Pygmalion si noi
Suparat ca nu gaseste o partenera asa cum isi dorea, un sculptor singuratic pe nume Pygmalion modeleaza din fildes femeia perfecta pentru el. Atata de mult i-a placut statuia incat a rugat-o pe Afrodita sa ii dea viata. Aceasta s-a indurat si asa a aparut Galateea.
Pygmalion si-a indeplinit visul de a avea langa el femeia care sa il iubeasca toata viata.
Standardele corporale ne transmit un mesaj asemanator: trebuie sa arati intr-un anumit mod pentru a fi placut, iubit de ceilalti. Popularizarea acestor modele conduce la credinta ca viata nu poate fi la fel de implinita daca persoana nu se incadreaza in anumite tipare.
De ce oare rezoneaza oamenii cu aceasta abordare?
Este pentru ca oamenii sunt mai confuzi si nu reusesc sa isi iubeasca corpul asa cum este sau pentru ca vad repetitiv niste imagini asociate cu o viata fericita .Sau poate ambele.
Se pare ca unele persoane care reusesc sa faca modificarile dorite ajung apoi la un anumit grad de dependenta . Ei spun “fac asta si apoi gata” dar in realitate devin dependenti de aceste schimbari. Dorinta merge atat de departe incat o diferenta de 2-3 cm in inaltime si cateva kg in plus sau in minus induc o tristete si o nemultumire atat de mare incat persoana nu se mai simte bine cu ea insasi.
Stim deja ca imaginile prezentate de media sunt cel mai adesea prelucrate prin tehnici speciale pentru a arata intr-un anumit mod. Stim asta si dorim in continuare perfectunea. Credem ca cineva nu ne poate placea, iubi decat daca aratam intr-un anumit mod.
Cu exceptia persoanelor care sunt nevoite din cauze medicale sa faca aceste schimbari si care apoi se opresc aici,se pare ca pentru restul se deschide cutia Pandorei.
Oamenii se orienteaza in afara lor pentru a fi placuti si iubiti si cand nici aceste lucruri nu functioneaza devin tristi. Sigur ca este mult mai simplu sa faci o schimbare fizica dar in realitate se pare ca nu da rezultatele dorite.
De ce fiinta umana nu doreste sa se vada pe sine asa cum este: o fiinta unica si cu posibilitati nelimitate? De ce este mai tot timpul nemultumita?
Atatia oameni frumosi care nu se vad pe e i insisi si care se asteapta ca avand o anumita imagine sa poata obtine ce isi doresc. Niciodata multumiti, dorind sa arate perfect.
Problema este destul de importanta din moment ce de ceva timp incoace tot media, popularizeaza vedete, persoane publice care aleg sa se prezinte asa cum sunt fara toate imbunatatirile aduse de machiaj sau de prelucrarea computerizata a imaginii lor.
De ce intarzie efectul? Pentru ca suntem sub “efectul bulgarelui de zapada”. Avalansa s-a pornit si va mai trece ceva timp pana sa ii contracaram efectele.
Pentru ca perfectiunea este lucrul spre care tinde fiinta umana, ea implineste o nevoie foarte importanta si anume aceea de a fi placut, iubit, apreciat, vazut. Si suntem asa doar cand ne incadram in anumite tipare stabilite de altii.
Ei bine cred ca nu exista nici un standard anume. In primul rand suntem atat de diferiti iar standardele la randul lor difera. Unul este in Europa, altul In Asia de exemplu.
Si mai este ceva, daca ne-am incadra toti in aceste standard unde s-ar mai vedea diferenta dintre noi, am fi toti la fel? Vrem sa fim diferiti, unici si totusi sa ne incadram intr-un tipar care ne sterge identitatea?
Ce anume dorim de fapt? Cred ca de fapt asta este ce dorim: sa ne simtim bine si sa fim unici.
Pentru asta insa, nu este neaparat necesar sa ne incadram intr-un anumit tipar.
Autor Psiholog Doina Zamfirescu
Publicistica Coach Radu Leca