Sexualitatea La Freud si Jung

“Primejdia in care se afla un barbat care iubeste total o femeie seamana cu aceea a unui om care a atins un fir de inalta tensiune si care, daca nu se zbate, daca instinctul nu l-a ajutat sa se zmulga in clipa in care a fost zgaltait, moare agatat acolo. ”
Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni

Complexul lui Oedip
Freud pleaca in descrierea complexului Oedip de la cazul baiatului, considerat de el ca fiind mai simplu si cu mai putine zone de penumbra. Preistoria complexului Oedip ar cuprinde pe de o parte o identificare primara cu tatal vazut ca ideal, identificare de la inceput ambivalenta, iar pe de alta parte o investire libidinala primara a mamei.
Din confluenta acestor doua relatii, la inceput independente, rezulta complexul Oedip (Chemama, 1993). Asa cum rezuma Freud in 1940 in ,,Abriss der Psychoanalyse”, o data cu intrarea in faza falica a evolutiei libidinale, spre varsta de 2-3 ani, baiatul incepe sa constientizeze placerea procurata de auto stimularea organului sau sexual, isi doreste mama si incearca sa o seduca prin exhibarea penisului, intentionand sa ia locul tatalui. Tatal, pana atunci un model datorita fortei si autoritatii cu care era investit, in momentul complexului Oedip, devine rival. Aceasta ambivalenta fata de tata si atitudinea tandra exclusiva fata de mama reprezinta de fapt doar o latura a complexului Oedip, cea pozitiva.

Forma completa a complexului Oedip implica si o latura negativa, baiatul adoptand in acelasi timp o atitudine tandra feminina fata de tata si o pozitie de gelozie si ostilitate fata de mama.
Aceasta dubla polaritate oedipiana este datorata bisexualitatii originare a fiintei umane, asa cum arata Freud in 1923, in “Dos Ich und das Es” (Eul si Sinele). Produs al fazei falice, complexul Oedip este rezolvat de complexul de castrare.

In faza oedipiana, sursa principala de anxietate este teama de castrare, teama de a pierde penisul, ca pedeapsa din partea tatalui pentru dorintele sale incestuoase fata de mama. Teama de castrare duce la abandonarea investirii obiectuale a mamei, facand loc unui proces de identificare, in principal cu tatal si mai putin cu mama.
Aceasta identificare duce la internalizarea autoritatii si interzicerii paternale, constituind nucleul formarii Supraeului.

Dupa cum spunea G.Abraham, barbatul se simte dator sa demonstreze in permanenta, inclusiv prin prestatia sa sexuala, ca este “suficient de barbat”, ca este diferit de sexul feminin. In timp ce femeia nu are ceva de demonstrat, in masura in care a constientizat lipsa penisului, asumandu-si conditia feminina, barbatul, confruntat in stadiul oedipian cu angoasa de castrare, ele pierdere a masculinitatii. Poate continua ulterior sa-si linisteasca angoasa prin exhibarea prezentei penisului in plan simbolic: prin cautarea performantei (inclusiv sexuale) sau a echivalentelor falice – puterea, masina, contul in banca.

Anima si animus

In psihologia lui Jung, inconstientul completeaza constientul, astfel incat inconstientul fiecarui barbat contine un element corespondent feminin, numit anima, iar inconstientul fiecarei femei are un complement masculin, reprezentat de animus. Anima si animus mediaza intre ego si lumea interioara a. psihicului, fiind proiectate spre ceilalti in relatiile de zi cu zi sau in cele intime (Pribram, 2000).
Anima deriva din trei radacini: imaginea colectiva a femeii mostenite de barbat, cu ajutorul careia el poate sesiza si intelege natura femeii, experienta personala a barbatului cu feminitatea exprimata de intalnirile cu diferite femei de-a lungul vietii si in al treilea rand principiul feminin aflat in barbat in stare latenta.

Primul suport al imaginii animei este pentru barbat figura mamei, ea oferindu-i baiatului prima si cea mai puternica experienta cu o femeie, de cea mai mare importanta in formarea sa. Unii barbati nu se elibereaza nici mai tarziu de imaginea mamei, aceasta putand influenta alegerea (inconstienta) a partenerei asemanatoare cu mama (ca fizic, atitudine, uneori varsta) sau in mod reactionaI total opusa imaginii acesteia. Imaginea animei este proiectata ulterior pe femei pentru care barbatul simte atractie erotica, fara sa constientizeze ca este atras de fapt de o imagine interioara a sa, care corespunde intr-o masura mai mica sau mai mare femeii reale din fata lui. O mare parte din conflictele de cuplu isi gasesc corespondentul in acest mecanism psihologic de proiectie a animei (animusului pentru femeie).

Principiul feminin reprezentat de emotivitate, afectivitate, relationare se regaseste la barbat impins in inconstient sub forma de anima, asa cum pentru femeie, principiului feminin constient ce consta in inclinatia catre afect si comunicare, ii corespunde in inconstient un principiu masculin reprezentat de gandire abstracta, rationalizare, sub forma de animus (Mohl si Weiner, 2000).

La baiat, identitatea sexuala trece prin faptul de a avea un penis, caracterul si aparenta fizica masculine trecand pe planul doi. Identitatea sexuala masculina va fi in schimb adanc marcata de prezenta penisului si de capacitatea sa de performanta, barbatul fiind gata sa vada in prezenta sau absenta erectiei, la dimensiunile si durata “normale”, o confirmare sau o infinnare a insasi virilitatii sale.

Daca la femeie functioneaza adesea o anxietate de separare izvorata din nevoia ei de relatie duala si din dependenta de partener, la barbat exista aceasta anxietate de performanta sexuala care il fragilizeaza si il impinge catre o cautare continua a confirmarii virilitatii sale. In timp ce femeia este prin definitie monogama, fiind adepta relatiei unice si incercand sa pastreze si sa amelioreze relatia de cuplu cand aceasta nu mai functioneaza bine, barbatul este poligam, angajandu-se mai frecvent in relatii paralele, ca si cum ar dori sa fie asigurat permanent si de mai multe partenere de valabilitatea identitatii sale masculine pe care el o masoara prin potenta.

Aparitia dorintei sexuale se realizeaza in mod diferit la barbat fata de femeie.
Sentimentele vor avea un rol important in erotica feminina, la femei dorinta sexuala luand nastere din sentimentul de dragoste si nu invers, in timp ce la barbat dorinta sexuala poate da nastere sentimentelor pentru partenera.
Sexualitatea masculina este centrata pe cautarea placerii, pe cautarea performantei si a confirmarii normalitatii, in timp ce sexualitatea feminina se centreaza pe comunicare si cautarea tandretei. Pentru barbatm actul sexual este un moment separabil de ambianta cotidiana, in general el fiind capabil sa separe sexul de contextul emotional si relational; femeia, in schimb, are nevoie de o ambianta afectiv-relationala favorabila pentru a se bucura de relatii sexuale armonioase (Mimoull si Chaby, 2000). S-a spus chiar ca barbatul nu se angajeaza total in raportul sexual, aducand in relatie doar o mica parte din el (Alberolli, 1987).

Dorinta sexuala a barbatului, fara invelisul de comunicare asteptat, o poate face sa se simta obiect sexual, trimitand-o la sentimentele de inferioritate pe care, psihanalitic vorbind, le-a putut trai ca fetita descoperind lipsa penisului.

Diferentele de comunicare dintre partenerul masculin si cel feminin duc la distorsionarea informatiei prin interpretarea ei conform propriului cod de comunicare si de aici la erodarea relatiei de cuplu, la indepartare afectiva, la conflictualitate. Pentru barbat, tendinta femeii de a oferi in permanenta poate fi interpretata ca sufocanta sau ca lipsa de incredere in capacitatea sa de a se descurca singur. Barbatul alterneaza automat intre nevoia de intimitate si cea de autonomie.

Odata satisfacuta nevoia de intimitate, barbatul simte nevoia sa ia distanta pentru a-si regasi independenta si autonomia, valorizate de rolul social masculin. Nevoia femeii de comunicare nu este impartasita de barbat in aceeasi masura. Exprimarea de catre partenera a sentimentelor sale cele mai intime il poate face pe barbat sa fuga de aceasta intimitate pentru care el nu este pregatit. La randul lui, va comunica spontan mult mai putin din sentimentele si anxietatile sale, datorita atat capacitatilor sale de comunicare mai putin exprimate, cat si fricii de a aparea ca slab si vulnerabil in fata partenerei sale.

Scopul comunicarii este la randullui diferit. Barbatul s-ar exprima ca reprezentant al unei clase dominante, cu un simt al ierarhiei si al luptei pentru putere. Conversatia sa are drept scop definirea unui statut in ierarhie, deci competitia, faptul de a avea dreptate, dar si informarea, demonstrarea. In conversatie barbatul prefera generalitati le si abstractizarile, iar ca subiecte favorite pe primul plan profesia, apoi tehnica si sportul (Leleu, 2000).
Extras din cartea “Alfabetar de Sexologie”, de Florin Tudose si Ana Marian

Articol realizat de Constanta Vasile
Psiholog clinician/Consilier analitic

Model Adelina Maria

Citit, editat, aprobat si publicat de Radu Leca

Credit photo cover: Pixabay.com

Revista online de Psihologie | Mediere | Coaching

Promovam GRATUIT, psihologi, mediatori, coachi. Articole de psihologie, mediere si coaching in format text si audio. Contact: 0741.101.881. Radu Leca.

psiholog,mediator,coach