Covrigelul de Buzau
Dintr-un aluat inert, un proces de coacere si ceva mai multa industrializare se naste el, covrigelul, inocent si cuminte te asteapta in punguta sa ii degusti secretele. Pentru mine o punga de covrigei e asemanatoare cu o intaorcere mentala la esentele vietii, si sa-mi ierta-ti aceasta paralela poate extrema insa mai spun doar atat – cand eram mici care era principala recompensa la colindat?.., nu stiu cum a fost la voi dar la mine covrigii mancati fie simpli fie cu lapte ceai sau mai stiu eu in ce forme au fost o adevarata placere si sinonimi cu o stare de fericire, de bine, de caldura, de acasa.
Am momente si acum cand in pofida tuturor deliciilor la care am acces si trebuie sa recunosc, sunt un impatimit al dulciurilor, ma intorc din timp in timp la o punga de inocenti covrigei si asta pentru a regasi ceea ce poate uneori uit – drumul nostru incepe din nimic, din cea mai pura si frumoasa simplitate si recomand sa nu uitam nicicand asta.
Covrigelul de Buzau spune o poveste simpla despre atunci si acum, leaga intr-o punte imaginara trecutul de nou si prin abilitatea de a ne reintoarce la aceasta baza ne ancoreaza in timp si spatiu garantandu-ne un punct de reper intr-o viata tumultoasa.
Personal cand am una din zilele cand stiu ca o voi petrece acasa si nu am nimic de facut imi place sa am langa mult dulce si macar un covrigel de Buzau, el este baza mea, puntea mea cu copilul din mine.
Baza ta care este?, ce te leaga de trecut atat de tare incat redescoperi copilul din tine?
Ma inclin cu drag,
Al tau companion virtual, Bogdan
psiholog Radu Leca