In ultimele decenii femeia a evoluat atat pe plan social cat si pe plan militar. Aceasta a inceput sa ocupe, pe plan social, diferite functii de conducere si a demonstrat ca este capabila in aceeasi masura ca si barbatul, ba chiar nu de putine ori a demonstrat ca poate excela in anumite domenii, mult mai bine decat barbatii. Datorita demonstratiei ca femeiile pot fi la fel de bine pregatite in cele mai multe domenii, ca si barbatii, acestea si-au castigat dreptul de afi puse pe acelasi picior de egalitate cu „adversarul” lor, barbatii. Nu de mult femeile erau privite ca cele care trebuiau sa aiba grijă de case, de copii si de barbatul acestora care venea acasa de la serviciu sau din armata. Acum lucrurile s-au schimbat sau chiar rolurile sau inversat in unele familii. Femeiile de asemenea se duc la servici, ocupa pozitii importante in domeniile care lucreaza sau fac chiar parte din armata. In ultimele patru decenii statutul, situatia si numarul femeilor care fac armata si care isi aleg o cariera in armata a evoluat. Potrivit unui studiu efectuat si publicat recent de catre CWINF (Comitetul personalului feminin al NATO), numarul femeilor care poarta uniforma incadrate in armatele Aliantei a crescut de la 30.000, in 1961, la 288.000, in 2001. Asta nu inseamna ca toate tarile au evoluat din acest punct de vedere, fiecare mediu militar are istoria sa cu traditii si culturi distincte care afecteaza gradul de integrare al femeilor de la o tara la alta.
Pentru majoritatea tarilor membre NATO, recrutarea obligaorie a barbatiilor este inca in vigoare, in timp ce inrolarea femeilor este voluntara. Din cele 19 tari membre NATO, femeile servesc in fortele armate a numai 17 natiuni, exceptia fiind Luxemburg care nu are femei in uniforma si Islanda care nu detine forte armata. Cel mai bine reprezentate sunt femeile din armata Statelor Unite si Canada unde acestea detin un procent de 14% si respectiv 11.4%. In anul 2001, 8.6% dintre efectivele americane desfasutare pe plan mondial erau femei si 11.200 de femei in uniforma au participat la misiuni NATO de peacekeeping. Franta a acordat femeilor un statut egal cu cel al barbatilor la inceputul anului 1970 iar in `80 au fost luate masuri cu privire la ameliorarea integrarii acestora. Impreuna cu Olanda si Marea Britanie, Franta detine personal feminin reprezentand 8% din efective. In mod teoretic posturile din fortele armate ale Olandei si Frantei sunt deschise femeilor, dar in practica accesul acestora la anumite specializari care tin de capacitatea fizica si cea a eficacitatii in lupta sunt restrictionate. Majoritaea femeilor lucreaza in unitati de logistica si de sustinere a luptei.
Spre deosebire de tarile de mai sus Italia pana nu demult (1999), excludea femeile din fortele sale armate. Dupa 1999 Parlamentul italian a votat o lege prin care se permitea femeilor sa serveasca in armata, cu toate acestea accesul femeilor in admiterea scoli militare ramane limitata. Cu toate aceste impedimente in restrictionarea femeilor in armata in ultimii 5 ani s-a putut observa o usoara integrare acestora si acceptare a lor in pozitii mai avansate, astfel incat in Norvegia in 1999 in functia de ministru al apararii a fost numita o femeie si de asemenea tot in acelasi an o femeie a fost ridicata la gradul colonel. In Statele Unite femeile au inceput de asemenea sa fie promovate la grade foarte inalte, in 2001 patru dintre ele cu capatat gradul echivalent pentru armata americana celui cu trei stele, adica general de corp de armata sau de corp aerian/vice-amiral. Cel mai inalt grad atins de catre o femeie este de carte o femeie –militar din armata canadiana care este general de brigada in Fortele aeriene si de capitan de vas in Marina.(anexa1,2)
Ultimele decenii au adus inovatii tehnologice modificand natura razboiului si reducand luptele traditionale, corp la corp, astfel nemai existand nici un motiv de a refuza femeile competente din punct de vedere fizic si intelectual.
In Romania Guvernul României a emis un act normativ-surprizã. Ordonanta Guvernamentalã 137/31.08.2000 urmãreste prevenirea si sanctionarea oricãrei forme de discriminare. Cum ideea cã femeile n-au ce cãuta în Armatã este una preconceputã si se incadreaza foarte bine in ideea de discriminare, Ministerul Apãrãrii Nationale a trebuit sã gândeascã o strategie de a elimina discriminãrile. În consecintã, expertii în resurse umane ai armatei au pus la cale un sistem in care singurul lucru care-i intereseazã este valoarea candidatului care dã examen la colegiile liceale militare sau la academiile militare si fetele nu vor mai avea locuri speciale.
Armata Românã are în prezent, printre membrii corpului ofiterilor si cel al subofiterilor, aproximativ 1.800 de femei, unele ajungând pânã la gradul de colonel. La Ministerul de Interne existã chiar o femeie cu gradul de general. Acestea au fost recrutate si formate preponderent înainte de 1989 si aveau misiunea, dupã absolvirea scolilor militare, de a instrui studentele pe durata stagiului de pregãtire militarã. Actualmente, cadrele militare femei sunt percepute drept persoane cu responsabilitãti limitate, care n-au treabã cu militarii în termen si stau toatã ziua la birou. Dar asta nu inseamna ca toate femeiile din armata noastra ocupa astfel de pozitii, anul 2003 a fost primul in care femeile au avut acces in posturi din armata care, pana acum erau destinate exclusiv barbatilor. Irina Pastrama este sefa de tanc la Batalionului 284 Tancuri din Galati si are in subordine trei barbati, deci putem spune ca Romania este pe cale de a accepta femeile in randul barbatilor.
Rolul femeilor in armata nu este de neglijat chiar daca la ora actuala acestea nu aduc un aport important in luarea deciziilor. Acestea ocupa pozitii in cadrul armatei, administrative, lucreaza ca medici, infirmiere, traducatoare, nu se poate spune ca femeile nu au un rol important, dar foarte multe dintre ele nu au roluri importante in pozitii lupta, strategie si altele. Doua dintre motivele pentru care rolul femeii in armata nu are o pozitie inalta sunt descrise de catre jurnalista Liona Sion ca fiind :
o Excluziunea femeii de catre barbati
o Lipsa suportului social printre femei
Jurnalista a facut in studiu intr-o unitate militaradin Kosovo din decembrie1999 pana in iunie 2000 si a observat ca din cei 500 de oameni numai 3 erau femei si acestea in fiind doua pe post de soferi si una ca soldat. Pentru majoritatea femeilor armata este „men`s world”, o lume a barbatiilor, astfel incat fiind putine acestea sunt izolate si devin chiar invizibile. Acestea pot avea o influenta asupra unitatii din care fac parte (spune Liona Sion) daca sunt in proportie de peste 15-20% . in marea majoritate ele sunt excluse pe plan functional, psihologic si sexual. Excluderea pe plan functional se realizeaza prin incredintarea unor misiuni neprovocatoare administrative. Un exemplu dat de jurnalista este acela a unei femei soldat in artilerie care nu a fost cooptata alaturi de colegii sai care erau in alerta 24 ore din 24, fiindu-i incredintat rolul in misiunile de urgenta care nu au existat. Din punct de vedere psihologic, femeile sunt excluse din cauza corlului diferit de cel al barbatiilor fiind deseori hartuite sexual sau in perioadele de trening ne fiindu-le permisa folosirea dusului decat in perioadele specifice femeilor cand permisiunea trebuie ceruta comandantului care in 99% din cazuri este de sex masculin. In plan sexual spre deosebire de barbati care se pot imbraca ( exceptand perioadele cand uniforma este obligatorie), cum doresc, femeile sunt obligate sa se imbrace „decent” pentru a nu crea probleme pentru barbati avand in vedere ca este o „lume a barbatilor”. Conform statisticilor 60% din femeile militare au fost abuzate sexual, unele dintre acestea cazand in depresii sau recurgand in cele din urma la acte suicidare.
Nici femeile intre ele insa nu se sustin, intalnindu-se astfel o competitie acerba intre ele care le face sa se indeparteze unele de altele si sa se ajunga la o regula formata de ele : „Femeile nu uita si nu iarta.”
Femeia in armata este inca o problema serioasa a fortelor armate din toata lumea, pe langa schimbarea mentalitatii preconcepute ca acestea nu au ce cauta in armata, ar trebui facute si unele modificari in ceea ce priveste unitatiile in care locuiesc. Femeile vor sa fie puse pe aceleasi picior de egalitate cu barbatii dar in acelasi timp au nevoie de intimitate si conditii normale in care sa poata sa-si dezvolte carierele, iar acest lucru nu se va putea face atata timp cat totul in unitati se va folosi la comun.
Bibliografie:
– Popa, M. (2012 ) “Psihologie militara”, Editura Polirom, Bucuresti
– Sîntion, F. (2007) „Introducere în psihologia militara”, Ovidius University Press, Constanta
Autor Larisa Dimian
Publicistica Coach Radu Leca