METODE DE DISCRIMINARE
Discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau sunt lipsite de anumite drepturi, în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate.
Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe bază de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, rasialã şi etnicã, de religie,la locul de muncã, discriminarea persoanelor cu handicap.
Principiul egalităţii, conform căruia toate fiinţele umane au drepturi egale şi ar trebui tratate egal pentru că dispun de demnitate umană, stă la baza noţiunii de drepturi ale omului şi îşi găseşte realizare în funcţie de demnitatea inerentă fiecărui individ.
Aşadar, discriminare înseamnă tratament inegal, defavorizat al indivizilor, al categoriilor de indivizi sau al grupurilor umane, pe bază de diverse criterii, cum ar fi apartenenţa etnică, rasială, religioasă etc. Uneori, discriminarea este confundată cu prejudecata, care se referă mai mult la starea psihologică, decât la comportament. Aceste două noţiuni sunt strâns legate, însă este posibil de a discrimina oamenii, fără o prejudecată conştientă.
Articolul 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice statuează:
„Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o discriminare, dreptul la o egală protecţie a legii. În acest sens, legea va interzice orice discriminare şi va garanta tuturor oamenilor protecţie egală şi efectivă împotriva discriminării de orice fel, ca, de pildă, de rasă, culoare, limbă, religie, opinie publică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări”.
Discriminarea se manifestă sub diferite forme, cum ar fi: discriminarea directă; discriminarea indirectă; discriminarea multiplă; discriminarea prin asociere; tratamentul defavorizat; intenţia declarată public de a discrimina; instigarea la discriminare; victimizarea; ordinul de a discrimina; segregarea, etc.
Discriminarea directă apare atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât o altă persoană în situaţii comparabile din cauza originii etnice sau rasiale, a religiei ori credinţelor, vârstei sau persoanele cu dizabilităţii. De exemplu, un anunţ pentru un loc de muncă, în care se precizează că nu sunt admise persoane cu dizabilităţi.
Discriminarea indirectă se produce atunci când un anumit criteriu sau procedură, practică, aparent neutră ar putea dezavantaja persoane în funcţie de rasă sau etnie, vârstă, religie sau dizabilitate şi nu poate fi justificată în mod obiectiv. De exemplu, la un examen pentru ocuparea unui post, se foloseşte o limbă care nu este neapărat necesară pentru acel loc de muncă. Testul ar putea exclude mai multe persoane a căror limbă maternă nu este aceea cerută de angajator.
Discriminarea multiplã survine atunci când o persoanã sau un grup de persoane sunt tratate diferenṭiat, într-o situaṭie egalã, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare.
Discriminarea pozitivă este tot discriminare! Când un minoritar este ajutat preferenţial, adică „discriminat pozitiv”, există întotdeauna un majoritar care este defavorizat, adică „discriminat negativ”.
Stereotipurile şi prejudecãṭile se formeazã, în prima fazã, în familie. Nu mã refer doar la romi, ci la absolut toate grupurile sociale, care sunt stigmatizate social.
Metode de a combate discriminarea:
-Pentru a fi tratat egal şi pentru a avea aceleaşi drepturi şi libertãṭi, trebuie sã învãṭãm sã ne respectãm, sã ne evaluãm comportamentul social şi sã acceptãm evaluãrile celor din jur.
-Pentru a nu se ajunge la discriminare trebuie schimbatã mentalitatea, în special a celor tineri, dar mai ales a cadrelor didactice. Pentru aceasta, în ultimul timp existã foarte multe programe pentru combaterea discriminãrii de gen prin educaṭie, prin training formativ al cadrelor didactice în condiṭiile educaṭiei incluzive, pentru acumularea de competenṭe metodologice, competenṭe de comunicare şi relaṭionare, competenṭe psiho-sociale, competenṭe de evaluare, competenṭe tehnice şi tehnologice, competenṭe de management al carierei.
-Lupta împotriva discriminãrii şi promovarea participãrii celor mai vulnerabile grupuri este o componentã cheie.
Principalele subiecte abordate sunt:
Ocuparea forṭei de muncã
Coordonare în sectorul social
Persoanele cu dizabilitãṭi
Persoanele în vârstã
Abordari strategice:
-Dezvoltarea unor strategii orizontale luând în considerare toate situaṭiile, care provoacã vulnerabilitatea şi abordarea integratã şi cuprinzãtoare a acestui concept.
-Promovarea unor mãsuri menite sã faciliteze integrarea socialã şi pe piaṭa muncii, pentru persoanele cu risc de excluziune socialã.Promovarea egalitãṭii de şanse, cu scopul de a obṭine o ratã de angajare mai mare şi incluziunea socialã a persoanelor aflate în risc de excluziune socialã.
Individul doreşte să-i fie bine. Toţi au acest scop, însă, chiar dacă este un ţel comun, problema e că acest „bine”, este înţeles în diverse moduri şi poate fi atins prin direcţii diferite. S-ar putea porni de la nevoia dintre cele două părţi. Societatea reprezintă individul, existând o conexiune între cele două, însă interesant este modul în care se distribuie viziunea asupra direcţiilor de urmat, mass-media fiind cea care reflectă acţiunile şi cerinţele membrilor comunităţii.
O problemă majoră cu care societatea se confruntă este discriminarea, care reprezintă discernământul calităţii şi recunoaşterea diferenţelor existente între lucruri. Discriminarea este imposibil de eliminat în totalitate, pentru că nu trăim într-o societate ideală. Nu toţi oamenii se adaptează într-o manieră perfectă la circumstanţe şi la persoanele din jur, pentru că se ţine cont de anumite criterii injuste. Pentru unii, acest lucru ar însemna să renunţe la propria identitate. Însă nu trebuie confundat cu prejudecata, care înseamnă atitudinea negativă faţă de fiecare individ, membru al unui grup, fiind motivată doar de apartenenţa acestuia la grup.
Diferenţierea dintre oameni este cea mai răspândită formă de discriminare, datorită prejudiciilor aduse din cauza unor serii de tratamente caracteristice, către anumite grupuri de persoane.
Egalitatea de şanse şi de gen reprezintă chiar şi acum o problemă a societăţii actuale. Una din soluţiile care ar putea duce la eliminarea discriminării este schimbarea mentalităţii oamenilor şi creşterea gradului de calificare pentru sporirea şanselor de angajare.
În România există două proceduri de soluționare a cazurilor de discriminare: una administrativă și una judecătorească. Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării dă amenzi, dar despăgubiri se pot primi doar dacă se apelează la Instanță.
Plângere poate depune orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă a fost victima discriminării sau doar martor la un astfel de act.
Fiecare dintre noi poate învãṭa,
CE ESTE RESPECTUL, ACCEPTAREA şi SCHIMBAREA CARE TREBUIE TRÃITÃ!
Psiholog Ghegoiu Daniela
Publicistica Coach Radu Leca