Amintirile si Regenerarea Interioara

Prietena noastra, dna Marilena Doxan ne-a trimis articolul de mai jos.

AMINTIRILE SI REGENERAREA INTERIOARA
Corpul uman reprezinta a opta minune a lumii. Functionarea lui este studiata si analizata inca din cele mai vechi timpuri si inca nu s-au terminat cercetarile in ceea ce il priveste.
S-a descoperit ca celulele din diferite organe ale corpului nostru se regenereaza in ritmuri diferite. Celulele ficatului au nevoie de 6 saptamani pentru a se regenera in timp ce celulele pielii au nevoie de 3 sau 4 saptamani. Oamenii si schimba pielea la fiecare 3 sau 4 saptamani. Din acest motiv bronzul dispare atat de repede incat nici nu ne dam seama. Stomacul isi schimba captuseala in numai 4 zile, iar celulele ochilor nostrii se schimba in intregime in doar 2 zile.
Oare cum este posibil asa ceva?

Daca ne putem schimba celulele ficatului la fiecare 6 saptamani, cum se explica faptul ca ne imbolnavim de cancer in ianuarie si continuam sa suferim de aceasta boala si in decembrie? Teoretic vorbind, ficatul ar trebui sa se regenereze singur in acest interval de timp. Celulele ar trebui sa fie complet schimbate.
Va intrebati de ce nu se intampla minunea vindecarii? De ce nu se vindeca imediat avand in vedere regenerarea rapida? Sau de ce la voi nu se realizeaza acest proces asa cum se intampla la altii? Care este misterul?
Conform cercetarilor stiintifice in interiorul celulelor noastre sunt stocate vechile noastre amintiri – “amintiri fantoma”. Acestea reprezinta principala cauza a bolilor degenerative. Inainte ca o celula bolnava sa moara, ea isi transmite memoria noii celule care se naste, iar tiparul bolii continua in acest mod.

Am putea sa facem un exercitiu si sa ne imaginam ca al nostru corp este un computer care a fost invadat de virusi. Pentru a elimina virusii trebuie sa intrii in contact cu acea parte din calculator care este “bolnava”, respectiv celulele bolnave. In momentul in care se intra si se inlatura celulele virusate va disparea “boala” calculatorului, implicit vom vindeca amintirea celulei bolnave care nu ne da pace si se vor naste celule noi sanatoase.
In memoria celulelor noastre poate fi stocata o amintire, fie din copilarie fie adolescenta sau din perioada de adult, peste care corpul nostru nu a putut trece si a ramas blocata acolo. Fiecare dintre noi are experientele lui de viata, care contin atat evenimente si amintiri frumoase dar si mai putin frumoase (o trauma, un esec, un divort, o cearta mai puternica, o vina, un abandon). Pe unele dintre ele ni le amintim ca si cum s-au petrecut ieri, iar pe altele la tinem ascunse undeva in adancul sufletului nostru. Cele ascunse si bine inradacinate sunt cele care provoaca rani celulelor noastre.
Atunci cand ne nastem, noi venim pe lume ca un diamant perfect pur, dar in decursul vietii il acoperim cu “noroiul” nostru emotional, care ne impiedica apoi sa ii mai sesizam stralucirea. Cand devenim adulti, noi acoperim acest “noroi” cu un strat stralucitor de poleiala, astfel incat sa parem cat mai prezentabili in ochii lumii exterioare. In realitate, aceasta stralucire falsa nu reprezinta altceva decat un strat de poleiala deasupra unui munte de noroi.
Sta la latitudinea fiecaruia dintre noi daca isi doreste sau nu sa isi vindece ranile sau sa le lase sa sape si mai adanc in corp. Cu cat rana este mai adanca si vindecarea va necesita un proces mai complex.

Marilena DOXAN
Psiholog/Psihoterapeut integrativ