COMUNICAT DE PRESĂ
„Ziua 9 – ultraWorkshop pentru Prevenția Alienării Parentale”
Ediția a IX-a: „Limbajul Non-Verbal al Alienării: Ce Spune Corpul Copilului Când Cuvintele sunt Implantate”
Facilitator: Psiholog Radu Leca
Format: Workshop interactiv cu public (10 participanți)
Durată: 2 ore
Locație: Splaiul Independenței nr. 290, București
Descriere
Atunci când discursul copilului este puternic influențat de un părinte alienant, cuvintele pot suna „repetate” sau „împrumutate”, dar corpul copilului spune adesea o poveste diferită. Tensiunea, privirea evitantă, contradicțiile dintre limbajul verbal și cel non-verbal pot oferi indicii valoroase specialiștilor.
Acest workshop propune o incursiune practică în observarea limbajului corporal al copilului, ca instrument complementar de evaluare, alături de discursul verbal, nu în locul acestuia.
Ce vei descoperi în acest workshop
1. Contradicția dintre cuvinte și corp. Vom analiza situațiile în care discursul verbal negativ al copilului despre un părinte este contrazis de semnale corporale de confort, relaxare sau afecțiune în prezența acelui părinte.
2. Semnale de stres autentic vs. discurs memorat. Vom explora diferențele observabile între tensiunea fiziologică reală, asociată unei frici autentice, și rigiditatea unui discurs repetat mecanic.
Întrebări și răspunsuri despre limbajul non-verbal în evaluarea alienării
1. Ce este limbajul non-verbal, în context psihologic? Este ansamblul de semnale transmise prin postură, expresii faciale, ton al vocii, privire și mișcări corporale, care completează sau contrazic mesajul verbal.
2. De ce este util limbajul non-verbal în evaluarea alienării? Pentru că poate evidenția discrepanțe între discursul verbal, posibil influențat, și reacțiile emoționale autentice ale copilului.
3. Ce semne non-verbale pot indica un discurs „memorat”? Ton monoton, lipsa variației emoționale, folosirea unor expresii neobișnuit de mature sau tehnice pentru vârsta copilului.
4. Ce semne indică o frică autentică față de un părinte? Tensiune fiziologică vizibilă, evitarea contactului vizual, retragere fizică și reacții consecvente în multiple contexte, nu doar în prezența celuilalt părinte.
5. Ce înseamnă atunci când copilul pare relaxat cu un părinte pe care îl „respinge” verbal? Poate indica faptul că respingerea verbală nu reflectă o experiență autentică de disconfort sau pericol, ci un discurs învățat.
6. Este limbajul non-verbal suficient, singur, pentru un diagnostic? Nu. Este un instrument complementar, care trebuie coroborat cu alte metode de evaluare, precum interviul structurat și observarea în timp.
7. Ce formare este necesară pentru a interpreta corect aceste semnale? Formare specifică în psihologie clinică infantilă și în evaluarea comportamentului non-verbal, pentru a evita interpretări subiective sau eronate.
8. Pot părinții înșiși observa aceste semnale? Da, cu prudență. Observațiile părinților pot fi valoroase, dar ar trebui întotdeauna verificate și contextualizate de un specialist.
9. Ce rol au întâlnirile supravegheate în acest tip de evaluare? Oferă un cadru controlat în care limbajul non-verbal al copilului poate fi observat direct, în interacțiune reală cu părintele vizat.
10. Ce se recomandă atunci când există contradicții evidente între discurs și limbaj corporal? Continuarea evaluării de specialitate, fără a trage concluzii pripite doar pe baza unei singure observații.
Cui se adresează acest workshop
Workshopul este util psihologilor evaluatori, terapeuților de familie, avocaților și oricărui profesionist care interacționează direct cu copii implicați în conflicte de custodie și dorește să dezvolte abilități de observare mai fine.
Înscrieri
Locurile sunt limitate la 10 participanți. ÎNSCRIERI LA 0754.999.444
