Tipologia Holland si succesul
Siguranta succesului descrie anticiparea rezultatelor actiunii si se refera de buna seama la anticiparea unor rezultate pozitive. Siguranta succesului este strâns legata de încrederea generala în sine si este strâns înrudita, din punct de vedere conceptual, cu componenta motivationala numita de Heckhausen (1963) “speranta în succes” (”Hoffnung auf Erfolg”). Ea se exprima prin faptul ca succesul este considerat a fi rezultatul probabil al actiunii. Persoanele cu valori ridicate se asteapta sa îsi atinga scopul si în cazul sarcinilor noi sau dificile. Ele actioneaza asteptându-se sa fie capabile de repurtarea succeselor prin aptitudinile, deprinderile si cunostintele lor, inclusiv atunci când survin dificultati sau când se manifesta concurenta.
Un individ cu scor mare la scala EZ este descris drept încrezator în propriile forte, convins, încrezator în sine, plin de speranta, plin de încredere, anticipând succesul, planificator, pozitiv, sigur, optimist, plin de speranta, încrezator în victorie, asiduu, neînfricat, cu aplomb.
John L. Holland ( 1985) susţine că modul particular de constituire în structura de personalitate a unui individ, a sistemului de interese conturează direcţia orientării profesionale, a carierei sale.
În funcţie de nivelul exprimat al intereselor şi modul particular de ierarhizare a acestora, Holland identifică în structura diferiţilor indivizi şase moduri specifice de orientare profesională:
1. modul realist ( R) – orientare spre activităţi fizice, care solicită îndemânare, deprinderi manuale şi îndeplinirea de sarcini concrete; persoane cărora le place lucrul cu scule, instrumente, maşini şi rezolvarea problemelor concrete; acestea au abilităţi fizice şi o bună dexteritate şi coordonare manuală;
2. modul investigativ / intelectual ( I) – orientare spre activităţi predominant intelectuale, care presupun rezolvarea de probleme şi situaţii teoretice, explicarea cauzelor şi naturii fenomenelor, persoane care preferă să se ocupe de aspectele abstracte în lumea lor profesională, preferă căutarea adevărului, ideile abstracte, sarcinile mai puţin concrete; acestea au aptitudini pentru domeniul matematic şi ştiinţific;
3. modul artistic ( A) – orientare spre activităţi de relaţionare mijlocită cu alţii prin intermediul produselor artistice; persoane care preferă sarcini creative şi dezvoltarea de idei şi cărora le dau o notă personală; aceştia au talente în domenii precum pictura, scrisul, arta dramatică, muzica, dansul;
4. modul social ( S) – orientare spre profesii legate de mediul social, de comunicare şi sprijinul celorlalţi; persoane care sunt înclinate să îi ajute pe alţii, să-i înveţe, informeze, sprijine.
5. modul antreprenorial / întreprinzător ( E) – orientare spre activităţi care presupun iniţiativă personală, dezvoltarea propriei afaceri, coordonarea; persoane cărora le place să muncească pentru a obţine beneficii materiale; ştiu să-i motiveze, orienteze pe alţii; au aptitudini pentru conducere, relaţii interpersonale sau activităţi persuasive;
6. modul convenţional ( C) – orientare spre activităţi de execuţie, bine precizate de alţii; persoane mai conformiste, care preferă să lucreze cu date pe care le ordonează şi categorisesc; se raliază opiniilor altora, nu sunt deranjaţi de o poziţie de subordonare şi preferă un loc de muncă unde sunt sarcini precise şi structurate; au aptitudini pentru munci administrative, de birou, în domeniul financiar.
Holland este de părere că similaritatea tipului de personalitate cu cel al ocupaţiei va oferi individului satisfacţie profesională şi un mediu stimulativ pentru dezvoltarea carierei. El mai susţine că acestor tipuri de personalitate le corespund tot atâtea feluri de muncă sau medii de viaţă care exercită o atracţie particulară pentru tipul corespondent de personalitate.
Făcând o paralelă între cele două teorii, se poate observa că tipologia Holland cea mai propiată de a fi asociată cu individul motivat prin orientare spre succes este tipul ( E), modul antreprenorial / întreprinzător.
Pentru a completa lista de informații despre activitatea și calitațile care impulsioneaza rezultatele antreprenorilor s-au întreprins numeroase studii. Concluzia comuna a acestora a fost ca toți antreprenorii de succes prezentau urmatoarele calitați: controlul interior, capacitatea de planificare, asumarea riscurilor, inovația, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independența. Aceasta lista se afla între-un proces de îmbunatațire continua prin adaugarea de noi caracteristici.
În viziunea reprezentanților școlii behavioriste, cea care acorda cea mai mare atenție elementelor ce caracterizeaza antreprenorii, principalele aspecte care le sunt specifice sunt acelea de: inovatori, lideri, asumatori de riscuri, independenți, creatori, tenaci, energici, originali, optimiști, orientați spre rezultate, flexibili, materialiști, însa un progres remarcabil în ceea ce privește abordarea conținutului muncii și a caracteristicilor antreprenorului realizeaza Jacques Fillon . În unul din ultimele sale studii el realizeaza o abordare integratoare deosebit de interesanta și utila a activitaților și caracteristicilor specifice antreprenorilor .
Alte caracteristici ale antreprenorilor sunt urmatoarele:
Determinare și perseverența: Mai mult decât oricare alt factor, dedicarea totala catre succes ca antreprenor poate depași obstacolele. Determinarea puternica și perseverența pot face un antreprenor sa faca fața oricaror greutați pe care alte persoane le-ar considera insurmontabile și chiar pot compensa lipsa de experiența și de îndemânare a personalului angajat.
Dorința de a câștiga: Antreprenorii examineaza o situație, determina cum își pot mari șansele de câștig și trec mai departe. Ca rezultat riscurile considerate mari de persoanele obișnuite sunt riscuri mari pentru antreprenori.
Cautarea feedback-ului: Antreprenorii eficienți sunt adesea descriși ca având capacitatea de a învața repede și dorința puternica de a ști cât de bine se descurca și cum își pot îmbunatați rezultatele. Feedback-ul este important deoarece antreprenorul este dispus sa învețe din greseli și din experiențele anterioare.
Rezolvarea problemelor persistente: Antreprenorii nu sunt intimidați de situații dificile. Încrederea în sine și optimismul general îl fac sa vada imposibilul ca pe ceva ce doar necesita mai mult timp pentru a fi rezolvat. Problemele simple îl plictisesc, antreprenorii sunt extrem de persistenți însa sunt realiști în a aprecia ceea ce pot și ceea ce nu pot sa faca și unde au nevoie de ajutor pentru rezolvarea unor probleme dificile, dar de neevitat.
Inițiativa și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane independente, ei cauta și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal raspunzatori pentru succesul sau eșecul întregii operațiuni. Le place sa se implice în probleme în care impactul lor personal sa poata fi masurat.
Orientare spre oportunitați: Un lucru care îi diferențiaza clar pe antreprenori este concentrarea spre oportunitate mai mult decât spre resurse, structura sau strategie. Când se hotarasc sa întreprinda o acțiune o fac într-un mod calculat, încearca sa faca totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig, dar evita sa-și asume riscuri ce nu sunt necesare.
Toleranța pentru eșec: Antreprenorii folosesc eșecul ca pe o experiența din care pot învața ceva. Cei mai eficienți antreprenori sunt cei care se așteapta la dificultați și nu sunt dezamagiți, descurajați sau deprimați de un eșec.
Încredere în sine și optimism: Deși antreprenorii întâmpina adesea obstacole majore încrederea în abilitațile personale îi determina sa le depașeasca și îi face pe ceilalți sa-și mențina propriul optimism.
Realizarea de viziuni: Antreprenorii știu unde vor sa ajunga. Ei au o viziune sau concept despre ceea ce vor sa fie firma lor. De exemplu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma sa sa produca microcomputere ce pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli pâna la oamenii de afaceri. Nu toți antreprenorii au viziuni predeterminate pentru firmele lor, unii își dezvolta viziunea în timp, conștientizând ce este firma și ce poate ajunge.
Nivelul mare de energie: Cantitatea mare de munca depusa de antreprenori presupune din partea acestora existența unei energii superioare. Mulți antreprenori își dozeaza cantitatea de energie monitorizând cu grija ce manânca, ce beau, fac exerciții fizice și știu când sa se retraga pentru relaxare.
Creativitatea și spiritul de inovație: Creativitatea a fost privita timp îndelungat ca ceva genetic, cu care te naști și nu o poți dobândi. Una dintre teoriile celebre aparute spre sfârșitul secolului al-XX lea afirma ca aceasta poate fi învațata.
Independența: Frustrarea în fața sistemelor birocratice, împreuna cu dorința de a face o „diferenta” îi face pe antreprenori niște persoane foarte independente care doresc sa faca lucrurile în felul lor. Totuși antreprenorii nu iau toate deciziile, ci doresc ca autoritatea sa le ia pe cele importante.
Lucrul în echipa: Dorința de independența și autonomie nu îl oprește pe antreprenor sa doreasca lucrul în echipa. De fapt în timp ce antreprenorul știe clar unde se afla firma (sau unde ar dori sa se afle) personalul se ocupa de activitațile de „zi cu zi” din firma.
Abilitați manageriale: Aceasta nu reprezinta o caracteristica absolut necesara a antreprenorilor însa este important de știut ca un antreprenor de succes are nevoie și de acest tip de cunoaștere.
Psiholog Mihaiela (Grimbovschi) Avramescu
SEO Radu Leca