Semnificația prenumelui în psihogenealogie – Autor Psiholog Cristina Barbulescu
Biologia ne învaţă că moştenim de la strămoşii noştri caracteristicele fizice şi predispoziţia spre anumite boli şi afecţiuni fizice. Ştiinţa poate explica toate aceste lucruri, la bază fiind cromozomii din celulele noastre. Numeroşi alţi cercetători spun că moştenim şi un bagaj psihic de la strămoşii noştri. Această transmitere ar fi bazată pe inconştientul clanului familial cu care intră în contact inconştientul individual al fiecărui membru al familiei.
Studiul transmiterii acestor trăsături psihice din generaţie în generaţie poartă numele de psihogenealogie. Cercetătorii acestui domeniu au descoperit faptul că multe dintre alegerile noastre sunt influenţate de ceea ce au trăit strămoşii noştri (generaţiile anterioare – părinţi bunici, străbunici). Așadar, cu toţii avem o moştenire psihică şi un bagaj genetic care se înscriu în scenariul nostru de viață – mandatul transgenerațional.
Investirea familială reprezintă comoara cea mai de preț pe care familia ne-o oferă la naștere și cu care plecăm la drum, în viață. Felul în care noul membru al familiei este așteptat și integrat, felul în care este tratat, iubit și protejat va contura personalitatea acestuia și modalitatea lui de a face față vieții, de a se integra în societate și de a face alegeri.
Contractul narcisic susține că fiecare persoană vine pe lume fiind investită simultan în viața psihică, în societate și în succesiunea generațiilor, fiind purtătoarea unei misiuni: să asigure continuitatea familiei din care face parte. Prin contractul narcisic copilului i se dă un nume, un rol, îngrijire, creștere, educație, afecțiune și i se cere să adere la valorile familiei, să aibă o poziție față de ele, să primească moștenirea fantasmatică și traumatică a familiilor de origine.
La venirea pe lume a unui copil, mandatul transgenerațional îi este transmis prin intermediul contractului narcisic. La fel ca moștenirea genetică, primim și o moștenire psihică, de la stramoșii nostri. Prin acest contract, părinții înscriu copilul în succesiunea de generații și în grupul familial, recunoscându-l și investindu-l ca moștenitor. Mandatul transgenerațional este misiunea inconștientă pe care părinții o atribuie la naștere: de a repara ceva, de a ține un secret sau a perpetua ceva.
Programarea inconștientă a scenariului de viață al copilului
Prima formă de programare este proiecţia făcută de părinţi asupra copiilor lor, adeseori chiar înainte de conceperea lor. O altă programare a părinţilor pentru copiii lor este legată de prenume. Prenumele pe care îl purtăm se află în centrul identităţii noastre. Unele nume exprimă valori legate de creştinism (Luca, Matei, Pavel), alteori familia repetă numele unui înaintaş sau al unui cunoscut dispărut de curând, iar “moștenitorii” acestei proiecţii narcisiste riscă să aibă probleme de identitate şi să se simtă nevoiţi (inconştient) de a urma visele şi destinul predecesorului. Dacă numele este nou apărut în peisajul familial, este bine să întrebaţi părinţii copilului cine a ales numele şi motivția alegerii. Unii părinţi pot alege numele după un fost iubit/a, influenţând astfel viaţă sentimentală a copilului, după un erou (forţând copilul să atingă mărimea aşteptărilor), după o persoană investită emoțional și așa mai departe.
Scenariul de viaţă – alegerea prenumelui, dorinţa legată de sexul copilului sunt modalităţi de a scrie deja scenariul viitorului membru al familiei. Alegerea prenumelui poate fi revelatoare pentru o anumită parte din istoria transgenerațională, dacă este ales prin raportarea la un personaj din istoria familială sau dacă numele înseamnă păstrarea unei amintiri de preţ, al unui personaj important etc.
Alegerea prenumelui conţine elemente esenţiale ale destinului, mandatului transgeneraţional al copilului. Analiza prenumelui dat unui copil în familia sa de origine conduce la luarea în considerare a unor concepte fundamentale din cadrul psihogenealogiei:
• Copil imaginat – acest concept este desprins din teoriile psihanalizei lui Freud cu privire la fenomenul proiecţiei. Copilul imaginat este efectul dorinţei femeii de a fi însarciată. În acest caz, scenariul de viaţă al copilului este scris încă dinainte să fie născut. Această dorinţă, spun autorii, are o conotaţie narcisică, deoarece copilul trebuie să se ridice la înălţimea ambiţiilor părinţilor.
Prenumele dat copilului dezvăluie foarte bine tipul de proiecţie pe care părinţii o fac asupra lui.
• Copil fantasmat – acest concept face referire la fantasmele infantile ale părinţilor, în special ale mamei prin identificarea cu copilul şi proiectarea fantasmelor legate de ea ca şi copil la propriul ei copil. Copilul fantasmat este moştenitorul conflictelor inconştiente ale părinţilor.
• Copil narcisic – ilustrează modul în care mama îşi imaginează copilul, investirea narcisică în realizarea unor idealuri pe care părintele nu a reuşit să şi le îndeplinească.
• Copil de înlocuire – apare după pierderea unui copil anterior. Părinţii văd acest copil ca un al 2-lea copil deşi, inconştient îl vor compara cu cel pierdut. Identitatea acestui copil va fi mereu sub semnul întrebării, el simţindu-se în permanență comparat şi înlocuitor al copilului pierdut – fantomă psihică. Copilul înlocuitor va avea datoria să nu dispară, să nu se îmbolnăvească, să nu i se întâmple ceva rău, să aibă viaţă vesinică.
• Copil mitic – se referă la asumarea sau neasumarea culturii în care a trăit şi crescut mama şi la atitudinea manifestată faţă de copil în contextul acestei culturi; la modul de transmitere în cadrul relaţiei mama – copil şi a modului de asimilare a culturii şi mitologiei în care copilul trăieşte.
În familia mea s-a perpetuat tradiția moștenirii numelor astfel: pe bunica o cheamă Irina care provine din grecescul Eirene și se traduce prin a fi pașnică. Fiica fiului ei cel mic are ca al doilea prenume Irina. Fiul cel mare al bunicii a moștenit numele tatălui lui, Remus. Născuți în aceeași prioadă, fiul unei surori de-a bunicii mele a fost numit Romulus. Făcând apel la istorie, Remus și Romulus au fost cei doi frați gemeni care au supraviețuit fiind hrăniți de o lupoaică. Au fost investiți cu o imagine de bărbați curajoși, îndrăzneți și invincibili. Într-adevăr, acești doi unchi sunt bărbați puternici, ambițioși. Nu știu dacă au fost “ca frații” în copilărie dar la maturitate, au colaborat în câteva proiecte la firma de construcții pe care Remus a înființat-o.
Pe mama mea au botezat-o Alexandrina care provine din numele grecesc Alexandros și semnifică “protector al bărbaților și al oamenilor”. Într-adevăr, văd în mama altruism, sensibilitate la nevoile altora, protecție, sacrificiu și ajutor. Interesant e faptul că mamei mele i se spune de mica, Dana. Povestea este că bunica mea venea cu mama în brațe, de la maternitate, și un consătean a văzut-o și a venit spre ele, entuziasmat, strigând-o “Dana! “. În mitologie, Dana se traduce prin “Dumnezeu este judecătorul meu“.
Numele meu este preluat de la partea masculină a fmiliei tatălui meu: pe tatăl lui îl cheamă Alexandru iar pe tatăl meu Cristian. Prenumele mele sunt Cristina Alexandra. Christiana este un nume de origine latin care are legătură cu divinitatea, însemnând “Urmașul lui Christos“.
Semnificația numelui Alexandra – de protector al oamenilor – e bine integrată în misiunea mea, având în vedere profesia de psiholog pe care mi-am ales-o.
Pe fiul cel mare al fratelui cel mic al mamei îl cheamă Cezar și provine din latinescul Caesarius, semnificând “șeful“. În istorie Iulius Cezar a fost un lider politic și militar roman, una dintre cele mai controversate personalități din istorie. Acesta este un nume nou apărut în istoria familiei noastre. Fiind primul copil, acesta a fost investit cu rolul de bărbat puteric, invincibil, un lider care să scrie istorie. Printre caracteristicile copilului, se regăsesc trăsături de lider: carismă, determinare și ambiție, dezinvoltură și încăpățânare.
În cocluzie, oricât de mult ne-am dori să fim autentici și originali, purtăm cu noi bagajul de ani de istorie a generațiilor trecute. Ne naștem cu el și îl purtăm prin toate călătoriile vieții. Partea în care intervenim este aceea în care ne dăm seama că există în acest geamantan câteva hăinuțe care nu ni se potrivesc, ne sunt prea mari, prea mici sau pur și simplu nu sunt pe gustul nostru. Vestea bună este că putem să ne ușurăm bagajul, să nu purtăm cu noi ceea ce ne displace, ceea ce am vrea să schimbăm, ceea ce ne face rău…
Bibliografie:
Psihogenealogie – diagnoză, intervenția și vindecarea istoriei familiale, Iolanda Mitrofan, Denisa Godeanu, Sebastian Godeanu, Editura SPER, București, 2010
Eliberarea de condiționarea familiei, Autoeducare în pași simpli, sursa www.autoeducare.ro
Investirea primită din familie îți creioneză destinul în viață, Alina Iliescu, articol publicat în revista online de dezvoltare presonală,sursa www.arilove.com
Autor Psiholog Cristina Bărbulescu Redactor “Stil de viata Sanatos”
Publicistica Coach Radu Leca