, că depresia postpartum reuneşte mai multe simptome specifice spectrului tulburărilor afective de natură depresivă postnatală, ce diferă în funcţie de intensitate.
Într-o primă etapă apare o uşoară tristeţe, denumită şi baby blues. Această etapă este caracterizată prin crize de plâns, oboseală, iritabilitate crescută, instabilitate emoţională, insomnie, anxietate, sentimente profunde de apăsare. În cea de-a doua etapă, ea este mai severă, fiind denumită depresie postpartum și ultima etapă, este cunoscută ca psihoză postnatală.
Simptomele psihozei postnatale prezintă o formă avansată a depresiei postnatale, în care sunt prezente halucinaţii auditive şi vizuale, delir, anxietate crescută, insomnii severe, lipsa dorinţei de a trăi, dezorientare, incoerență, sentimente de culpabilitate, gânduri suicidare sau de a-i face rău copilului.
În anul 2001, Robinson & Steward pentru a cunoaște mai multe detalii despre simptomele care apar în cazul depresiei postpartum, au realizat mai multe studii. În urma studiilor, ei au rezumat apariţia unor simptome specifice în cazul DP, cum ar fi: prezența sentimentului de îngrijorare exagerată cu privire la sănătatea copilului cât şi la sentimentul de asumare a rolului de mamă în mod corespunzător.
Pentru a veni în completarea informațiilor, ce țin de depresia postnatală, Beck în anul 2002, a realizat studiul, în urma căruia a remarcat că prezenţa sentimentelor de vină şi atitudinea greşită în manifestarea rolului de mamă, făceau parte din simptomele specifice DP.
Simptomele depresiei postnatale au fost studiate de-a lungul timpului de mai mulţi cercetători. În anul 2006, cercetătorii Epperson & Ballew, au constatat în urma unui studiu, că există simptome comune între depresia generală şi DP. Aceste simptome comune sunt: sentimentele de pierdere a sinelui, de singurătate, stări de iritare, prezenţa temerii de a nu înnebuni.
Care sunt sursele depresiei postpartum?
La baza depresiei postpartum avem de-a face cu mai mulţi factori interconectaţi. Aceşti factori pot fi genetici, biologici, psihologici sau factori care ţin de mediu.
În unele cazuri, prezența factoriilor genetici, pot dezvolta o uşoară depresie încă din perioada de prenatal care să se accentueze după naştere. Însă de cele mai multe ori, această boală de natura afectivă apare pe fondul unui episod depresiv netratat, apărut în urma unui eveniment de viaţă negativ.
Tipurile de evenimente care ne pot impacta pe o durată lungă de timp şi care favorizează dezvoltarea DP pot fi: moartea unei persoane dragi, divorţul, certurile, eşecurile, stresul cotidian, ostilitatea mediului, oboseala cronică, menţinerea unor relaţii toxice, munca în exces, sindromul premenstrual, naşterea, menopauza şi altele. Celelalte episoade care apar ulterior, se repetă fără să aibă o cauză specifică.
De asemenea, la unele persoane cauzele DP pot apărea în urma unor afecţiuni psihice din familie, din cauza consumului excesiv de alcool sau a unor substanţe psihoactive. Este important să cunoștem că o cauză importantă de natură psihologică care participă la menţinerea şi dezvoltarea unui psihic sănătos este creativitatea.
Mărturii de la mămici
În completarea acestui articol, au participat şi unele mame care s-au confruntat cu depresia postnatală. Unele dintre ele au relatat că după naştere, la nivel cognitiv au identificat anumite gânduri disfuncţionale care apăreau spontan, şi anume: ”Nu îmi reuşeşte nimic.”,”Sunt incapabilă să am grijă de copil, „Mă fac de ruşine.”, “Dacă cineva nu mă ajută, înseamnă că nu merit.”, „Ar trebui să primesc iubire de la toată lumea, altfel e groaznic.”.
Aceste gânduri erau însoţite la nivel emoţional de disperare, stări de neputinţă, culpabilitate excesivă, panică, tristeţe, furie, agitație, iritare din orice. La nivel comportamental s-au confruntat cu lipsa de energie, lentoare în mişcări, incapacitate de a da sau oferi feedback, iar la nivel biologic, au observat anumite dereglări hormonale, insomnie, oboseală, fatigabilitate, lipsa poftei de mâncare, probleme la nivelul sistemului endocrin.
Cum putem trata depresia post partum?
În cazul depresiei postpartum se recomandă consultarea unui specialist. Conform statisticilor, cele mai bune rezultate apar în urma ședințelor de psihoterapie.
După o naştere, în corpul mamei, apar mai multe schimbări ce implică şi unele tulburări hormonale, de aceea sunt binevenite plimbările în natură, activităţile fizice, stimularea creativităţii.
Benefic ar fi, ca mămica să aibă pe cineva alături, nu ca să-i ofere neapărat sfaturi, ci multă iubire, răbdare, timp şi dăruire.
