Permisivitatea greşelilor în orientarea în carieră
„Gigel, spune tu lu’ Tanti Nuţi ce vrei să te faci când vei creşte mare?” îşi întreabă mama puiul de aproape 4 ani….Răspunsul vine imediat şi cu voie bună în glas: „Ştrumf, mami!” Perplexă, mami, deşi ar trebui să se bucure că puiul ştie ce vrea, evident, la vârsta lui, se oţărăşte la el: „De ce nu poţi să fii şi tu ca ceilalţi copii cuminţi? Cum adică ştrumf? De ce mă faci de râs?” Cu toţii ştim aceste replici… Copilul se uită uimit la mamă: dar e mişto să fii ştrumf!!!!!!!!!!!!! La nivelul lui de experienţă, de 3 ani şi aproape 9 luni, a fi ştrumf e ceva super: ai puteri aparte, nu se întâmplă niciodata nimic rău şi toate ies bine!!! De ce e greşit?
Lăsând deoparte gluma, la fel se întâmplă şi mai târziu, în viaţă. Cei mai mulţi habar nu au încotro să se îndrepte şi nici nu ştiu dacă ceea ce îşi doresc le va aduce sau nu o stabilitate financiară sau măcar un echilibru sufletesc. Mulţi dintre ei îşi dau seama (uneori prea) târziu că au făcut o facultate care nu le asigură nici un viitor şi se apucă, din dorinţă proprie sau la sugestia celor din jur, fie de făcut o a doua facultate, fie de mastere fără număr, transformându-se în eternii studenţi fără experienţă reală în câmpul muncii…La final, apar şi diplomele trecute victorios în CV, dar fără rezultatul scontat în găsirea unui job pe măsura efortului depus! Se aud, tot mai des, replici de genul „ nu pot să accept aşa ceva…. am două facultăţi, nu mă cobor la munca de jos” sau „am un master în X şi încă unul în Y”. Replica unui angajator, care nu doreşte doar hârtii, va fi inevitabil : „Bine, înţeleg, dar ce ştii, concret, să faci?”
Unde sunt, totuşi, breşele în acest circuit al orientării către o carieră în care realitatea are prea multe faţete, iar oamenii nu reuşesc şi nici nu caută să le distingă pe toate?
Alegerea unui job, indiferent de vârsta celui impactat, trebuie să fie făcută cu maximă seriozitate şi nu doar de dragul de a avea un loc de muncă, pentru că e la modă sau pentru a avea un venit. Poate fi o soluţie de compromis, însă doar pe termen scurt. Pe termen lung, acest lucru echivalează cu plictiseala şi plafonarea ca om şi ca profesionist, devenind demotivat şi stresat, factori ce au impact în ceea ce priveşte sănătatea, dar şi în ce priveşte performanţele la locul de muncă.
Performanţa profesională vine atunci când angajatul îşi desfăşoară cu plăcere activitatea, fiind motivat şi pasionat de ceea ce face. O persoana proactivă, care aduce bani într-o companie sau rezolvă problemele angajatorului poate negocia mult mai uşor o mărire de salariu sau o poziţie mai bună decât o persoană care doar îşi rezolvă sarcinile primite.
În momentul în care ajungi în această ultimă situaţie, este nevoie de o schimbare în viaţa profesională, o schimbare a companiei pentru care lucrezi, a jobului sau chiar şi a domeniului de activitate, mai exact este vorba de (re)orientare în carieră.
În cazul testelor vocaţionale, date în şcoală sau preliminar interviurilor de angajare, se poate constata că toţi subiecţii sunt lideri, executanţi… sau doar un număr. Şi cam atât! Puţini sunt cei carora le şi pasă de impactul sau rezultatul verdictului pe care il trasează. Mai în glumă, mai în serios, mulţi dintre cei care trec, măcar o dată în viaţă printr-un test de orientare în carieră făcut că aşa trebuie, au senzaţia, în cel mai bun caz, că îşi citesc horoscopul într-un ziar de mare tiraj…Toţi Leii sunt leaderi, toţi Gemenii sunt duplicitari, iar Capricornii….cine mai stie ce fac şi ei pentru că toata lumea ştie, nu-i aşa, că sunt introvertiţi!?!? Totuşi, dacă ai cât de cât habar de astrologie, ştii că, atât timp cât nu faci o astrogramă personalizată, cu atenţie la detalii, dar şi cu seriozitate, nu poţi să ai pretenţia că interpretarea este una corectă şi completă!
Când vorbim de (re)orientare în carieră, trebuie totuşi să se ţină cont de faptul că alegerea e o stradă cu mai multe sensuri (putem vorbi de început sau final de drum, reorientare profesională pe verticală, pe orizontală, etc.), că trebuie să existe transparenţă concretă în creionarea şi gestionarea unui drum, dar mai ales că este un proces de durată! Orientarea în carieră se poate face în baza unor discutii şi teste personalizate aplicate, dar pentru ca alegerea finală să fie ceva benefic, asumat şi care să aducă rezultatele dorite, trebuie să existe o mare doză de (auto)cunoaştere, responsabilizare şi asumare a tuturor părţilor implicate.
Cea mai mare dintre greşelile frecvente care se fac în orientarea sau reorientarea în carieră este legată de insuficienta (auto)cunoaştere a celui care trece prin acest exerciţiu. Este o eroare uzuală, dar, din păcate, şi cu rezultate pe măsură: candidaţii se supraestimează sau se subevaluează, nu îşi cunosc abilităţile şi aptitudinele pe care le au sau nu deja, nu reuşesc să îşi identifice concret punctele forte şi pe cele slabe, fără a mai vorbi de oportunităţi şi ameninţările aferente, şi nici nu întreprind nici un efort în acest sens!
Cu puţin ajutor, în special de tip coaching, după identificarea şi calibrarea acestor aspecte (abilităţile dezvoltate de-a lungul timpului, abilitatea de analiză şi sinteză, etc.), se pot stabili cu uşurinţă obiective realiste şi implicit transferul într-un nou domeniu de activitate.
Autocunoaşterea aduce cu ea şi capacitatea de a gestiona echilibrat ieşirea sau rămânerea din şi în zona de confort, învăţarea din zbor, folosirea resurselor atât într-o primă fază de orientare, cât şi ulterior, ş.a.m.d. În companiile mari, în cazul persoanelor considerate ca având potenţial de dezvoltare ( o orientare pe verticală sau orizontală sau, inclusiv, on-the- job training), sesiunile de tip coaching sunt însoţite de analize de tip 360º, menite să întregească imaginea şi să ofere o imagine panoramică atât persoanei,cât şi companiei.
La o scară mult mai mică, aceeaşi metodă se aplică la „şedinţele de familie” în care microcosmosul genetico-ereditar „complotează” la adresa direcţiei pe care o ia sau o va lua în viaţă odrasla familiei.
Trebuie, însă, precizat că, pentru acest tip de orientare, e bine să se apeleze la persoanele potrivite sau bine intenţionate. Există de foarte multe ori persoane care dau sfaturi sau emit păreri în necunoştinţă de cauză şi, de aceea, este foarte important să se discute cu persoane care lucrează şi/sau au experienţă în domeniul care interesează. În acest fel se poate efectua documentarea suficientă, cunoscând astfel atât plusurile, cât şi minusurile domeniului de interes. Se pot calibra experienţele, modul de lucru şi satisfacţiile profesionale dacă sunt în acord cu obiectivele stabilite.
O altă eroare este aceea că majoritatea candidaţilor, în special cei tineri, dar nu numai, au impresia că le ştiu pe toate, ego-ul lor devenindu-le duşman. Aici, principalul aliat în calibrare este darea şi primirea de feedback asumat. Omul trebuie să poată şi să vrea să decanteze informaţiile şi să îşi creeze o imagine de sine, cât mai aproape de adevăr.
De asemenea, multe persoane care încearcă o (re)orientare în carieră uită să îşi adapteze CV-ul în funcţie de specificul job-ului pe care îl au în vedere (în decursul timpului o persoana dobandeste o serie de abilitati si aptitudini, teoretice si practice, şi exista abilităţi transferabile, căutate de majoritatea angajatorilor, dar şi abilităţi şi aptitudini specifice doar anumitor domenii de activitate ce pot fi dezvoltate participând la anumite programe de training şi/sau cursuri de specializare, de asemenea pot fi dezvoltate şi prin participare la internshipuri sau voluntariat într-o organizaţie ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul de interes).
Atentie, însă…. A fost luată decizia în ce priveşte reorientarea în carieră, a fost documentat domeniul de activitate şi joburile ţintă. S-a stabilit un plan în carieră şi s-a conturat o viziune de ansamblu şi o serie de obiective de atins. Sunt extrem de importante disciplina şi perseverenţa cu care se lucrează în direcţia acumulării cunoştinţelor şi formarea unor deprinderi practice care joacă un rol determinant în atingerea obiectivelor. Este important să “nu se ardă” etapele importante ale procesului de (re)orientare în carieră (acesta putând dura între şase luni şi doi ani de zile).
Reorientarea în carieră este un proces de durată, de autotransformare, de schimbare a tiparului mental, de cele mai multe ori. Se pot face erori, se testează, se experimentează, alocându-se resurse suficiente de motivaţie, timp, răbdare şi voinţă, dar niciodată scăpând din ochi obiectivul final. Ulterior, însă, nici rezultatele şi nici satisfacţia nu vor întârzia să apară.
Elena-Mirela Ciuchea
CEVA Logistics Romania
HR Business Partner for Romania
https://www.google.com/about/careers/fields-of-work/people/
Photo source:
