Acceptarea necondiționată sau “În ziua in care m-am iubit cu adevarat”
Ne privim în oglindă, ne analizăm, ne impunem restricții, ne pedepsim adesea si uităm să ne recompensăm. Vedem defecte și acolo unde nimeni altcineva nu le vede. Observăm detalii care nu ne plac și încercăm prin orice metode să le ascundem. Suntem complexați de fel și fel de date native pe care le vedem ca dezavantaje în acțiunile și relațiile noastre. Resimțim inevitabil frustrare și o continuă nemulțumire. Soluția este chiar lângă noi. Este nevoie sa privim mai departe de oglindă. Undeva in interiorul nostru.
Albert Ellis și Terapia Comportamentală Rațional Emotivă
Albert Ellis, psihologul de origine americană, cu o contribuție valoroasă în dezvoltarea psihologiei ca știință, este fondatorul Terapiei Comportamentale Rațional Emotive (Rational Emotive Behaviour Therapy). Această terapie consideră că aspecte esenţiale ale funcţionării umane sunt: gândurile, sentimentele şi comportamentele. Aceste trei aspecte sunt interrelaţionate iar schimbarea uneia atrage după sine schimbarea celorlalte. Principiile teoriei REBT aduc în prim plan cogniţia – ca cel mai important determinant al emoţiei umane – simţim ceea ce gândim; gândirea disfuncţională ca determinant major al distresului emoţional (proces cognitiv disfuncţional manifestat prin: exagerări, suprasimplificări, suprageneralizări, asumpţii invalide, ilogice, deducţii greşite, noţiuni și cerințe absolutiste, convingeri iraționale, tendința de a catastrofa, toleranță scăzută la frustrare); schimbarea cogniţiilor dezadaptative din prezent prin accentuarea prezentului, aici și acum.
Este important să înțelegem că raţional nu înseamnă lipsa emoţiilor, chiar şi atunci când gândim raţional se poate să simţim emoţii negative puternice. Distincţia dintre consecinţele emoţionale ale gândirii raţionale şi iraţionale se face analizând frecvenţa, intensitatea şi durata emoţiilor negative şi nu prin absenţa sau prezenţa lor. Emoţiile contribuie la motivarea comportamentelor noastre. Vorbim astfel de emoţii negative dezadaptative şi emoţii negative adaptative.
Acceptarea necondiționată de sine
Acceptarea necondiționată de sine este principalul efect terapeutic benefic pe care îl resimte clientul. Acceptarea de sine presupune admiterea și asumarea responsabilității pentru tot ceea ce suntem, cu calități și defecte, cu comportamente și atitudini, fără a le cataloga ca fiind bune sau rele, corecte sau greșite. Acceptarea necondiţionată, valorizarea propriei persoane și evaluarea corectă și obiectivă, devin premisele fundamentale în procesului de dezvoltare personală şi de optimizare a funcţionării noastre. În termeni cotidieni aș spune ca e nevoie să “mă accept așa cum sunt”.
Deși există o linie foarte subțire între auto-sabotare și acceptarea de sine, aderarea la una din aceste două ”tabere” face o mare diferență. Parcă e mai la îndemână să facem evaluări negative, să aducem critici la adresa propriei persoane și să fim nemulțumiți, decât să ne apreciem pentru abilitățile și calitățile pe care le deținem, să ne complimentăm, să fim mândri de noi înșine și să fructificăm potențialul.
Nimeni nu spune că aceast parcurs e unul scurt și simplu de traversat. Pentru a trăi în acord cu noi înșine și pentru a ne împăca cu cine suntem, trebuie să ne acordăm timp de analiză. Este nevoie să facem cunoștință cu adevăratul SINE, să ajungem să ințelegem care sunt nevoile, dorințele și resursele noastre.
Una din cele mai inspiraționale lecții o primim de la faimosul actor și regizor al secolului XX, Charles (Charlie) Spencer Chaplin care vorbește despre desăvârșirea eu-ului.
“În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.”
(Charlie Chaplin, 16 Aprilie 1959, cu ocazia aniversării sale de 70 de ani.)
CristiNA BARBULESCU
Publicistica Radu Leca