MOBBING-UL PSIHOTRAUMĂ

Observând existența și acțiunea unor fenomene de injustiție, denigrare, de încălcare a drepturilor, de hărțuire psihologică, agresiune la care sunt supuși oamenii la locul de muncă, fapt ce generează importante prejudicii personale am ales acest subiect important.
Arie a psihologiei este psihologia muncii cu ajutorul căreia se depistează afectele mobbing-ului.

Mobbing-vine de la cuvântul englezesc „mob”(gloată);
-copleșirea agresivă prin număr;
-lansat în mediile de muncă și organizaționale de Heinz Leyman (doctot în psihologia muncii, profesor la Universitatea Stockholm.
-termenul a fost utilizat pentru prima dată de etolgul Konrad Lorenz ( în cercetarea asupra comportamentului de grup la animale).

Caracterizat Mobbingul de Leyman:
-violență fizică a locul de muncă este rar întâlnită în comportamentul de mobbing
-foarte multe comportamente sofisticate ca: izolarea socială;
-desemnează acțiunile agresive psihologice (induce suferință psihologică recurgând la simpla manipulare socială, fără ca agresorul să se supună riscului presupus de conflictul deschis);
-are două accepțiuni :

1.mai atenuată-vizează persecuția la locul de muncă,

2.alta ceva mai dură.

-proces de distrucție (construit din acțiuni ostile, agresive) atacurile ostile repetate timp de 6 luni ca valoare-prag.
-psihoteroare la locul de muncă
– cel mai adesea el se localizează la nivel grupal
– în familie mobbing, la locul de muncă
-bullying după opinia lui Olwens (acțiuni negativ repetate și îndelung exercitate de o persoană sau mai multe persoane asupra unei sau altor persoane). Acțiunile negative sunt cele care lezează,rănesc sau incomodează o altă persoană(școlarii) prin intermediu atingerii fizice, verbale,gestice, mimice. Este de agresiune fizică și amenințare.

Marie-France Hirigoyen – psihiatră franceză și psihoterapeută de familie recurge la termenul de „ hărțuire morală/violență perversă în cotidian”.

Noa Davenport, Rut Distler Schwartz și Gal Pursell Elliot (1999) introduc mobbing-ul în sfera „hărțuirii emoționale”.
G. Fischer și Peter Riedesser introduc mobbing-ul în sfera de interes a psihotraumatologiei.

Concluzii:

Nu orice situație comunicativă intră în sfera mobbingului ci doar situațiile ostile,agresive care presupun confruntări, maltratări morale, dispretuirea personalitatii, batjocorire,etc. Acestea nu intră în incidența mobbing-ului dacă ar fi accidentale paralele. Practicarea acestora îndelung și sistematic devine: deranjantă, distructoare, parte componentă a mobbing-ului.
Prin cuvinte aparent anodine, aluzii, sugestii sau tăceri este efectiv posibil să destabilizezi pe cineva sau chiar să-l distrugi fără ca anturajul să intervină. Cazurile demonstrează suferință psihică la care sunt supuși oamenii la locul de muncă ce au efecte nebănuit de mari.
Fenomene care se asociază fregvent cu mobbing-ul: umilințele, jignirile, disconfortul psihic și social, însingurarea, mediul conflictual de muncă, climatele organizaționate tensionate.

Mobbing partea a-II-a
Tulburări cauzate de mobbing: depresie, iritabilitate/agresivitate, angoasă, sentiment de nesiguranță, lipsă de elan, tulburări de somn, tulburări de concentrare, dureri de cap, dureri de spate, dureri de ceafă, tulburări gastrointestinal.(listat de Sellier,) Halama (1995 ) adaugă tulburări cardiace, senzații de amețeală, atacuri de sudoare, coșmaruri și atacuri de panică.
Comportamentele la care recurg agresorii:
Acțiuni vizând – impiedicarea victimei de a se exprima;
– izolarea victimei;
Acțiuni ce presupun desconsiderarea victimei în fața colegior;
Discreditarea victimei în munca sa;
Compromiterea sănătății victimei. (Zlate, Crețu)

1. Împiedicarea victimei de a se exprima: Superiorii ierarhici îi refuză victimei posibilitatea de a se exprima, este constant întreruptă când vorbește, colegii țipă, jignesc, este criticată munca victimei, criticată viața privată a victimei, este terorizată prin apeluri telefonice, amenințată verbal/înscris, refuzarea contactului cu victima (se fac gesturi de respingre), ignorarea prezenței victimei (ex. Adresându-se altei persoane, ca și când victima nu ar fi prezentă).

2. Izolarea victimei: nu se vorbește niciodată cu victima, nu este lăsată să se adreseze altei persoane, i se atribuie un alt post pe care o îndepărtează și izolează de colegi, li se interzice colegilor să vorbească cu victima, se neagă prezența fizică a victimei.

3. Desconsiderarea victimei în fața colegilor: victima este vorbită de rău, se lansează zvonuri la adresa ei, ridicularizarea, se pretinde că este bolnavă mintal, constrângerea victimei de a se prezenta la un examen psihiatric, se inventează o infirmitate a victimei, se imită vocea, gesturi ,acțiuni (ridicularizarea) victimei, atacate convingerile politice și religioase, glume pe seama vieții private, se glumește pe seama originii sau naționalității, obligată să accepte activității umilitoare, notarea inechitabilă și în termeni rău intenționați a muncii victimei, deciziile ei sunt puse sub semnul întrebării sau contestate, agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători, hărțuirea sexuală a victimei (prin gesturi sau propuneri).

4. Discreditarea profesională a victimei: nu i se atribuie sarcini de realizat, privarea victimei de orice ocupație și vegherea pentru ca victima să nu-și găsească singură vreo ocupație, încredințarea unor sarcini inutile/absurde, acordarea unor sarcini inferioare competențelor, atribuirea în permanență a unor sarcini noi, impunerea executării unor sarcini umilitoare/superioare calificării în scopul discreditării victimei.

5. Compromiterea sănătății victimei: încredințarea unor sarcini periculoase și nocive pentru sănătate, amenințarea cu violențe fizice, agresarea fizică fără gravitate cu titlu de avertisment, agresarea fizică gravă fără rețineri, i se provoacă intenționat victimei cheltuieli cu intenția de ai produce prejudicii, provocarea de neplăceri la domiciliu sau la locul de muncă, agresarea sexuală a ei.
Important.

Comportamentele agresive sugerează și gradul de gravitate al mobbing-ului (considerate specifice numai dacă se manifestă mai mult de o dată pe săptămână sau pe o perioadă mai mult de șase luni). Agresivitatea este : o tendință de a ataca, sinonimul violenței, se poate manifesta prin numeroase comportamente diferite. Violența- desemnează o forță brutală pe care o ființă o impune unor semeni putând merge până la constrângerea exercitată prin intimidare sau teroare.

Teoriile despre agresivitate se împletesc cu teoriile principale din psihologie care explică natura psihicului uman, agresivitatea este strâns legată de frustrare, adică de privarea de o satisfacție considerată legitimă, de o înșelare a speranțelor individului. Mobbing-ul nu se instalează/dispare dintr-o dată. Una din urmările acțiunii mobbing-ului asupra organismului, alături de tulburările psihice și psihosomatice este „SRTESUL”-SENSUL DE NEPLĂCERE, IRITARE, PERTURBARE.

Stresul se produce atunci când sentimentele și gândurile noastre intră în conflict cu cerințele situației (Friedman,2002).

Acțiunea nocivă a mobbing-ului duce la tulburări, în primul rând de relaționare în grup, dar poate duce în timp și la tulburări clinice cu potențial invalidant socioprofesional.

Psiholog Gabriela Lavinia Moholea

Citit, editat si publicat de Radu Leca

Mobbing

Mobbing

Mobbing

Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching

Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.

psiholog,mediator,coach

Actiunea nociva a mobbing-ului duce la tulburari.Stresul se produce atunci când sentimentele si gandurile noastre intra în conflict cu cerințele situatiei.Compromiterea sanatatii victimei: încredintarea unor sarcini periculoase si nocive pentru sanatate. Autor Psiholog Gabriela Lavinia Moholea. Publicat de Psiholog Radu Leca.

mobbing,hartuire psihologica

Reeditat de Rodica Stan