Criza de originalitate la adolescent
Gina Dafinoiu
Student anul 3 IFR, Facultatea de Psihologie,
Universitatea Ecologica din Bucuresti
„Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.”
Michael Houellebecq
Perioada caracterizata printr-un ansamblu cu transformari evolutive,extrem de nuantate, de natura bio-psiho-sociala,care definesc incheierea eteronomiei morale si dobandirea unei creativitati personale marcand stabilizarea personalitatii, adolescenta reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tanarului in drumul sau spre maturitate. Aceasta etapa pare sa ridice cele mai mari dificultati procesului educativ datorita frecventei perturbarii fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale si tulburari de conduita care insotesc, adeseori maturitatea.
Literatura de specialitate vorbeste in acest sens de adevarata „criza” a adolescentei, constatand in multiple conflicte interne si externe, acte impilsive sau conduite deviante, exprimate prin ostilitatea fata de parinti, revolta contra interdictiilor puse de adult si afirmarea unor modele contestatoare de conduita.
Adolescentul prezinta nonconcordanta fata de caracterul cerintelor si solicitarilor pe care le impune societatea prin intermediul familiei, scolii, al opiniei publice, etc. Aceasta nonconcordanta are forme de maturizare diferite.
Fenomenele psihologice afective si caracteriale care insotesc pubertatea, fiind specifice adolescentei, prezinta o asemenea similititudine la aproape toti indivizii, incat pot fi grupate sub denumirea generala de „criza”.
Oricum am numi-o: criza de originalitate juvenila, criza varstei ingrate sau a varstei dificile ori pur si simplu criza adolescentei, aceasta etapa a evolutiei psihologice ese banala in sine, cu toata gravitatea manifestarilor exterioare. In timp ce modificarile anatomice si fiziologice ale perioadei pubertare se efectueaza lent, aceasta criza izbucneste cu brutalitate.
Servind multa vreme ca explicatie generala a oscilatiei personalitatii intre normal si patologic si a tendintelor de devianta constanta a comportamentului, notiunea de criza a adolescentei se refera de fapt la trasaturile contradictorii ale etapelor de dezvoltare a personalitatii, care la unii adolescenti se manifesta mai accentuat decat la altii.
Variind in functie de mediul social si de conditiile de viata ale adolescentului si reflectand tensiunile a adaptarii sale la un nou status social, criza adolescentei care se manifesta intre 12-14 ani la fete si 14-16 ani la baieti, apare deseori pe fondul unei instabilitati a personalului si al identitatii negative a adolescentului cu normele si valorile etice. Referindu-se contra”tabuurilor” si interdictiilor care i s-au impus in perioada copilariei, viitorului adult isi formeaza o constiinta normativa si motivationala orientata catre negarea si respingerea modelelor adultului si implicit, cautarea si afirmarea unor modele culturale contestatoare proprii.
Trasaturi specifice crezei de originaliate:
• atunci cand apare se manifesta prin episoade lente si spectaculoase
• este generata se pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin: adolescentului i se neaga identitatea de copil, dar nu i se recunoaste, inca capacitatea de a indeplini rolurile adultului
• sentimente de solitudine
• o anumita oscilatie a personalitatii adolescentin intre normal si patologic
• tandrete egocentriste
La baza conditiilor morale ale adolescentilor se afla multiple conditionari si determinari valorice influentate de succesul sau esecul procesului de socializare.
Criza de originalitate comporta trei etape:
1. Perioada revoltei:
• prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l provoaca ideea ca i se ordona ceva
• adolescentul nu mai este serviabil si se infurie impotriva micilor ajutoare pe care trebuie sa le dea in casa
• revolta impotriva parintilor si a familiei este cea mai frecventa si mai evidenta
• in timp ce inainte parerile parintilor erau adesea pomenite in discutiile dintre colegi, acum ele numai sunt citate decat pentru a exemplifica aspectul retrograd al generatiilor varstnice
• revolta impotriva scolii, in ochii elevilor de 14 ani, profesorii lor se transforma in niste ignoranti plini de pretentii sau niste tirani, elevii gandesc cu perseverenta o greseala cat de mica a profesorilor care sa serveasca drept justificare a acestei revolte
2. Perioada inchiderii in sine:
• aceste excentritati dureaza de la caz la caz, de la un an la trei ani, apoi se atenueaza, pentru a dispare intre 16 si 17 ani
• gustul pentru scandal scade cand personalitatea a devenit destul de puternica incat sa nu aiba nevoie de a se afirma
• dupa perioada exuberanta a dezordinii urmeaza epoca inchiderii in sine
• adolescentul cauta sa-si cunoasca propriul sau personaj transformat pentru a dovedi celor din jur ca a iesit din copilarie si a devenit un om stapan pe sine
• adolscentul se inchide in sine, isi diseca toate sentimentele si isi analizeaza fiecare miscare
3. Perioada de exaltare si afirmare:
• in urma acestui examen de constiinta, tanarul se simte gata sa infrunte pe cei de o seama cu el si pe cei varstnici
• plin de incredere in el este gata sa i-a cu asalt tot ceea ce e mai placut sau mai dificil de obtinut in lume
• elanul este rodul unei indelungate maturizari a personalitatii si constituie o reactie importanta starilor lui visari de odihnioara
• dorinta de afirmare a personalitatii, de independenta se exprima in atitudini diverse, astfel, adolescentul este in general preocupat de impresia pe care o face celor din jur si acorda un interes mult sporit unor aspecte ale tinutei: felul imbracamintii si gradul in care satisface cerintele modei, pieptanatura, fardul, tigara etc.
Criza de originalitate a adolescentului se poate considera ca o cautare febrila a modului de exprimare, prin constructii si modele comportamentale si atitudinale, prin adoptarea unui stil de a reactiona, stil ce vrea sa se afirme ca fiind al constiintei de sine. Criza de originalitate echivaleaza cu sondarea de catre tanar a resurselor, a rolurilor posibile de viata, un fel de debut si rezumat al formelor de existenta si viata posibile, intelese si visate.
Bibliografie:
– Schiopu U., Piscoi, V. (1982) – Criza de originalitate la adolescenti. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica
– Schiopu U., Verza, E 91981) – Psihologia varstelor –ciclurile vietii , Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica
– Templar R. (2008) – Cele 100 de reguli ale educarii copilului, Bucuresti, Rentrop,Straton
– Vincent R. (1972) – Cunoasterea copilului, Editura Didactica si Pedagogica
– Verza E. (2003) – Tratat de logopedie (vol.1), Bucuresti, Editura Fundatiei Humanitas
