Ziua 3 a Campaniei „Psihologii nu se Ceartă” debutează cu o amintire:
„Pe cel pe care îl vorbesc de rău, nu îl vorbesc din dragoste, ci din sentimentul opus acesteia;
Procedând astfel, din ură şi ranchiună, sunt un ucigaş (1Ioan 3.14-15)”
Să ne aducem aminte de juramantul psihologului. Si sa vedem împreună unde au gresit psihologii.
Credincios nobilei profesii pentru care m-am pregatit; Cu inima plina de recunostinta fata de cei care mi-au daruit dreptul de a fi dascal si mantuitor al sufletului omenesc ; Cu nadejdea in puterea mea de a sluji pana la capat omul si nevoile lui.
JUR!
Sa fiu cinstit, drept, onest si impartial in toate actele mele profesionale.
Sa nu imi folosesc cunostintele, priceperea si autoritatea pentru a produce vreun rau sau prejudiciu fizic, psihic, moral, sau material celor care imi vor fi incredintati spre asistenta sau educatie.
Sa nu ma implic emotional sau afectiv si sa apar cu orice pret prestigiul si reputatia profesiei mele.
Sa pun intotdeauna mai presus interesele pacientilor si discipolilor mei, decat propriile mele interese.
Sa raspund pentru actele mele profesionale si pentru concluzii, verdicte si calificative, indiferent de consecintele acestora.
Sa pastrez secretul profesional si sa nu folosesc informatiile obtinute in exercitarea profesiei in folosul unor terti, nici chiar sub amenintare.
Sa nu angajez in exercitarea profesiei mele persoane neautorizate sau incompetente.
Sa nu las pe altii sa ia decizii in problemele care sunt de competenta mea stricta.
Sa dau dovada de modestie si moderatie sa nu exagerez si sa nu denaturez faptele cercetate si sa nu ma angajez in actiuni care imi depasesc capacitatile si competenta.
Sa imi exercit profesia cu demnitate si profesionalism, in folosul semenilor mei si al umanitatii.
La acest juramant, adaug:
„Sa nu ma cert cu colegii mei!