Buna ziua dragi cititori ai Proiectului de Psihologie, UltraPsihologie.ro, denumit fastous „Revista Europeana de Psihologie si Coaching”
Ce incercam sa intelegem si sa integram ca posibil si adevarat astazi:
– cine suntem cu adevarat atunci cand interpretam roluri din basme
– cum ne algem rolurile din basme
– ce spune despre noi alegerea rolului din basm
– ce simtim si cum ne raportam la cei din jur, prin prisma personajului
– de ce simtim ca putem spune orice, fiind personaje de basm
Basmele ce imi provoaca teama incep cu Cenusareasa(copilul trist, rod al unei casatorii formale, ce ajunge sa isi piarda ambii parinti in primele 3 pagini), continua cu Harap-Alb (frica de spatii mici-neventilate, minciuna si escrocheria) si se incheie cu Fat-Frumos si Merele de aur (hotul fantastic, criminalul si minciuna). La varsta de 8 ani, am intrebat-o pe mama de ce basmele ne invata logica hotilor, pretextele criminalilor, ura si teama copiilor tristi. Mama, intelectuala-arhitecta mi-a daruit colectia restransa Jules Verne, spunandu-mi ca merit mai mult decat basme.
Cine suntem cu adevarat, atunci cand interpretam roluri din basme?
– Ceea ce visam sa fim si in viata reala nu reusim
– Ceea ce nu recunoastem ca suntem
– Ceea ce speram sa nu ajungem niciodata
– Ceea ce speram sa ajungem, dar sa nu afle nimeni
– Ceea ce vrem sa demonstram in forta, ca putem fi, netinand seama de nimeni si de nimic
Exemplu:
Barbatul ce isi alege rolul Zanei din povestea de acum 3000 de ani Cenusareasa, cu siguranta nu este multumit de sexualitatea sa si isi doreste bagheta magica ce il poate face … ceea ce viseaza.
Femeia ce isi alege rolul Printului din Cenusareasa sau din Fat-Frumos:
– varianta 1 cu siguranta are probleme in acceptarea erotismului, simtindu-se neimplinita. In ascuns vrea sa domine, doar ca nu reuseste
– varianta 2 cu siguranta isi doreste sa se autodepaseasca, incercand sa fie oricine si orice, chiar si din punct de vedere erotic. Femeile ce isi doresc sa fie in basme Printi/Regi/Zmei testeaza puterea masculina, incercand sa inteleaga cum sa aiba mai mult succes.
Cum ne alegem rolurile din basme?
– In conformitate cu visele, sperantele, nazuintele noastre
– Dorind sa ascundem o anumita orientare erotica
– Sperand ca vom putea cuceri mai usor
– Incercand sa ne autosabotam
Exemplu:
+ Barbatul ce isi alege rolul Scufitei Rosii isi doreste in ascuns sa fie o Fetita care nu respecta nimic din ceea ce spune Mama sa. Un barbat care vrea sa fie – fetita ce se afla intr-o relatie conflictuala cu familia, ascunde cel putin 2 ani de psihoterapie.
In cadrul acestui exemplu il voi cita pe domnul Psihoterapeut Cosmin Meleaca “Scufita Rosie” este basmul maturizarii sexuale si a trecerii din etapa pubertatii si stadiul de fetita in faza initierii sexuale si stadiul de femeie, integrarea feminitatii si a principiului cresterii.”
+ Femeia ce alege personajul Spanul din Harap-Alb cu siguranta isi doreste controlul intregii vieti personale dar si a vietiilor din jur, fiind capabila sa faca orice ca sa atinga acest scop.
+ Femeia ce alege personajul Lupul din Scufita Rosie, alege defapt instictual sa isi indeplineasca dorintele primare, netinand cont de responsabilitati sau emotii. Episodul violent al devorarii bunicii de catre lup, plaseaza subiectul foarte aproape de insinctele animale, implinirea foamei.
Ceea ce speram sa nu ajungem niciodata?
– in functie de educatie si religie, nu vrem sa stim ce inseamna, furtul,crima,minciuna iar atunci cand primim posibilitatea explorarii psihanalice a lor, putem alegem cu multa teama personajele negative
+ Femeile ce aleg Zmeul. Femei aflate in pragul divortului. Femei ce se gandesc la divort si vor sa se simta extrem de puternice. Femei ce au cel putin o concurenta in viata de cuplu si vor sa inteleaga ce este si cum se aplica puterea bruta. Femeile ce nu se cearta si sunt atat de tacute incat isi permit doar sa viseze.
+ Barbatii ce aleg Baba Cloanta. Barbatii ce isi urasc partenerele de cuplu si\sau soacrele. Barbatii ce vor sa testeze rautatea pura, intelegand astfel Universul partenerelor de cuplu si\sau a Soacrelor.
+ Barbatii ce aleg sa fie Ileana Cosanzeana. Barbatii ce poarta pe ascuns(au purtat sau poarta) hainele mamelor sau a sotiilor. Barbatii indragostiti de mamele lor. Barbatii pentru care incestul nu este o metafora.
Ceea ce speram sa ajungem, dar sa nu afle nimeni?
– avand posibilitatea publica a alegerii unui rol, cei ce sa spera sa ajunga intr-o anumita situatie erotica, de viata, de moment, disimuleaza atat motivul alegerii cat si interpretarea rolului
Exemplu:
Barbatul ce alege sa fie Lupul cel Rau din Scufita Rosie, doreste sa demonstreze lipsa fricii de a face rau, lipsa fricii de sange, lipsa fricii de a lua decizii. Adevarul este urmatorul: atat timp cat si-a ales cel mai crud animal, cu siguranta doreste sa demonstreze ceea ce nu este defapt.
Aceiasi directie psihologica are Femeia ce isi doreste sa fie Pestisorul De Aur. Acest tip de Femeie nu indeplineste fantezii si nu face fapte bune. Acest tip de femeie nu vrea sa faca nimic pentru altii ci doar pentru ea.
De ce simtim ca putem spune orice, fiind personaje de basm?
Atat timp cat responsabilitatiile nu sunt punctul nostru forte, este absolut natural sa fim certareti si obraznici, atunci cand nu ne poate spune nimeni stop. Bazandu-ne pe interpretare si constientizand actul creatiei, ne este usor sa decidem sa fim obraznici si rai. Cel mai usor lucru este sa fi rau si sa faci rau. Atunci cand nu ne vede nimeni, facem si spunem lucruri rele.
Punctam concret, urmatoarele:
– basmele sunt folosite in interpretarea psihanalitica a unui subiect inca de la inceputul secolului XX. Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. Calea recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate (lapsus-uri). Cand vorbim despre copilarie, este inevitabil sa nu vorbim despre basme
– „Bibiloterapia se bazează pe citirea şi discutarea poveştilor. Conform biblioterapiei, o serie de poveşti clasice ne învaţă despre diferite valori: “Cărţile junglei” despre respect şi prietenie, “Pinocchio” despre dragoste, devoţiune şi îndrăzneală, “Cenuşăreasa” despre încredere şi armonie, iar “Harry Potter” despre prietenie şi bunătate, pentru a da doar câteva exemple.” – https://psihoterapie-integrativa.eu/wp-content/uploads/2012/04/Modelul-Milton.pdf
– unul dintre cele mai triste personaje din literatura internationala, asimilata national drept Fata Harnica si Norocoasa, este Cenusareasa. Popular pronuntata „Cenusereasa” datorita credintei ca Cenusareasa vine de la Cenusar si prin pronuntie si scriere corecta, subiectul isi afecteaza karmic destinul aducand cenusa si focul in viata sa. În “Cenuşăreasa” eroina se transformă din Victimă dublu Persecutată (mama şi surorile vitrege) în Victimă triplu Salvată (zâna ursitoare, apoi şoarecii, apoi prinţul) şi din nou în Victimă Persecutată (după miezul nopţii), apoi Victimă Salvată din nou. O analiză brută a intensităţii dramei pentru ea, prin totalizarea transformărilor, ne dă un număr de 8 transformari – sursa: https://psihoterapie-integrativa.eu/wp-content/uploads/2012/04/Modelul-Milton.pdf
„Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a apărut și opera analitică a Clarissei Pinkola Estés pe un corpus de basme populare, de fabule și de mituri, pornind de la o interpretare psihnalitică dintr-un studiu clasic al lui Carl Gustav Jung a adus o contribuție semnificativă și o cheie de lectură contemporană. Există două categorii de basme, cele populare, care pot fi culese de un autor oarecare sau de un folclorist sau cele culte, scrise în epoca Romantismului, după modelul basmelor populare cu spridusi. Patrimoniul de basme europene a început să se formeze la sfârșitul secolului al XVII lea. Principalii culegători și adaptatori de basme au fost Charles Perrault (1628-1703), Madame d’Aulnoy, în Franța, frații Jacob și Wilhelm Grimm în Germania, Alexandre Nikolaïévitch Afanassiev (1826-1871) în Rusia.” – pasajul apartine ca drepturi de autor websiteului https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm#Basmele_.C8.99i_psihanaliza
Din Romania Libera aflam ca: Între timp însă s-a inventat psihoterapia care demonstrează că Albă ca Zăpada, Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, lupul şi capra pot oricând sări din paginile cărţii şi să ne programeze greşit vieţile. https://romanialibera.ro/special/documentare/povestile-secolului-xxi-sau-mesajele-nocive-ale-%E2%80%9Ecaprei-cu-trei-iezi%E2%80%9C–articol-integral–248427
Din https://www.psihanaliza.org/folclor.html aflam: Problema psihanalizei este că ea nu se cantonează la nivelul analizei (conţinuturilor) eului sau conştiinţei. Ea străbate crusta aparenţei şi se adînceşte în investigarea proceselor inconştiente. Acolo, în adîncul psihicului inconştient, ea găseşte resorturile lumii conştiente, a mobilurilor afirmate conştient.
Cartea care lumineaza drumul public al interpretarii psihanalice a unui subiect ce isi alege si interpreteaza roluri din basme este Vrăjitoarea trebuie să moară. Psihologia basmului: https://www.edituratrei.ro/carte/sheldon-cashdan-vrajitoarea-trebuie-sa-moara-psihologia-basmului/2209/
In conformitate cu siteul https://www.psychologies.ro/cunoaste-te/ce-ne-spun-de-fapt-povestile-2118629 aflam ca: „…prima varianta scrisa despre Cenusareasa si surorile ei geloase apare de fapt intr-un manuscris chinez ce dateaza de acum 3.000 de ani?”.
„Pentru ca reflecta structurile noastre psihice fundamentale. Sub forma de imagini simbolice, ele traduc problemele cu care ne confruntam inca din copilarie si care se refera, in acelasi timp, la relatiile familiale (rivalitate fraternala, incest…), si la cele personale (renuntare la dependentele din copilarie, afirmarea pesonalitatii, constientizarea propriilor valori, depasirea conflictului oedipian…).” – fragment ce apartine ca drepturi de autor websiteului https://www.mixdecultura.ro/2013/08/povestile/. Despre Cenusareasa articolul puncteaza excelent urmatorul adevar: Dupa autorul Psihanalizei basmelor (1976), Bruno Bettelheim, a o considera pe mama vitrega drept figura terifianta ii permite copilului sa faca fata fantasmelor sale inconstiente de ura si dezgust fata de propriii sai parinti, fara a se simti vinovat.
In anul 2008 dna Marieta Caescu realizeaza pentru e-psihologie.ro un articol amplu intitulat: Consideratii asupra unor modele familiale propuse de povesti si basme. Din interiorul articolului extragem legal, specificand sursa urmatoarele:
a. tata si mama cu copii din alte casatorii (Fata babei si fata mosului de Ion Creanga, Cenusareasa de Fratii Grimm).
b. ,,Atenuarea” duritatii triunghiului oedipian este sesizabila si prin faptul ca in povestile in care apar ca personaje fiii (printi), de regula mamele sunt excluse din continutul epic, iar cand in centrul atentiei este fiica (Alba ca Zapada, Cenusareasa, Fata babei si fata mosului) rolul tatalui este minimizat
c. transformarea copilului in sluga (Cenusareasa)
Dand dovada de inalt profesionalism si etica, dna Caescu specifica concret bibligrafia ce a stat la baza articolului
1. CAMPBELL, ROSS – Educatia prin iubire, Editura Curtea Veche, Bucuresti,2001
2. DIMITRIU, CORNELIA – Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, 1973
3. DINISOAIE, ANA-MARIA – Mecanisme de transmitere psihosomatica transgenerationala, Revista de Psihoterapie Experentiala, nr.2-3/2004
4. HOLDEVICI, IRINA – Metafora si ritual in psihoterapie, Revista “Psihologia”, nr.5/1992, Societatea Stiinta si Tehnica SA
5. ILUT, PETRU – Sinele si cunoasterea lui, Editura Polirom, Iasi, 2001
6. IONESCU,S, JAQUET,M & LHOTE,C (2002) – Mecanismele de aparare, teorie si aspecte clinice, Editura Polirom, Bucuresti
7. MARCELLI, D – Teorii centrate pe comportament si mediu – Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2003
8. MITROFAN, IOLANDA – Metafora si simbol in psihoterapie, (Editura SPER) Revista de Psihoterapie Experentiala, nr.2-3/2004
9. NEACSU, GEORGE – Psihologia procesului de creatia artistica, Editura Academiei, Bucuresti,1999
10. ZLATE, M (coordonator) – Psihologia la raspantia mileniilor, Editura Polirom, Iasi, 2001
Update articol astazi 15.08.2016 – Specificarea bibliografiei utilizate de dna Caescu
Update articol astazi 21.12.2016 – ortografie
Update articol astazi 09.06.2017 – Featured Image
Acest articol respecta toate cele 25 de drepturi de autor prezente in continut, prin specificarea in clar a SURSEI si respectarea numarului de cuvinte preluate.
Pana la data de 24.12.2016 articolul a fost vizualizat de 134.000 de ori. Indepartarea codului html „visualisation count plusro” a fost decisa datorita nerespectarii vitezei corecte de incarcare a siteului.