COPILUL DIFICIL – DINCOLO DE APARENTE SI ETICHETE
COPILUL DIFICIL
In practica clinica curenta intalnim relativ frecvent situatia evaluarii unui copil pentru tulburari de comportament ce sunt descrise de parinte astfel: “Este un copil dificil!” sau “Nu ma mai inteleg cu el, nu mai asculta de nimeni”. Sunt folosite o multitudine de formulari pentru ca parintele sa descrie situatia stresanta prin care trece la un moment dat, descriind copilul ca fiind: dificil, obraznic, neascultator rau, agresiv, cu probleme etc.
Convingerile parintilor cu privire la comportamentul copilului pot deveni adevarate obstacole si rezistente in procesul de schimbare al pacientului. Acesta este motivul pentru care intreg sistemul familial trebuie cel putin intersectat in timpul interventiilor terapeutice.
Una dintre principalele cauze ale noncompliantei la copii, identificata in mod repetat in studii si cercetari, se refera la metodele slabe, ineficiente, inconsecvente si nondiscriminative de management al copilului, la care recurg parintii, deseori combinate cu metode de disciplinare deosebit de dure, dar inconsecvente.
Caracteristicile temperamentale si cognitive ale parintilor sunt un alt factor care poate accentua comportamentul dificil al copilului. In cazul parintilor imaturi, care nu au experienta, care sunt impulsivi, deprimati, care isi resping copilul sau care au un temperament negativ, probabilitatea ca si copiii lor sa aiba un nivel ridicat de agresivitate sau care manifesta comportamente de sfidare este mai mare.
Un alt factor se refera la evenimentele din cadrul familiei, atat cele interne cat si cele externe ei si care pot crea sau contribui la cresterea riscurilor pentru aparitia comportamentelor sfidatoare si agresive ale copilului.
Comportamentul problematic al copilului poate fi tratat cu inteligenta atunci cand este inteles ca fiind directionat catre unul sau mai multe din aceste scopuri:
Scopul nr. 1 ~ ATENTIA
Copilul este galagios, nelinistit, se da mare, primeste atentie nemeritata, vorbeste tare, face mici rautati, face pe clovnul, este excesiv de activ.
Scopul nr. 2 ~ PUTEREA
Copilul este agresiv, sfideaza autoritatea, refuza sa-si faca treaba, minte, nu se supune, foloseste forta, incearca sa faca pe seful, isi arata pe fata nemultumirea, plange atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum doreste el.
Scopul nr. 3 ~ RAZBUNAREA
Copilul este violent, brutal, cinic. Este violent fizic sau verbal, ranindu-si fratii, colegii de scoala sau pe adulti.
Scopul nr. 4 ~ INADECVAREA
Copilul nu face nimic, nu incearca nimic; daca incearca ceva, renunta repede. Se autoizoleaza de ceilalti, este supus, si in mod tipic nu este recunoscut ca avand probleme de disciplina.
Deseori, se observa ca multe dintre familiile care sunt indrumate spre interventie pentru comportamentul sfidator al copiilor lor, prezinta multe dintre aceste caracteristici predispozante: copii temperamentali, impulsivi, activi si neatenti, care sunt crescuti de parinti temperamentali, impulsivi, in familii in care membrii sai experientiaza un nivel mai ridicat de distres conjugal, financiar, provocat si de o sanatate precara, distres personal si in care managementul copilului este caracterizat de inconsecventa, de comportament parental dur, coercitiv, deseori asociat cu o slaba monitorizare a activitatii copilului.
Daniela Sima
Psihoterapeut
Articol primit prin email, citit, editat, optimizat seo, publicat de catre Radu Leca