COMUNICAT DE PRESĂ
„Ziua 8 – ultraWorkshop pentru Prevenția Alienării Parentale”
Ediția a VIII-a: „Sindromul Parental Alienați vs. Respingerea Legitimă: Ghid de Diagnostic Diferențial pentru Psihologi și Avocați”
Facilitator: Psiholog Radu Leca
Format: Workshop interactiv cu public (10 participanți)
Durată: 2 ore
Locație: Splaiul Independenței nr. 290, București
Descriere
Una dintre cele mai delicate provocări în evaluările de custodie este distincția dintre alienarea parentală și respingerea legitimă a unui părinte, ca reacție la un comportament real abuziv sau neglijent. Confuzia dintre cele două poate avea consecințe grave, fie prin ignorarea unui abuz real, fie prin patologizarea greșită a unei reacții justificate a copilului.
Acest workshop oferă un ghid structurat de diagnostic diferențial, destinat în special psihologilor și avocaților implicați în astfel de cazuri.
Ce vei descoperi în acest workshop
1. Criterii de diferențiere clinică. Vom analiza indicatorii care ajută la distingerea alienării de respingerea legitimă, precum proporționalitatea reacției, coerența în timp și prezența probelor obiective.
2. Riscurile etichetării greșite. Vom explora consecințele grave ale confundării celor două fenomene, atât pentru copil, cât și pentru părinții implicați.
Întrebări și răspunsuri despre diagnosticul diferențial
1. Ce este respingerea legitimă a unui părinte? Este reacția justificată a copilului la un comportament real problematic al părintelui respectiv, precum abuzul, neglijența sau violența.
2. Ce este alienarea parentală, prin contrast? Este respingerea unui părinte fără o justificare bazată pe comportamentul real al acestuia, indusă prin influența celuilalt părinte.
3. Ce criterii ajută la diferențierea celor două situații? Proporționalitatea reacției față de comportamentul documentat, coerența discursului copilului în timp și context, precum și existența unor probe obiective ale comportamentului părintelui acuzat.
4. Poate exista o combinație a celor două fenomene? Da, situațiile mixte sunt frecvente în practică, motiv pentru care evaluarea trebuie să fie nuanțată, nu binară.
5. Ce riscuri implică etichetarea greșită a unui abuz real ca „alienare”? Copilul poate fi forțat să continue contactul cu un părinte cu adevărat periculos, cu consecințe grave asupra siguranței sale.
6. Ce riscuri implică etichetarea greșită a unei alienări reale ca „respingere legitimă”? Părintele vizat, nevinovat, poate fi îndepărtat definitiv din viața copilului, cu efecte psihologice de durată pentru ambii.
7. Ce rol au probele obiective în acest proces de evaluare? Un rol esențial: documente, evaluări anterioare, mărturii ale terților și consecvența informațiilor de-a lungul timpului contribuie la o evaluare corectă.
8. Cum ar trebui să procedeze un avocat care suspectează alienare, dar nu are certitudine? Să solicite o evaluare psihologică de specialitate, evitând să construiască strategia de caz exclusiv pe presupuneri.
9. Ce formare specifică ar trebui să aibă psihologii care realizează aceste evaluări? Formare în psihologie clinică, evaluare de custodie, psihotraumatologie și cunoștințe actualizate despre dinamica alienării parentale și a abuzului real.
10. Ce se recomandă atunci când există suspiciuni serioase de abuz? Prioritatea absolută este siguranța copilului, iar evaluarea trebuie realizată de specialiști cu experiență în identificarea abuzului, nu doar a alienării.
Cui se adresează acest workshop
Acest workshop este destinat în mod special psihologilor evaluatori, avocaților de familie, judecătorilor și asistenților sociali implicați în cazuri complexe de custodie, unde distincția corectă are consecințe directe asupra siguranței copilului.
Înscrieri
Locurile sunt limitate la 10 participanți. ÎNSCRIERI LA 0754.999.444
