COMUNICAT DE PRESĂ
„Ziua 5 – ultraWorkshop pentru Prevenția Alienării Parentale”
Ediția a V-a: „Internalizarea Obiectului Rău: Cum Copilul Construiește o Reprezentare Mentală Distorsionată a Părintelui Vizat”
Facilitator: Psiholog Radu Leca
Format: Workshop interactiv cu public (10 participanți)
Durată: 2 ore
Locație: Splaiul Independenței nr. 290, București
Descriere
Teoria relațiilor de obiect oferă un cadru valoros pentru a înțelege cum copilul construiește, în mintea sa, reprezentări interne ale părinților săi. În alienarea parentală, aceste reprezentări pot fi distorsionate sistematic, astfel încât părintele vizat este internalizat ca un „obiect rău”, periculos sau nedemn de iubire, indiferent de comportamentul său real.
Radu Leca va explica, într-un limbaj accesibil, cum se produce această distorsiune, ce rol joacă repetiția mesajelor negative și cum poate fi recunoscută diferența dintre o reprezentare internă distorsionată și o percepție bazată pe experiențe reale negative.
Ce vei descoperi în acest workshop
1. Formarea reprezentărilor interne ale părinților. Vom analiza cum copilul își construiește, în mod normal, imagini interne complexe și ambivalente ale figurilor parentale, și ce se întâmplă atunci când acest proces este perturbat.
2. Mecanismul internalizării obiectului rău. Vom explora cum repetiția mesajelor negative despre părintele vizat poate conduce la o reprezentare internă rigidă, simplificată și profund negativă.
Întrebări și răspunsuri despre reprezentările interne distorsionate
1. Ce este, în psihologie, un „obiect intern”? Este reprezentarea mentală pe care o persoană o construiește despre o altă persoană importantă, bazată pe experiențele repetate de interacțiune cu aceasta.
2. Cum devine acest obiect intern „rău” în alienarea parentală? Prin expunerea repetată a copilului la mesaje negative, explicite sau subtile, despre părintele vizat, indiferent de comportamentul real al acestuia.
3. De ce este dificil pentru copil să contrazică această reprezentare internă? Pentru că reprezentarea internă a devenit, în timp, mai puternică decât experiențele directe și pozitive avute cu părintele vizat.
4. Poate copilul menține simultan o imagine bună și una rea despre același părinte? În mod sănătos, da, prin ambivalență. În alienare, acest lucru devine dificil, deoarece copilul este împins către o imagine unică, negativă.
5. Ce rol joacă memoria selectivă în acest proces? Copilul poate fi ghidat, subtil, să își amintească preferențial momentele negative și să minimizeze sau să reinterpreteze momentele pozitive petrecute cu părintele vizat.
6. Cum putem distinge o reprezentare distorsionată de o percepție reală, bazată pe experiențe negative autentice? Printr-o evaluare atentă a istoricului relației, a comportamentului documentat al părintelui vizat și a coerenței discursului copilului în timp.
7. Ce se întâmplă atunci când copilul reîntâlnește părintele vizat, în ciuda reprezentării interne negative? Poate trăi o disonanță puternică, resimțită ca disconfort sau vinovăție, mai ales dacă interacțiunea reală contrazice imaginea internalizată.
8. Poate fi „resetată” o reprezentare internă distorsionată? Da, mai ales prin experiențe pozitive repetate, susținute terapeutic, care oferă copilului șansa de a-și actualiza imaginea internă.
9. Ce rol au terapiile de reunificare familială în acest proces? Oferă un cadru sigur în care copilul poate experimenta din nou relația cu părintele vizat, fără presiunea de a alege o „poveste” unică despre acesta.
10. Ce pot face părinții vizați pentru a contrabalansa această reprezentare? Să ofere constanță, previzibilitate și afecțiune necondiționată, fără a cere copilului să aleagă explicit între cele două imagini interne.
Cui se adresează acest workshop
Acest workshop este util psihologilor, psihoterapeuților, părinților vizați, bunicilor și oricărui specialist care lucrează cu copii expuși la conflicte de custodie și dorește să înțeleagă mecanismele interne ale distorsiunii percepției.
Înscrieri
Locurile sunt limitate la 10 participanți. ÎNSCRIERI LA 0754.999.444
