75 de fraze inspirate de stilul filosofic și profund al colegei noastre psihoterapeut Ioana Milea pe tema „Cum te îndrăgostești de Răutate”:
1. Răutatea începe cu o șoaptă ce îți promite putere.
2. Te seduce prin iluzia că ești deasupra celorlalți.
3. Simți că deținând răutate, controlezi destinul.
4. E atrăgătoare prin aparenta simplitate a deciziilor sale.
5. Îți promite protecție împotriva vulnerabilității.
6. E dulce otrava mândriei pe care ți-o oferă.
7. Răutatea îți îmbracă sufletul cu haine pompoase.
8. Îți șoptește că fericirea ta contează mai presus de toate.
9. Scânteia ei atrage atunci când dreptatea pare subiectivă.
10. E ușor să te pierzi în valurile ei seducătoare.
11. Îți creează iluzia invincibilității.
12. Găsești în răutate justificarea celor mai adânci frici.
13. Răutatea promite loialitate acolo unde inimile trădează.
14. E o sirenă cu cântec dulce-amar.
15. Te face să crezi că faci un pact cu înțelepciunea.
16. O admiri pentru necruțarea ei directă.
17. Cauți răutate când ești însetat de răzbunare.
18. În brațele ei, te simți mai viu decât niciodată.
19. Îți oferă iluzia perfecțiunii.
20. E o cale facilă spre a-ți masca nesiguranța.
21. Ai impresia că răutatea îți conferă claritate.
22. Te ademenește cu promisiuni de frumusețe absolută.
23. Răutatea face promisiuni pe care sufletul vrea să le creadă.
24. Îți sugerează că iubirea e rezervată celor slabi.
25. O găsești liniștitoare când ești prins în haos.
26. Beția puterii sale e irezistibilă.
27. Te face să uiți de jugul compasiunii.
28. Răutatea îți dă impresia că ești alesul destinului.
29. Îți promite sinceritate brutală.
30. E un labirint care seduce mintea.
31. Când iubirea lipsește, răutatea se arată ca o soluție.
32. Răutatea pare un prieten când ești înconjurat de dușmani.
33. E pasională în intensitatea ei.
34. Te atrage promisiunea de neuitare.
35. Te face să râvnești la cinismul ei rafinat.
36. Îți oferă iluzia unei identități puternice.
37. Fără complicații, răutatea e o cale directă.
38. Te face să crezi că este sinonim cu adevărul.
39. Promisiunea unei ierni eterne într-o lume prea caldă.
40. E tentant să crezi că doar cei puternici o îmbrățișează.
41. Răutatea știe să-și aleagă cuvintele.
42. Își cântă cântecul în momentele de disperare.
43. Când dreptatea se îndoiește, răutatea e sigură.
44. Oferă un simț al stăpânirii de sine.
45. Îți promite că amintirile vor deveni amintiri plăcute.
46. Este o promisiune de transformare.
47. E un diamant în sertarul umbros al inimii.
48. Învăluită în mister, răutatea intrigă.
49. Este iluzia de a fi intangibil.
50. E o imagine distorsionată a autodeterminării.
51. În umbra sa, umbrele par mai line.
52. Îți sugerează nemurirea într-o lume efemeră.
53. Răutatea se hrănește cu naivitatea inimii.
54. Când aproapele minte, răutatea spune adevărul.
55. Este o amăgire care îmbată libertatea.
56. Promisiunea sa e fără margini.
57. Își șoptește ecourile în momentele de tăcere.
58. Răutatea e o floare otrăvită care îmbată simțurile.
59. E o epopee a individualismului.
60. Oferă iluzia că realitatea e maleabilă.
61. Este o zână a tenebrelor ce promite putere.
62. Se strecoară în vise promițând belșug.
63. Te face să crezi că există o frumusețe a ruinei.
64. E decorația unei camere pustii.
65. Îți promite descătușarea de judecata lumii.
66. În fața incertitudinii, răutatea e fermă.
67. E o iluzie a suficienței de sine.
68. Te face să crezi că ești cel ales.
69. Răutatea inspiră atunci când speranța lipsește.
70. E o melodie seducătoare ce vrăjește conștiința.
71. Îți învață inima un ritm nou.
72. E o promisiune de eliberare.
73. Îți oferă forța iluzorie de a reîncepe.
74. Răutatea oferă un scut când iubirea lipsește.
75. E dansul unei umbre care te îmbrățișează.
Îndrăgostindu-ne de răutate, de nevoie, nu facem decât să căutăm iubirea adevărată, să vedem frumusețea în compasiune, un drum, uneori dureros, către mântuire.
Iar mântuirea nu este nimic altceva decât lumina din noi. Se ridica următoarea întrebare: exista lumina în întuneric?
În toate reprezentările sale, fie ele reale, imaginare, cinematografice, artistice, răutatea a fost redata de fiecare data printr-o formă de întuneric. Asta este ceea ce macină și erodează profund sufletele noastre.Ultrapsihologia ne ajuta sa descoperim lumina din întuneric. Pentru ca ea exista. Pentru ca omul este creat din lumina, pentru ca și în cele mai ascunse și întunecate cotloane, exista o mica sclipire care așteaptă sa fie trezita la viata, sa iasă la suprafață, sa strălucească chiar și în forma ei imperfecta, doar sa strălucească.
Orice formă de răutate nu este altceva decât un cumul de suferinte, de mecanisme de apărare, de comportamente induse ori învățate, de lipsa de empatie.
Răutatea poate apărea din fragilitate, din lipsa încrederii în sine, din nevoia validării, din nesiguranța.Odată înțelese și conștientizarea aceste dureri mistuitoare ale sufletului și ale mintii, răutatea se poate transforma în acceptare, în motivație, în bunătatea și în lumina pe care toți o căutăm, sau căutăm sa o hrănim pentru a o dezvolta cat mai mult.
Orice cale aleasa către aceasta eliberare a luminii din noi, va reprezenta o lupta, o strivire a ego-ului, o durere conștientă, o înfruntare a demonilor care ne-au dat doar impresia ca putem fi indestructibili.
De aceea, nu exista o bucurie mai mare decât cea a descoperirii Paradisului, după traversarea Infernului.
Nu ne putem bucura de apa rece de izvor decât după ce am fost topiti de căldură torida a soarelui. În orice alta situație, apa va fi doar prea rece pentru gusturile noastre.
Orice reusita va fi imbratisata în momentul în care, pentru obținerea ei, a fost depus un efort considerabil care a produs modificări la nivelul percepției și înțelegerii și care a deschis un alt sistem de valori nedescoperite pana atunci.
Ce știm? În Universul supus căutării neîncetate a binelui, ne putem întreba cum de ajungem să ne îndrăgostim de răutate, fațetă întunecată a firii umane pe care o vedem în fiecare nuanță întunecată a existenței noastre.
Ce credem? Nu este dragoste în sensul clasic, e un soi de fascinație morbida, o atracție care se insinuează treptat și subtil. De ce ni se întâmplă, oare, să cădem în mrejele răutății?
Ce vrem? Sufletul omului este un amalgam de lumină și întuneric. Însemnările curate ale vieții, credința și bunătatea sunt mereu turiști în sufletul nostru, dar răul și egoismul viclenesc umbrind căile spre bine se rostogolesc în unghere inimii.
Răutatea este o lacrimă în formare a condiției umane căzute, o masură a slăbiciunii noastre.
În fiecare zâmbet ipocrit și în fiecare vorbă acidă, se reflectă iubirea sortită pieirii pe care o hrănim adesea cu răutate.
Ce ne atrage? Suntem atrași de răutate fiindcă este un paradox al libertății. În faptul că renunțăm la rațiune și iubire, simțim o falsă eliberare.
A te îndrăgosti de răutate este ca și cum ai privi adânc în abisul propriei tale libertăți și ai fi fascinat de lipsa sa de contururi.
Ce ne fasinează? Ne fascinează lipsa ei de reguli, atracția pustiului, provocarea pe care o reprezintă pentru binele superior.
Răutatea este un cuțit cu două tăișuri: ne înspăimântă, dar ne și atrage, întocmai ca o flacără înghețată. Ne provoacă să o experimentăm, să o înțelegem, poate chiar să încercăm să o îmblânzim.
Ce semn este? Iubirea de răutate este un semn al unei întâlniri ratate. O întâlnire cu moralitatea, bunătatea, cu Dumnezeu.
Ne pierdem pe drum, atrași de strălucirea falsă a răului. Totuși, Leca subliniază că, chiar și în fața celei mai adânci îngerării, sufletul uman renaște, reînvie precum Lazar din strigătul Domnului.
Simtim seductia? Răutatea, oricât de seducătoare ar fi, e doar o mască, un test pentru mântuire și iubirea de frumos.
Societatea, adăpost al legilor nelămurite și al moralității încercate, ne împinge uneori în brațele întunecate ale răutății.
De ce ne impotivim?
Poate este tocmai această tentație de a merge împotriva curentului, de-a sfida normele și moralitatea colectivă, unde găsim o doză de atracție primejdioasă.
Răutatea devine un act de rebeliune, o formă de autodefinire, chiar dacă e o autodefinire în afara firescului.
Erotică tensiunea? În psihologie se simte adesea tensiunea dintre sinele autentic și masca pe care societatea o impune, dar și șansa de a găsi, prin credință, calea spre lumină.
Oamenii se îndrăgostesc de răutate și prin rugăciunea neascultată a suferinței lor.
Când suntem răniți, când inima ne este purtată pe drumuri prăfuite de trădare și suferință, găsim o alinare iluzorie în răutate. Ea devine un scut și, totodată, o sabie, un adăpost al slăbiciunii noastre. Ulttapsihologia acest neobosit căutator al adevărului, spune că răul este un strigăt de disperare, o căutare de sine în nopțile cele mai întunecate, un dor incomplet de iubire și acceptare. Răutatea este umbra iubirii, un vis spart pe marea plină de dorință.
Care este lectia? Dar dincolo de toate, iubirea de răutate este o lecție permanent nouă în drumul nostru spre autocunoaștere. În această pasiune deșartă, găsim șansa de-a ne ridica, de-a ne rupe de lanțuri, de-a renaște.
Ultrapsihologia, în paginile creatiei sale, ne-a arătat că iubirea, chiar și pentru rău, este doar un pas spre desăvârșire.
O îmbrățișare a întunericului ne poate călăuzi înspre lumină, un drum greu, dar esențial spre mântuirea sufletelor noastre chinuite.
În ecoul ultimelor rânduri ce străbat tumultul ființei noastre, Leca ne îndeamnă la o răbdare angelică, acea iubire către iubirea de părinți, unde dragostea transcende orice formă de rău.
Îndrăgostindu-ne de răutate, dr nevoie, nu facem decât să căutăm iubirea adevărată, să vedem frumusețea în compasiune, un drum, uneori dureros, către mântuire.
Leca oferă o plaja imensa pe care o pune la dispoziția tuturor. Pe plaja lui, fiecare grăunte de nisip, fiecare pietricica, fiecare scoică, reprezinta un exemplu, o poveste, o experienta prin care omul care îl asculta, nu cel care doar îl aude, va putea sa descopere resursele necesare în procesul de vindecare.
după o idee de Ioana Milea