Legătura dintre vârstă și nerăbdare
Dezvoltarea umană reprezintă un proces multidimensional de schimbări de ordin fizic, psihic și social, care au ca scop o adaptare cât mai fidelă posibil, din punct de vedere calitativ și cantitativ, a individului la mediul în care trăiește. Dezvoltarea umană este un proces complex, întrucât implică mai multe niveluri de dezvoltare: cel biologic, cel psihologic și cel socio-cultural.
Dezvoltarea biologică implică modificări la nivelul corpului: creșterea în greutate și în înălțime, creșterea creierului, modificări de ordin motor și senzorial. Dezvoltarea psihologică marchează o maturizare la nivelul proceselor cognitive superioare: percepție, reprezentare, gândire, memorie, limbaj și imaginație. În timp ce dezvoltarea socio-culturală evidențiază o creștere la nivelul personalității, o maturizare, din punct de vedere caracterial și atitudinal, și se concentrează asupra schimbărilor interpersonale (relațiile cu cei din jur, cu familia, cu grupul de prieteni, în mediul academic/ profesional).
Dezvoltarea umană își are originea încă din perioada intrauterină și se încheie în momentul în care murim. Chiar dacă pe tot parcursul vieții suntem într-o continuă creștere și schimbarea, pentru această temă ne vom concentra doar asupra vârstelor cuprinse între 14- 16 și 18- 20, pe care le vom aborda separat.
Întervalul vârstei de 14- 16 este considerat a fi unul important în ceea ce privește dezvoltarea umană, întrucât este etapa centrală din perioada adolescenței sau a pubertății unei persoane. În această perioadă, pe un fond de schimbări multiple, și modul în care privesc și se raportează la realitate se schimbă. Fiind o perioadă în care abilitățile socio-cognitive nu sunt atât de dezvoltate, aceștia prezintă deficultăți în înțelegerea propriului comportament, în înțelegerea comportamentului prietenilor lor, și sunt continuu gânditori și se frământă pentru fiecare lucru. Din cauza acestei atitudini gânditoare, de a deschipa firul în patru, se va observa și o modificare în ceea ce înseamnă acțiunile și reacțiile comportamentale. Fiind mai vulnerabili, datorită schimbărilor hormonale și a dezvoltării anumitor arii din creier, adolescenții cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani, vor avea o toleranță foarte scăzută la stres. Această sensibilitate la stres se va observa prin faptul că vor deveni mai agitați/ nerăbdători și mai agresivi (în general, fetele vor manifesta această agresivitate oral, prin replici sarcastice, ironice și mai puțin dezirabile social; în timp ce băieții, vor fi agresivi și verbal, dar și fizic, se vor implica în bătăi corporale).
Nerăbdarea este o formă de coping, inconștient și involuntar adoptată, pentru a face față tuturor acestor modificări pe care nu le pot controla. Adolescenții de 14- 16 ani sunt supuși unui stres de înaltă intensitate. Sensibilitatea fizico-chimică la nivelul organismului împreună cu vulnerabilitatea socială, va determina o serie de reacții comportamentale adoptate pentru a putea face față acestori presiuni. Nerăbdarea, în acest caz, se manifestă ca o stare de agitație exagerată, vazută atât pe plan motor (nu au stare, bat din picior când stau pe scaun, se joacă continuu cu mâinile lor, caute să facă până și cel mai mic lucru, pentru că nu au stare), cât și pe plan social și cognitiv, întrucât apar acele gânduri cu privire la viitorul lor („Vreau să fiu adult. Nu mai sunt un copil, sunt mare deja.”).
Deși este o vârstă la care dezvoltarea corpului este destul de vizibilă, este o vârstă la care bullying-ul își face apariția în viața lor; iar acest lucru accentuează și mai mult sensibilitatea psihică. Cu alte cuvinte, la acest interval de vârstă există șanse ridicate ca adolescenții să dezvolte anxietate. Strategiile pe care aceștia le formează în această etapă pot fi cu caracter definitiv, pentru că, în momentul acela, creierul încă se dezvoltă.
Nevoia pentru „senzațiile tari”, dorința de aventură și risc își are ca punct culminant vârsta de 16/ 17 ani, și începe ușor să se tempereze în jurul vârstei de 18- 20 de ani, când tinerii ajung la vârsta de adulți emergenți. Etapa de adultul emergent sau adult tânăr este cea care face tranziția dintre adolescență și prioada de adult; tinerii nu mai vor și nu mai sunt copii, dar nu sunt nici pregătiți să fie adulți, fie responsabili de tot ceea ce înseamnă propriul viitor.
La această vârstă, tinerii de 18- 20 de ani sunt nerăbdători, pe de o parte, datorită faptului că este foarte ridicată activitatea neurotransmițătorului de dopamină. Începutul perioadei de adult emergent se caracterizează prin acea nevoie de explorare a mediului și a resurselor, iar acest lucru determină satifacerea unor trebuințe motivaționale, lucru care determină plăcere și bucurie. Nerăbdarea, în acest caz, se manifestă ca un impuls/ stimul la acțiune și încercare. Pe de o altă parte, s-a observat faptul că la această vârstă sentimentul de frică, pentru o perioadă temporară, este destul de suprimat, psihologii evoluționiști susțin faptul că acest lucru este firesc și normal, deoarece este expresia organismului de a se adapta noului mediu.
La vârsta de 18- 20 de ani, această de nerăbdare se observă și pe plan social, prin această dorință de a obține recunoașterea socială că este o persoană „cool”, prin faptul este deschis la fiecare opțiune de socializare, merge la petreceri, la majorate, merge în cluburi. De asemenea, în această etapă nerăbdarea se manifestă și prin acea dorință de a pleca de acasă, cât mai repede, de a merge la facultatea și de a fi adult, cu un minim de responsabilități. Nerăbdarea este sursa dorinței tinerilor de a fi independenți, de a avea autonomie și libertatea la care visau când erau mai mici (undeva în intervalul de vârsta de14- 17 ani).
În concluzie, atitudinea tinerilor (adolescenților sau adulților emergenți) nu este una datorată faptului că au ajuns la „vârsta critică” și au chef să facă „fițe” și „mofturi”. În opinia mea, la această etapă din viață nici nu sunt cu adevărat conștienți de ceea ce fac, cred că se simt atacați de o multitudine de stimuli, lucru care îi determină să fie mai neliniștiți, mai agitați și mai nerăbdători. La vârsta de 14- 16 ani, adolescenții sunt foarte nerăbdători, în special, și pentru că în jurul acestei vârste, cortexul prefrontal se maturizază (acea zonă din creier care se ocupă de control și de inhibare a impulsului). Mai mult, începutul etapei de adult emergent se caracterizează printr-o dorință de a fi adult, de a nu mai fi tratat ca un copil, ca urmare nerăbdarea din comportamentul lor este firească, întrucât aceasta este expersia observabilă a psihicului de a evolua și a se adapta noului mediu. Cu siguranță, toate aceste explicații nu reprezintă un motiv pentru tinerii de a fi rebeli, de a crea probleme/ conflicte și a prezenta comportamente deligvente (sex neprotejat și multe altele). Însă este important se menționat faptul că reacțiile comportamentale ale acestora reprezintă modul prin care ei fac față tuturor acestor modificări, care se realizează simultan și continuu, la nivelul propriului corp.
Surse bibliografice:
Marcoen, A., Coleman, P. G., & O’Hanlon, A. (2007). Psychological ageing. Ageing in society, 38-67.
Stuart-Hamilton, I. (2012). The psychology of ageing: An introduction. Jessica Kingsley Publishers.
Labouvie-Vief, G., & Blanchard-Fields, F. (1982). Cognitive ageing and psychological growth. Ageing & Society, 2(2), 183-209.
de Castro, J. M. (2002). Age-related changes in the social, psychological, and temporal influences on food intake in free-living, healthy, adult humans. The Journals of Gerontology Series A: Biological Sciences and Medical Sciences, 57(6), M368-M377.
Coleman, P. (1993). Psychological ageing. Ageing in Society: An introduction to social gerontology, 68-96.
Brothers, A., Gabrian, M., Wahl, H. W., & Diehl, M. (2016). Future time perspective and awareness of age-related change: Examining their role in predicting psychological well-being. Psychology and Aging, 31(6), 605.
Autorul acestui articol este: Tatoiu Diana-Maria
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Anul II, Nivel Licență
