COMUNICAT DE PRESĂ
„Ziua 7 – ultraWorkshop pentru Prevenția Alienării Parentale”
Ediția a VII-a: „Pseudo-Autonomia Copilului: Când „Alegerea” Copilului este, de Fapt, o Construcție a Părintelui Alienant”
Facilitator: Psiholog Radu Leca
Format: Workshop interactiv cu public (10 participanți)
Durată: 2 ore
Locație: Splaiul Independenței nr. 290, București
Descriere
„Copilul a ales singur” este una dintre cele mai frecvente afirmații folosite pentru a justifica respingerea unui părinte. Acest workshop analizează critic conceptul de „alegere” la copil, arătând cum autonomia aparentă poate fi, de fapt, rezultatul unei presiuni subtile și continue exercitate de părintele alienant.
Radu Leca va prezenta instrumente concrete pentru a evalua gradul real de autonomie al unei decizii exprimate de copil, în contrast cu o decizie indusă prin manipulare emoțională sau informațională.
Ce vei descoperi în acest workshop
1. Autonomie reală vs. pseudo-autonomie. Vom analiza criteriile care diferențiază o decizie autentică a copilului de una construită prin influență parentală susținută.
2. Vârsta, dezvoltarea cognitivă și capacitatea reală de decizie. Vom explora cât de matur trebuie să fie un copil pentru a putea lua decizii informate despre relația cu un părinte, și cum este afectată această capacitate de conflictul parental.
Întrebări și răspunsuri despre pseudo-autonomia copilului
1. Ce este pseudo-autonomia, în acest context? Este aparența de decizie liberă a copilului, care mascheaza, de fapt, o influență parentală continuă și subtilă.
2. Poate un copil de 8-10 ani lua decizii cu adevărat independente despre custodie? Capacitatea de decizie informată se dezvoltă gradual, iar la această vârstă copilul este încă foarte susceptibil la influența adulților din jurul său.
3. Ce semne indică faptul că o „alegere” a copilului este, de fapt, indusă? Limbaj identic cu cel al părintelui alienant, incapacitatea de a oferi exemple concrete și personale pentru poziția exprimată, sau rigiditate extremă a poziției.
4. De ce instanțele judecătorești trebuie să fie precaute în interpretarea „preferințelor” copilului? Pentru că aceste preferințe pot reflecta influența unui părinte, nu o evaluare autentică și informată a copilului.
5. Cum pot psihologii evalua gradul real de autonomie al unei decizii? Prin interviuri structurate, observarea comportamentului copilului în absența părintelui influent și analiza coerenței și originalității discursului acestuia.
6. Ce rol joacă frica de consecințe în aparenta „alegere” a copilului? Copilul poate exprima o preferință pentru a evita conflictul, dezaprobarea sau pierderea afecțiunii părintelui cu care locuiește predominant.
7. Este etic să forțăm copilul să petreacă timp cu un părinte pe care spune că nu îl vrea? Este o întrebare complexă, care necesită evaluare de specialitate; forțarea abruptă, fără sprijin terapeutic, poate fi contraproductivă, la fel ca ignorarea completă a discursului copilului.
8. Cum ar trebui abordată dorința exprimată a copilului într-un proces de custodie? Cu seriozitate, dar contextualizată în raport cu vârsta, istoricul relației și posibila influență a mediului în care copilul trăiește.
9. Ce diferență există între respectarea vocii copilului și supunerea necondiționată la cererile sale? Respectarea vocii copilului implică ascultare activă și evaluare atentă, nu acceptarea automată a oricărei afirmații ca fiind decizia finală și corectă.
10. Ce pot face părinții vizați atunci când copilul refuză contactul, invocând „propria alegere”? Să solicite o evaluare psihologică de specialitate și să continue să ofere disponibilitate, fără a ceda complet și fără a forța agresiv contactul.
Cui se adresează acest workshop
Acest workshop este esențial pentru psihologi evaluatori, avocați, judecători, mediatori și părinți implicați în dispute de custodie, unde „vocea copilului” este invocată frecvent, dar rareori evaluată critic.
Înscrieri
Locurile sunt limitate la 10 participanți. ÎNSCRIERI LA 0754.999.444
