Dorințele psihopatului în relația de cuplu: intre putere și control

În contextul existenței relațiilor de cuplu, heterosexuale, psihopatia reprezintă un subiect învăluit în mituri și neînțelegeri.

Psiholog Radu Leca și cu formare în psihoterapie de familie si sexterapie propune acest articol pentru studiu.

În calitate de psiholog, consider că este de bun simț să înțelegem nu doar caracteristicile psihopatului, ci și impactul pe care acesta îl are asupra partenerului său. În minutele urmatoare voi explora, alături de dvs așteptările și dorințele psihopatului în relația de cuplu și cum aceste dorințe se manifestă în comportamentul său față de victima aleasă.

1. Nevoia de control și putere

Psihopații sunt caracterizați printr-o dorință intensă de a exercita control asupra celorlalți. De ce simt acest tip se nevoie? Din neputință.

Impunerea controlului se manifestă în relațiile de cuplu prin diverse strategii de manipulare și dominare. Toate strategiile sunt profund bolnave si nu au nimic temeinic/profund în strategia lor de aplicare.

Potrivit cercetărilor psihologice recente, psihopații caută relații care le ofere, fără prea mult efort, oportunitatea de a stabili un raport de putere, adesea prin intimidare, minciuni sau chiar violență psihologică. Scopul este unul clar: să se simtă atotputernici. Nimic nu ii satisface mai tare decât beția puterii. Fix ca la anumiți medici sau politicieni.

De exemplu, un psihopat începe prin a seduce victima, creând o iluzie de iubire și devotament. Vinde psihopatul o poveste superbă de viață, în care el interpreteaza magistral omul linistit și de viitor? Da.

Însă, odată ce victima devine dependentă, psihopatul începe să își exercite controlul, limitând, cu dibăcie, libertățile partenerului și izolându-l de susținători externi. Exdmplu: de ce să mergi la mama ta în vizită, tocmai azi, când avem atât de multă treabă acasă. Cuvântul “tocmai” este cuvântul pe care se pune accentul în a determina partenerul să își abandoneze familia.

Dinamică patologică este esențială pentru menținerea puterii și a controlului, iar incapacitatea victimei de a percepe și de a reacționa la manipulările subtile ale psihopatului contribuie la perpetuarea relației. Practic, privit din afară cuplul pare sudat, echilibrat și normal. Din interior însă, victima începe să înțeleagă jocul in care a intrat și are șanse puține să iasă echilibrată psihologic din relația cu psihopatul.

2. Satisfacerea nevoilor personale

Un alt aspect ce trebuie punctat corect al dorințelor în formare sau a celor deja formate ale psihopatului în relația de cuplu este căutarea atingerii satisfacției personale. Când psihopatul știe foarte clar ce vrea, creează o adevărată pânză de păianjen in care partenerul ajunge să se prindă, ne mai putând să se miște si ajung să execute, să fie de acord, să accepte pe loc, orice dorință impusă. Când psihopatul nu știe clar ce vrea dar victima este îndeajuns de ușor de manipulat, învățând tipologia reacțiilor, își extinde aria de cercetare și posibil interes către alte victime și în timp află clar ce anume il satisface.

Psihopații neagă teatral emoțiile și nevoile altora, concentrându-se exclusiv pe propriile dorințe. Partenerul recunoaște că în spatele acestui refuz de acceptare a existenței prin emoțiilor, se află comportamentele egoiste și lipsa de empatie.

În interiorul motivatiei ce determină comportamentele extreme, dorințele psihopatului, formulate si impuse, duc la exploatarea victimei sub diverse forme, fie că este vorba despre utilizarea acesteia ca mijloc de obținere a unor avantaje, sexuale, sociale sau materiale, fie prin satisfacerea nevoilor emoționale într-un mod ce nu validează experiențele partenerului. Dinamică formată creează un cerc vicios: psihopatul își satisface nevoile, în timp ce victima rămâne captivă într-o relație de tip „semnificativ”.

3. Tehnici de manipulare

Pentru a menține controlul și a-și îndeplini dorințele, psihopații utilizează diverse tehnici de manipulare. Acestea includ, dar nu se limitează la:

Gaslighting: tehnică presupune inducerea unei stări de confuzie în victima, astfel încât aceasta să ajungă să se îndoiască de propria percepție și judecată.

Victimizarea: Psihopatul apelează la sentimentul de milă, manipulând mizer partenerul si făcându-l să creadă că este responsabil pentru problemele din relație.

Tactici de șantaj emoțional: Psihopatul amenință cu apariția consecințelor severe dacă victima nu îndeplinește cerințele sale, consolidând astfel frica și supunerea.

Psihopatul minte, fură, promite, urlă, plânge, se transformă, doar ca să fie în control.

Tehnicile de mai sus, sunt menite să perpetueze stigma emoțională a victimei și să creeze o dependență evidentă față de psihopat. Victima ajunge, în acest fel, să se simtă vinovată, neîndeplinind cerințele impuse de psihopat.

4. Trecerea de la impuneri la victimizare

Pe măsură ce relația evoluează, ar fi bine să observăm cum trecerea de la impunerile psihopatului la rolul de victimă devine din ce în ce mai evidentă. La început, victima percepe parțial comportamentele psihopatului ca fiind doar excentrice sau diferite.

Cu toate acestea, pe măsură ce traumatizarea devine mai profundă, victima ajunge să accepte din ce în ce mai mult abuzul și să se adapteze la normele impuse de psihopat. Victima transformă patologic, abuzul în…sursă de fericire.

Adaptarea aparută de nevoie este in mod direct un mecanism de apărare, psiho-emotional, ce duce la acceptarea abuzului, din partea victimei ca fiind normal. Victima își va justifica comportamentul, raționalizând acțiunile psihopatului și începând să accepte o responsabilitate pe care nu o deține. Acest proces de adaptare profundă subliniază vulnerabilitatea umană în fața manipulării și a abuzului sistematic.

Propun să înțelegem că dorințele psihopatului în relația de cuplu se bazează pe control, putere și satisfacerea nevoilor personale, toate manifestându-se prin strategii de manipulare subtile dar și directe.

Victimele se află într-o poziție delicată, confruntându-se cu o transformare treptată în roluri care le limitează autonomia și le distorsionează percepția asupra realității.La 12 luni de la intrarea în relația cu un psihopat, victima își pierde autonomia.

Chiar dacă scietatea, prin psihologi și psihoterapeuți promovează educația și conștientizarea în privința acestor dinamici, pregătind victimele să recunoască semnalele de alarmă și să solicite ajutorul necesar pentru a scăpa din aceste relații toxice, rezultatele sunt minime.

Le spun cu tot dragul și cu toata responsabilitatea, tuturor victimelor psihopaților: aveți șansa azi să ieșiți din relatia de cuplu cu psihopatul toxic, care vă îmbolnăvește total, prin reapropierea de familie. Nu uitați: Familia dvs nu a corespuns fiindcă reprezenta un pericol pentru psihopat.

Dorințele psihopatului

Radu Leca