ARBITRAJ SI MEDIERE
Anca Dorina Ionescu
Arbitru – Tribunalul Permanent de Arbitraj Institutionalizat
I . Caile alternative de solutionare a conflictelor.
Ca o reacţie la neajunsurile sistemului clasic de rezolvare a diferendelor prin intermediul instanţelor de judecata a luat naştere un nou sistem, alternativ pentru rezolvarea litigiilor (conflictelor) intre părţi.
Soluţionarea alternativa a litigiilor (ADR – Alternative Dispute Resolution) reprezintă un ansamblu de mecanisme, mijloace extrajudiciare care permit soluţionarea conflictelor apărute intre părţi, in afara sălii de judecata.
În ultimii ani, termenul ADR a fost înlocuit cu „Appropriate Dispute Resolution”- metode oportune de rezolvare a disputelor, modificare semantică ce se datorează faptului că metodele alternative de soluţionare a conflictelor sunt într-adevăr mai eficiente, mai puţin costisitoare şi cu o durată mai redusă decât sistemele convenţionale de soluţionare a litigiilor, aspecte ce sunt extrem de convenabile pentru părţi.
Medierea şi arbitrajul, ca si metode alternative le permit părţilor să aleagă timpul, locul, mediatorii, arbitrii precum si modalităţile de examinare, forma de rezolvare a litigiului, etc
Arbitrajul si medierea sunt utilizate la nivel mondial in vederea solutionarii disputelor intre state dar si intre persoane fizice sau juridice, fapt care confera avand in vedere si natura litigiilor, o larga utilizare acestor procedure.
Aceste proceduri sunt aplicate mai nou si in tara noastra.
Uniunea Europeana a fost si este interesata in continuare de solutionarea litigiilor prin caile alternative de solutionare a acestora. Astfel, in anul 2002 Comisia Europeana a publicat un document de discutii privind caile alternative de solutionare a litigiilor iar in iulie 2004 aceasta a lansat Codul de conduita pentru mediatori, cod aprobat si adoptat de un numar mare de experti in mediere.
In octombrie 2004 Comisia a adoptat si a prezentat Parlamentului European si Consiliului European o propunere de directiva cadru privind medierea.
Cele trei documente sunt parte a lucrarilor actuale ale Comunitatii Europene privind crearea unui spatiu de libertate, securitate si justitie dar mai ales cu privire la imbunatatirea accesului la justitie.
Comisia considera ca daca se incurajeaza folosirea medierii si a altor forme alternative, se sprijina solutionarea litigiilor si se permite evitarea grijilor, termenelor si a costurilor asociate cu actiunile judiciare, asigurandu se astfel in mod real drepturile cetatenilor.
II. Medierea
Reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
Pot fi solutionate prin procedura medierii drepturile de care partile pot dispune si nu pot fi solutionate prin aceasta procedura a medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
Deşi în ţările din vestul Europei şi în SUA medierea este percepută ca o soluţie principală pentru soluţionarea conflictelor, în prezent, în ţara noastră, deşi există cadrul legislativ încă din anul 2006, în realitate, această formă alternativă de soluţionare a litigiilor este puţin uzitată întrucât – pe de o parte – există o necunoaştere a acestei proceduri de către cetăţeanul de rând şi – pe de altă parte – medierea nu este obligatorie în prezent în niciun litigiu, ci este facultativă.
Pe lângă confidenţialitate şi flexibilitate în cadrul procedurii medierii, soluţia obţinută este una ce nu este impusă de către un terţ sau de către o instanţă de judecată, existand şi avantajul imens că părţile îşi pot rezolva mult mai rapid conflictele, durata soluţionării conflictelor în cadrul medierii fiind incomparabil mai mică decât în cazul soluţionării acestora pe calea instanţelor de judecată.
Pe durata desfăşurării medierii, prescripţia nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă, aceasta se suspendă.
Un alt avantaj al medierii este faptul ca in urma solutionarii conflictului prin mediere costurile sunt mai reduse pentru patile din conflict decât în cazul soluţionării acestuia pe calea instanţei de judecată.
Astfel, cererile prin care părţile solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor când este rezultată din acordul de mediere se taxează cu doar 20 de lei. În cazurile în care acordul de mediere priveşte transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la această sumă se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acţiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat. În cazul în care acordul de mediere are ca obiect partajul, la taxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei calculate potrivit art. 5 din OUG nr. 80/2013 (valoarea taxei care se percepe pentru soluţionarea litigiului pe calea instanţei de judecată).
In urma parcurgerii procedurii de mediere partile pot ajunge la o intelegere denumita acord.
Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acesta. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.
Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.
Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.
Acordul de mediere care nesocoteşte drepturile sau interesele unor persoane direct implicate în conflict/litigiu este lovit de nulitate. Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.
Puterea juridică a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnătura privată.
Deşi, conform art. 4 alin. (1) din Legea 192/2006 – medierea reprezintă o activitate de interes public, mediatorul nu este învestit cu putere de autoritate publică. Aşadar, acordul de mediere care conţine soluţiile unui conflict este un contract bilateral între părţi, cu putere de înscris sub semnătura privată.
III. Arbitrajul – jurisdicţie alternativă la instanta de judecata cu caracter privat.
Arbitrajul s-a dezvoltat in ultimii ani cu rapiditate in domeniul comercial, mai ales in dreptul comercial international, dar este aplicat si in alte domenii ca alternativa la justitia statala. In zilele noastre, arbitrajul este institutia pe care o regasim in statele Uniunii Europene, americane, si aproape in toate statele africane si asiatice. Datorita beneficiilor pe care le aduce arbitrajul este procedura pentru care opteaza mediile de afaceri nationale dar mai ales internationale.
Prin libertatea partilor de a-si alege arbitrul, acestea au intotdeauna in vedere caracterul privat, nepublic, asigurat de aceasta forma de justitie.
Astfel, ca si in procedura de mediere in procedura arbitrajului atat partile cat si conflictul supus solutionarii beneficiaza de confidentialitate .
Arbitrajul este un mod rapid de solutionare a unui conflict intre parti, spre deosebire de procedura greoaie a instantei de judecata. Ca si in cazul medierii termenul de solutionare a conflictului poate fi de o zi sau un termen mult mai scurt decat in instanta de judecata.
Partile isi pot stabili singure o procedura supla, eficienta, care sa le satisfaca nevoile, putand in acelasi timp reduce si costurile implicate de un proces in instanta.
In arbitraj, partile sunt cele care decid legea sau sistemul de drept ce va guverna atat contractul ce exprima vointa acestora, cat si modul de solutionare a eventualelor litigii.
Astfel, ca si definitie: institutia arbitrajului este o procedura de solutionare a unui litigiu prin intermediul unei justitii private, in cadrul careia fiecare dintre parti are dreptul de a-si numi proprii arbitri.
Arbitrii sunt numiti pentru a pronunta o sentinta, sentinta care, dupa ce este pronuntata, are un caracter executoriu asupra partilor.
Prin clauza arbitrala partile au posibilitatea de a alege unul sau mai multi arbitri, in scopul pronuntarii unei sentinte finale.
Arbitrajul poate fi in functie de caracterul sau, intern sau international.
Arbitrajul este intern atunci cand are ca obiect solutionarea conflictelor sub incidenta exclusiva a legislatiei nationale a unui stat.
Caracterul international al arbitrajului poate fi definit astfel in raport de incidenta raportului juridic la mai multe sisteme de drept, acest raport avand in vedere mai multe state.
De asemenea, caracterul international este dat atat de nationalitatea diferita a partilor, cat si de faptul ca arbitrajul de acest tip poate fi solutionat numai de o institutie arbitrala internationala.
Posibilitatea de exercitare a propriei vointe existenta in cadrul arbitrajului comercial se manifesta si in ce priveste forma de arbitraj care este aleasa de parti.
Aceasta procedura de solutionare a unui conflict are multe avantaje pentru partile aflate in conflict dandu-le astfel posibiltatea :
1. -sa stabileasca regulile de examinare a litigiului, partile putand conveni prin conventie arbitrala sau prin act scris ulterior fie direct, fie prin referire la o reglementare ce are ca obiect arbitrajul, numirea si revocarea sau inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care arbitrii trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale, orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului, rezultand de aici ca principiul autonomiei de vointa a partilor este aplicat.
2. – increderii partilor in arbitri astfel, partile pot alege prin acordul de vointa arbitrii ce urmeaza sa solutioneze litigiul, aceasta posibilitate fiind exclusa in cazul justitiei statale.
3. – rapiditatii,
4. – confidentialitatea
5. – recunoasterii internationale a hotararilor arbitrale.
Arbitrajul este, o modalitate rapidă şi eficientă pentru rezolvarea conflictelor deoarece durata procedurii este mult mai redusă decat cea a unui litigiu soluţionat pe calea instanţei de judecată, iar taxele arbitrale sunt reduse cu circa 50% în raport cu taxele judiciare de timbru.
IV. Incuviintarea acordului de mediere prin hotararea arbitrala.
Conform prevederilor art. 6 din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.
Articolul 9 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Institutionalizat la alineatul 1 prevede ca, tribunalul arbitral recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere iar alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca in orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii.
Totodata, art. 97 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Institutionalizat, reglementează procedura încuviinţării Acordurilor de Mediere.
Potrivit acestor reguli, în situaţia în care părţile au încheiat un Acord de Mediere prin care înţeleg să stingă total sau parţial un litigiu ce face obiectul unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, instanţa arbitrală, în termen de 2 saptamâni de la data depunerii cererii de încuviinţare, va lua act de acesta, va verifica acordul prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă şi fond şi va pronunţa o hotărâre care să consfinţească înţelegerea.
Totodată, părţile care au încheiat un Acord de Mediere prin care pun capăt unui conflict, înainte ca acesta să fie dedus judecăţii unei instanţe, pot opta să supună acordul încuviinţării tribunalului arbitral.
Ca Tribunalul arbitral să fie competent să încuviinţeze acordurile de mediere, încheiate înainte de sesizarea instanţei, parţile implicate în conflict trebuie să încheie, în scris, o înţelegere în acest sens (care să facă obiectul unui document de sine stătător sau să fie inclusă în conţinutul Acordului de Mediere ).
Prezenta partilor la sedinta de incuviintare a acordului de Mediere este obligatorie, cu exceptia situatiei in care intelegerea a fost autentificata de notarul public.
Daca primul termen de judecata este de 30 de zile de la data depunerii tranzactiei sau acordului de Mediere, la solicitarea partilor se va acorda un termen mai scurt, dar nu mai putin de 15 zile de la data formularii cererii.
Invoiala partilor asa cum a fost ea consfintita de Tribunalul arbitral va constitui dispozitivul hotrarii arbitrale iar hotărârea arbitrală va avea forma unei hotărâri de expedient.
In concluzie, medierea si arbitrajul sunt modalitati rapide, confidentiale si mai putin costisitoare decat instanta clasica de judecata.