COMUNICAT DE PRESĂ
„Ziua 29 – ultraWorkshop pentru Prevenția Alienării Parentale”
Ediția a VII-a: „Alienarea în Familiile Reconstituite: Cum Partenerul Nou Poate Deveni, Involuntar, Agent al Alienării”
București, 29 iulie 2026 – În fiecare lună, în ziua de 29, psihologul clinician Radu Leca, fondatorul comunității de Ultrapsihologie și creatorul revistei ultrapsihologie.ro, deschide porțile unui spațiu de învățare, reflecție și vindecare colectivă: ultraWorkshopurile dedicate Prevenției Alienării Parentale. Inițiativa, unică în peisajul psihologic românesc, a ajuns la cea de-a VII-a ediție și continuă să atragă atenția specialiștilor, părinților, educatorilor și tuturor celor care cred că siguranța emoțională a copilului este o responsabilitate colectivă, nu doar o problemă privată.
Ediția din această lună, intitulată „Alienarea în Familiile Reconstituite: Cum Partenerul Nou Poate Deveni, Involuntar, Agent al Alienării”, abordează una dintre cele mai delicate și mai puțin discutate fațete ale alienării parentale: rolul pe care partenerul nou îl joacă în dinamica relațională post-divorț, adesea fără să-și dea seama că devine, pas cu pas, un instrument involuntar al separării emoționale dintre copil și părintele biologic.
CINE ESTE RADU LECA?
Psihologul clinician Radu Leca este o voce recunoscută în peisajul psihologic românesc, cu o experiență de peste 20 de ani în „construirea de oameni”, după cum însuși definește misiunea sa profesională. Licențiat în Psihologie din anul 2003, specializat în psiho-diagnostic, psihologie sportivă, psiho-nutriție și psiho-oncologie, Leca a acumulat peste 30.000 de ore de practică clinică și a interacționat direct cu peste 30.000 de persoane în calitate de psiholog, speaker și mentor. Din anul 2014, organizează conferințe, workshopuri și seminarii axate pe Psihologia Educațională Europeană, iar din 2018 a devenit o prezență constantă în emisiunile radiofonice de la National FM România și, mai recent, în Telejurnalul matinal de la TVR 1 și TVR INFO, unde abordează teme legate de sănătatea emoțională, depresie, anxietate și relația omului cu sine însuși.
Radu Leca este cunoscut pentru abordarea sa empatică, dar fermă, pentru refuzul de a accepta stigmatizarea persoanelor vulnerabile din punct de vedere emoțional și pentru convingerea profundă că „nu este o rușine să fii anxios, nu este o rușine să fii depresiv”. Filozofia sa se îmbină armonios cu principiile psihologiei clinice moderne și cu o dimensiune spirituală profundă, influențată de tradiția ortodoxă, pe care o integrează discret, dar autentic, în demersul terapeutic.
CONTEXTUL: DE CE ALIENAREA PARENTALĂ?
Alienarea parentală, definită în literatura de specialitate ca rezultat al manipulării psihologice a unui copil prin care acesta dezvoltă teamă nejustificată, lipsă de respect sau ostilitate față de un părinte, este una dintre cele mai distructive forme de abuz psihologic care afectează familiile în curs de destrămare sau deja separate. Richard Gardner, psihiatrul american care a introdus conceptul de „Sindrom de Alienare Parentală” în 1982, a descris fenomenul ca pe o campanie sistematică de denigrare a unui părinte, combinată cu spălarea creierului copilului și propriile contribuții ale acestuia la calomnierea părintelui țintă.
În România, fenomenul alienării parentale capătă dimensiuni îngrijorătoare. Instanțele judecătorești au început să recunoască gravitatea situației, iar în 2025 a fost pronunțată prima soluție de decădere din drepturile părintești pentru alienare parentală – un moment istoric care a marcat trecerea de la tăcere la acțiune. Psihologii specializați în evaluări judiciare au subliniat că alienarea parentală nu trebuie confundată cu situațiile în care copilul refuză contactul cu un părinte din cauza unui abuz real, dovedit prin probe. Distingerea între cele două situații este esențială și revine, în primul rând, psihologului clinician, care trebuie să evalueze cu rigoare și obiectivitate dinamica familială. Leca este clinician si detine expertiza în psihoterapia de familie.
Radu Leca a ales să se implice activ în această zonă nu doar dintr-o datorie profesională, ci dintr-o convingere profundă: alienarea parentală apare exact în momentele în care copilul are cea mai mare nevoie de stabilitate, continuitate și siguranță emoțională. Iar prevenția, spune el, este infinit mai puternică și mai eficientă decât orice intervenție ulterioară.
INIȚIATIVA „ZIUA 29″
Ideea de a organiza ultraWorkshopurile în ziua de 29 a fiecărei luni nu este întâmplătoare. Numărul 29 simbolizează, în viziunea lui Radu Leca, pragul dintre ceea ce este cunoscut și ceea ce încă nu a fost explorat – o metaforă perfectă pentru procesul de conștientizare și schimbare pe care fiecare participant îl parcurge în cadrul acestor întâlniri. „În fiecare lună, în ziua 29, ne oprim din goana cotidiană și ne întâlnim cu noi înșine, cu propriile noastre umbre și cu luminile pe care le-am uitat că le purtăm”, spune psihologul.
Inițiativa a luat naștere din constatarea că, deși există numeroase programe terapeutice pentru copiii afectați de divorț și separare, foarte puține se adresează prevenției – acelei zone invizibile, dar vitale, în care comportamentele toxice pot fi identificate și corectate înainte de a se cristaliza în tipare distructive. ultraWorkshopurile lui Radu Leca nu sunt sesiuni de terapie în sensul clasic, ci spații de educație emoțională, de dezvoltare a competențelor parentale și de creare a unei comunități de suport între adulți care înțeleg că binele copilului depășește orice conflict marital.
TEMATICA EDIȚIEI A VII-A: ALIENAREA ÎN FAMILIILE RECONSTITUITE
Familiile reconstituite reprezintă astăzi una dintre cele mai frecvente forme de organizare familială în societatea românească. Statisticile indică faptul că aproximativ una din trei familii include cel puțin un copil provenit dintr-o relație anterioară. În acest context, apariția unui partener nou nu este doar o realitate statistică, ci o experiență profund umană, plină de speranță, dar și de vulnerabilități. Iar tocmai în această vulnerabilitate se ascunde pericolul alienării parentale involuntare.
Ediția din această lună a ultraWorkshopului explorează cu curaj și sensibilitate mecanismele psihologice prin care partenerul nou, fără intenție malefică, poate deveni un agent al alienării. Este un subiect tabu, adesea evitat în discuțiile publice, pentru că implică recunoașterea faptului că binele intenționat poate produce rău – o idee inconfortabilă, dar necesară.
DESCRIEREA WORKSHOPULUI
Partea I: Diagnosticul Invizibil – Cum Recunoaștem Alienarea Involuntară
Prima parte a workshopului este dedicată identificării semnalelor subtile, adesea invizibile, prin care alienarea se insinuează în dinamica familiei reconstituite. Radu Leca propune un model de diagnostic emoțional care pleacă de la premisa că partenerul nou nu este, în majoritatea cazurilor, un „villain” conștient, ci un om bun, iubitor, care își dorește să construiască o familie armonioasă, dar care, din cauza propriilor nevoi nesatisfăcute, a lipsei de informare sau a presiunii emoționale exercitate de partenerul biologic, ajunge să participe la un proces de separare emoțională dintre copil și părintele absent.
Participanții vor învăța să recunoască următoarele manifestări ale alienării involuntare:
1. Triangulația emoțională. Partenerul nou devine, fără să-și dorească, mediatorul emoțional între copil și părintele biologic. Atunci când copilul vine acasă după o vizită la celălalt părinte și începe să se plângă, partenerul nou, în loc să rămână neutru, preia emoția copilului și o amplifică, oferind consolare excesivă sau, dimpotrivă, validând implicit critica la adresa părintelui absent. „Copilul nu are nevoie de un aliat împotriva tatălui sau mamei sale biologice. Are nevoie de un adult stabil care să-l ajute să proceseze emoțiile fără să le judece”, explică Radu Leca.
2. Competența parentală disfuncțională. Partenerul nou, dorind să-și demonstreze utilitatea și iubirea, începe să preia treptat roluri parentale care nu îi revin – de la gestionarea programului școlar până la luarea deciziilor majore privind educația copilului. Acest proces, aparent firesc într-o familie reconstituită, devine toxic atunci când se face pe fondul unei denigrări subtile sau explicite a competenței părintelui biologic absent. Copilul percepe inconștient că „noul părinte” este mai bun, mai implicat, mai competent – și începe să-și devalorizeze progresiv relația cu celălalt părinte.
3. Limbajul codificat. Radu Leca introduce conceptul de „limbaj codificat al alienării” – acele fraze aparent inocente care, repetate constant, construiesc în mintea copilului o imagine distorsionată a părintelui absent. „Tati nu a venit iar? Să știi că eu nu te-aș lăsa niciodată singur”, „Mami e mereu ocupată, nu? Noroc cu mine că sunt aici”, „Nu-ți face griji, eu te înțeleg mai bine decât el/ea” – sunt doar câteva exemple dintr-un repertoriu vast pe care workshopul îl deconstruiește pas cu pas.
4. Supra-protecția mascată. Partenerul nou, conștient sau nu de propria insecuritate în rolul parental, poate deveni excesiv de protector față de copil. Orice contact cu părintele biologic absent este privit cu suspiciune, orice poveste despre vizită este analizată în căutare de detalii „periculoase”, orice emoție negativă a copilului este atribuită exclusiv influenței toxice a celuilalt părinte. Această supra-protecție, deși pare a fi expresia iubirii, devine o închisoare emoțională pentru copil, care învață să-și teamă de un părinte care, obiectiv, nu i-a făcut nimic rău.
5. Fantoma părintelui absent. Un fenomen particular de alienare involuntară este cel al „fantomei părintelui absent” – atunci când partenerul nou devine atât de prezent și de dominant în viața copilului, încât părintele biologic absent este redus la o amintire vagă, la un nume menționat din politețe, la o fotografie uitată pe raft. Copilul nu respinge activ părintele absent, ci pur și simplu încetează să-l mai perceapă ca fiind relevant. Această formă de alienare este cea mai insidioasă, pentru că nu produce conflicte vizibile, ci o lentoare emoțională, o amorțire a legăturii care, în timp, devine ireversibilă.
Partea a II-a: Anatomia Partenerului Nou – Nevoi, Frici și Iluzii
A doua parte a workshopului este dedicată unei explorări profunde a psihologiei partenerului nou. Radu Leca propune o abordare neobișnuită, dar necesară: în loc să-l demonizeze pe partenerul nou ca fiind un intrus periculos, îl invită pe acesta să se privească cu onestitate și să-și recunoască propriile vulnerabilități.
„Partenerul nou intră într-o familie reconstituită cu un bagaj emoțional propriu. El sau ea poate fi fost deja rănit de relații anterioare, poate avea o nevoie profundă de a fi acceptat și iubit, poate purta în sine frica de abandon sau, dimpotrivă, un complex de salvator. Toate aceste elemente, nevăzute și nerezolvate, devin combustibilul perfect pentru alienarea involuntară”, explică psihologul.
Workshopul identifică cinci arhetipuri ale partenerului nou care pot deveni, involuntar, agent al alienării:
Arhetipul Salvatorului. Acest partener nou vede în copilul partenerului său biologic o oportunitate de a-și demonstra valoarea prin salvare. El crede că, oferind copilului tot ceea ce părintele biologic absent nu a oferit, va câștiga nu doar afecțiunea copilului, ci și recunoștința eternă a partenerului. Ceea ce nu realizează este că salvarea nu poate fi construită pe ruinele unei alte relații. Copilul percepe inconștient că este folosit ca instrument de validare emoțională și, deși aparent recunoscător, dezvoltă o dependență nesănătoasă față de noul adult, însoțită de resentimente față de părintele biologic.
Arhetipul Competitorului. Acest partener nou intră în familie cu mentalitatea unui competitor. Vede relația dintre copil și părintele biologic absent ca pe o competiție pe care trebuie să o câștige. Fiecare gest de afecțiune al copilului față de părintele absent este perceput ca o înfrângere personală. Competitorul începe să „cumpere” afecțiunea copilului prin cadouri, privilegii, concesii – o strategie pe termen scurt care produce alienare pe termen lung.
Arhetipul Martirului. Partenerul nou-martir acceptă orice sacrificiu pentru a menține aparența unei familii perfecte. El sau ea tolerează comportamente toxice ale partenerului biologic, închide ochii la semnalele de alarmă ale copilului și pretinde că totul este în regulă. Martirul nu alienază prin acțiune, ci prin inacțiune – prin refuzul de a stabili limite sănătoase, prin acceptarea tacită a unei dinamici distructive. Copilul percepe că noul adult nu este un reper stabil, ci o prezență inconsistentă, și caută siguranța în brațele părintelui biologic alienator.
Arhetipul Omului Nou. Acest partener nou vine cu o viziune radicală asupra familiei: „Noi suntem familia nouă, iar trecutul trebuie lăsat în urmă”. Refuză orice referire la părintele biologic absent, orice tradiție legată de familia anterioară, orice obicei care amintește de viața de dinainte. Omul Nou creează artificial o ruptură emoțională, convins fiind că așa procedează binele. Copilul, prins înton două lumi – una pe care i se cere să o uite și alta pe care i se cere să o îmbrățișeze – dezvoltă un conflict interior profund, care se traduce adesea în ostilitate față de părintele absent.
Arhetipul Inocentului. Partenerul nou-inocent pur și simplu nu înțelege complexitatea dinamicii familiale reconstituite. El sau ea crede că iubirea este suficientă, că propria bunăvoință va rezolva toate problemele și că, dacă se comportă frumos cu copilul, totul va fi bine. Inocentul nu recunoaște alienarea pentru că nu o caută. El este cel mai vulnerabil dintre toate arhetipurile, pentru că, atunci când descoperă că binele intenționat a produs rău, suferă o criză de identitate profundă, adesea însoțită de depresie și de sentimente de vinovăție.
Partea a III-a: Copilul în Ochiul Ciclonului – Traume, Adaptări și Reziliență
A treia parte a workshopului aduce în centrul atenției vocea celui mai important actor, dar și cel mai neauzit: copilul. Radu Leca propune o abordare inovatoare, numită „psihologia copilului din familia reconstituită alienată”, care pornește de la premisa că fiecare copil reacționează diferit la alienare, în funcție de vârstă, temperament, atașamentul anterior și resursele de reziliență.
Workshopul prezintă trei tipuri de adaptare ale copilului în contextul alienării involuntare din familia reconstituită:
Adaptarea prin Fuziune. Copilul fuzionează emoțional cu partenerul nou, acceptând acest adult ca unic reper parental. El își suprimă dorința de a-și vedea părintele biologic absent, își învață să nu mai vorbească despre el și, în timp, începe să perceapă orice amintire a acestuia ca pe o trădare față de noua familie. Fuziunea produce aparentă armonie, dar la prețul unei pierderi identitare profunde. Copilul devine, în ochii lui Radu Leca, „un actor într-un rol pe care nu și l-a ales”, jucând perfecțiunea familială în timp ce sufletul său se usucă treptat.
Adaptarea prin Rezistență. Copilul rezistă alienării, menținând o legătură secretă, clandestină cu părintele biologic absent. El își ascunde emoțiile pozitive față de acesta, evită să vorbească despre vizite și trăiește o dublă viață emoțională. Rezistența este un semn de sănătate psihologică, dar și o sursă de stres cronic. Copilul trăiește în permanență frica de a fi descoperit, de a-și dezamăgi partenerul nou sau părintele biologic prezent și de a destabiliza fragila armonie a familiei reconstituite.
Adaptarea prin Fragmentare. Copilul se fragmentează emoțional, dezvoltând personalități diferite pentru fiecare context familial. Cu părintele biologic absent este vesel, deschis, afectuos. Cu partenerul nou este distant, politicos, controlat. Cu părintele biologic prezent este anxios, supus, căutând constant aprobare. Fragmentarea este cea mai periculoasă adaptare, pentru că erodează treptat sentimentul de identitate coerentă și poate duce, în adolescență și adultă, la tulburări de personalitate, dependențe și dificultăți severe în relaționare.
Radu Leca subliniază că niciuna dintre aceste adaptări nu este „vinovată” sau „patologică” în sine. Sunt mecanisme de supraviețuire ale unui copil prins într-un conflict care nu este al său. „Copilul nu este o piesă de șah pe tabla divorțului. El este un suflet în formare, care are nevoie de doi părinți – nu neapărat sub același acoperiș, dar cu siguranță în aceeași inimă”, spune psihologul.
Partea a IV-a: Instrumente Practice pentru Prevenție și Vindecare
Ultima parte a workshopului este dedicată instrumentelor practice pe care fiecare participant le poate lua acasă și aplica imediat în dinamica familială. Radu Leca propune un model de intervenție în cinci pași, numit „Protejarea Podului Emoțional”:
Pasul 1: Recunoașterea propriei poziții. Fiecare participant – fie că este partener nou, părinte biologic prezent sau absent, bunic, educator – își identifică propria poziție în triunghiul relațional. „Nu poți interveni eficient dacă nu știi unde stai”, explică Leca. Workshopul oferă exerciții de auto-reflecție care ajută la identificarea rolului propriu și a modului în care acest rol influențează copilul.
Pasul 2: Neutralitatea emoțională activă. Conceptul introdus de Radu Leca se referă la capacitatea de a rămâne emoțional prezent pentru copil, fără a prelua partea niciunuia dintre părinți. „Neutralitatea nu înseamnă indiferență. Înseamnă să oferi copilului un spațiu sigur în care să-și exprime emoțiile, fără să-i impui interpretări sau soluții. Copilul care spune ‘M-am supărat pe tati’ nu are nevoie să audă ‘Ai dreptate, tati e rău’. Are nevoie să audă ‘Îmi pare rău că te-ai supărat. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat?'”
Pasul 3: Limbajul punte. Workshopul învață participanții să folosească un limbaj care construiește poduri, nu ziduri. „În loc de ‘Mami nu te iubește cum te iubesc eu’, spune ‘Mami te iubește în felul ei, iar eu te iubesc în felul meu. Amândoi suntem importanți pentru tine’. În loc de ‘Tati nu a venit iar’, spune ‘Tati a avut o problemă astăzi și nu a putut veni. Sunt sigur că îi pare rău și că te va suna’. Limbajul punte nu minte, nu ascunde adevărul, dar nu-l folosește nici ca armă”, explică psihologul.
Pasul 4: Ritualurile de continuitate. Radu Leca introduce conceptul de „ritualuri de continuitate” – acele mici gesturi care mențin vie legătura dintre copil și părintele biologic absent, indiferent de distanță sau de conflicte. „O poză pe noptieră, un telefon programat în fiecare duminică, o poveste despre ‘când erai mic și tati/mami făcea asta’ – aceste ritualuri sunt fire de aur care țin copilul ancorat în propria sa istorie. Partenerul nou trebuie să protejeze aceste ritualuri, nu să le înlocuiască cu ale sale.”
Pasul 5: Cererea de ajutor profesional. Ultimul pas al modelului este recunoașterea limitelor personale și cererea de ajutor specializat atunci când dinamica familială depășește capacitatea de gestionare. „Nu există rușine în a cere ajutor. Există rușine în a refuza să recunoști că ai nevoie de ajutor, în timp ce copilul tău se prăbușește emoțional”, spune Radu Leca. Workshopul oferă o listă de resurse – psihologi specializați în alienare parentală, medieri familiale, grupuri de suport pentru părinți – și încurajează participanții să le folosească fără rezerve.
STRUCTURA ultraWorkshopului din 29
ultraWorkshopul se desfășoară pe parcursul unei zile întregi, între orele 19 si 21, cu pauze regulate pentru reflecție individuală și discuții în grupuri mici. Structura urmează un arc emoțional bine definit:
Deschiderea și Centrarea. Radu Leca deschide workshopul cu o meditație ghidată și cu o poveste personală care stabilește tonul emoțional al zilei. „Fiecare ediție începe cu o poveste adevărată, anonimizată, din practica mea clinică. Nu predau teorii abstracte. Predau viață”, spune psihologul.
Sesiunea Teoretică – Partea I și II. Prezentarea conceptelor, a arhetipurilor și a mecanismelor psihologice, cu exemple concrete, studii de caz și discuții interactive.
Pauza de Prânz și Networking. Participanții sunt încurajați să discute între ei, să-și împărtășească experiențele și să construiască conexiuni. „Comunitatea de suport este la fel de importantă ca informația. Când realizezi că nu ești singur, povara devine mai ușoară”, explică Leca.
Sesiunea Teoretică – Partea a III-a și IV-a. Continuarea prezentării, cu accent pe instrumentele practice și pe exercițiile de rol.
Ateliere Practice în Grupuri Mici. Participanții sunt împărțiți în grupuri de câte 5-6 persoane și lucrează pe scenarii concrete, sub îndrumarea lui Radu Leca și a echipei sale. Fiecare grup primește un „caz” și trebuie să identifice mecanismele de alienare involuntară și să propună soluții.
Închiderea și Angajamentele. Fiecare participant scrie pe o foaie propriul „Angajament de Prevenție” – un angajament concret, măsurabil, pe care și-l asumă față de sine și față de copilul sau copiii din viața sa. Foile sunt păstrate de Radu Leca și trimise înapoi participanților la șase luni, ca reminder al promisiunii făcute.
PENTRU CINE ESTE WORKSHOPUL?
ultraWorkshopul se adresează tuturor adulților care interacționează cu copiii din familii reconstituite:
– Părinți biologici prezenți care doresc să înțeleagă cum propriul comportament și propriile nevoi nesatisfăcute îi pot transforma pe partenerii noi în agenți ai alienării.
– Parteneri noi care își doresc să construiască o relație sănătoasă cu copiii partenerului lor, fără să devină involuntar instrumente ale separării emoționale.
– Părinți biologici absenți care simt că legătura cu copilul lor se subtiază și caută instrumente pentru a o proteja și consolida.
– Bunici, unchi, mătuși și alte figuri extinse ale familiei care joacă un rol în dinamica relațională post-divorț.
– Specialiști în psihologie, psihoterapie, asistență socială și mediere familială care doresc să-și îmbogățească instrumentarul de lucru cu familiile reconstituite.
– Educatori și profesori care observă schimbări comportamentale la copiii din familii reconstituite și doresc să înțeleagă cauzele profunde.
MESAJUL LUI RADU LECA
La finalul fiecărui workshop, Radu Leca rostește un mesaj pe care îl consideră esențial pentru toți cei prezenți:
„Dragii mei, am petrecut împreună o zi în care am privit în oglinzi pe care adesea refuzăm să le privim. Am văzut cum binele intenționat poate deveni rău, cum iubirea poate deveni închisoare și cum, în goana noastră de a construi familii perfecte, uităm că perfecțiunea nu stă în absența conflictului, ci în modul în care îl gestionăm.
Familia reconstituită nu este o familie defectă. Este o familie diferită. Și ca orice familie diferită, are nevoie de instrumente diferite, de înțelepciune diferită și, mai ales, de curaj diferit – curajul de a recunoaște că nu știm totul, curajul de a cere ajutor și curajul de a pune binele copilului deasupra propriilor noastre răni.
Partenerul nou nu este dușmanul. Părintele absent nu este dușmanul. Dușmanul este ignoranța, frica și refuzul de a vedea adevărul. Iar adevărul este simplu: copilul are nevoie de ambii părinți. Nu neapărat sub același acoperiș, dar cu siguranță în aceeași inimă.
În fiecare lună, în ziua de 29, ne întâlnim aici pentru a ne aminti acest adevăr. Pentru a ne reîncărca bateriile emoționale. Pentru a ne sprijini unii pe alții. Și pentru a construi, împreună, un viitor în care niciun copil nu va mai fi pus să aleagă între părinții săi.
Nu este o misiune ușoară. Dar este o misiune sfântă. Și eu sunt onorat să o împărtășesc cu voi.”
INFORMAȚII PRACTICE
Data: În fiecare lună, ziua de 29 (sau ultima zi de vineri a lunii, în cazul în care ziua de 29 cade în weekend)
Locația: București, sediul Comunității Ultrapsihologie (adresa exactă se comunică la înscriere)
Durata: 9 ore (09:00 – 18:00)
Taxă de participare: 750 RON (include materialele de curs, pauza de cafea și prânzul)
Reduceri: 50% reducere pentru studenți la psihologie și pentru participanții care au mai fost la cel puțin un ultraWorkshop anterior
Înscrieri: prin e-mail la ultrapsihologie@gmail.com sau telefonic la 0754.999.444
Locuri limitate: maximum 25 de participanți per ediție, pentru a asigura calitatea interacțiunii
DESPRE COMUNITATEA ULTRAPSIHOLOGIE
Comunitatea Ultrapsihologie, fondată de psihologul Radu Leca în anul 2014, este o platformă de educație, formare și suport în domeniul psihologiei aplicate. Revista ultrapsihologie.ro publică articole, studii de caz, interviuri și materiale de dezvoltare personală, acoperind domenii diverse: psihologie clinică, psihologie educațională, psihologie sportivă, psiho-nutriție, psiho-oncologie și psihologie ortodoxă. Comunitatea organizează anual conferințe, workshopuri și seminarii, atât în mediul online, cât și fizic, și colaborează cu instituții de învățământ, organizații neguvernamentale și structuri ale statului român în proiecte de educație emoțională și prevenție a tulburărilor psihice.
CONTACT PENTRU PRESĂ
Psiholog Clinician Radu Leca
Cabinet Individual de Psihologie
E-mail: contact@ultrapsihologie.ro
Telefon: 0754.999.444
Web: www.ultrapsihologie.ro
Facebook: Ultrapsihologie
Acest comunicat de presă poate fi preluat integral sau parțial, cu menționarea sursei și a autorului. Pentru imagini de la evenimente sau interviuri cu psihologul Radu Leca, vă rugăm să contactați echipa de comunicare la adresa de e-mail menționată mai sus.
