Cazul dlui Nicușor Dan, Președintele României, este emblematic pentru dificultățile pe care le întâmpină un lider care nu este complet pregătit din punct de vedere emoțional pentru a face față provocărilor întâlnirilor diplomatice.
Din punct de vedere psihologic, interacțiunile sale în context internațional reflectă o serie de emoții care influențează atât deciziile pe care le ia, cât și perceptia publicului despre el.
Radu Leca, psiholog clinician și cu formare in psihoterapie de familie, subliniază că „emoțiile conduc la acțiuni, iar acțiunile modelează rezultatele.” Principiul este relevant în cazul dlui Nicușor Dan.
Observațiile din timpul reuniunilor oficiale scot la iveală un amestec de posibilă nesiguranță.
Paletă emoțională extinsă provenită dintr-o lipsă de experiență în domeniul diplomatic sau din intensitatea provocărilor cu care se confruntă, este vizibilă.
Nesiguranța pe care o manifestă din punctul meu de vedere, este o reacție naturală manifestată atunci când cineva se confruntă cu situații necunoscute sau de maximă importanță. „Nesiguranța este un răspuns emoțional instinctual atunci când simțim că nu deținem controlul asupra situației”, afirmă Leca.
În cadrul reuniunilor internaționale, unde tensiunile geopolitice sunt palpabile, dl Dan simte o presiune enormă, ceea ce îl determină să-și manifeste emoțiile într-un mod vizibil.
Simtind că nu este complet echipat emotional, Presedintele simte cu siguranță că deciziile politice devin o provocare „Liderii care nu pot gestiona stresul emoțional pot ajunge să ia decizii impulsive, care pot avea consecințe severe,” adaugă Radu Leca.
Momentele de indecizie se traduc în reticența fata de obligația de a lua poziții clare în fața partenerilor internaționali, ceea ce afectează imaginea României pe scena globală.
Analizăm impactul pe care emoțiile sale de Presedinte il au asupra relațiilor cu echipa sa. Leca menționează că „un lider care nu își recunoaște emoțiile își va afecta subalternii, care vor simți incertitudine și vor deveni, la rândul lor, indeciși.”
Crearea unui ciclu vicios în care conducerea este percepută ca fiind ineficientă sau lipsită de direcție, ceea conduce la amplificarea stresului și a temerile colective in plan politic internațional si național.
În privința interacțiunilor cu liderii mondiali, emotivitatea lui dl Dan este atât un avantaj, cât și un dezavantaj.
Empatia excesivă in cel mai bun caz ii permite să construiască relații solide.
Lipsa unei atitudini mai ferme într-o discuție este interpretată ca o slabă capacitate de negociere. „Un lider care arată insuficientă stăpânire de sine este tratat cu mai puțin respect, influențând rezultatele negocierilor,” remarcă Leca.
Subliniez importanța sprijinului diplomatic, prin prezenta consilierilor și a celui psihologic. Radu Leca, „emoțiile nu ne sunt inamici, ci aliati” în procesul de descoperire a potențialului de Leader. Este vital ca Președintele României să își recunoască și să-și gestioneze emoțiile, nu doar pentru a-și îmbunătăți performanța personală, ci și pentru a contribui la stabilitatea și reputația României.
Emoțiile joacă un rol fundamental în viața unui lider, iar cazul dlui Nicușor Dan este un exemplu elocvent al provocărilor emoționale cu care se poate confrunta un Președinte nepregătit pentru interactiuniile cu oficialii de peste hotare. Sprijinul psihologic și dezvoltarea abilităților emoționale sunt importante pentru transformarea acestor dificultăți în oportunități de creștere personală și profesională. Din perspectiva lui Radu Leca, „recunoașterea emoțiilor nu este o slăbiciune, ci o dovadă de forță și maturitate.”
Vor exista voci care vor afirma ca Presedintele României este incapabil să conducă țara. Dl Nicușor Dan este nesigur pe el/emotiv!