COMUNICAT DE PRESĂ
„Ziua 12 – ultraWorkshop pentru Prevenția Alienării Parentale”
Ediția a XII-a: „Doliul Dezmoștenit: Terapia Durerii care Nu Are Ritual, Mormânt și Compasiune Socială”
Facilitator: Psiholog Radu Leca
Format: Workshop interactiv cu public (10 participanți)
Durată: 2 ore
Locație: Splaiul Independenței nr. 290, București
Descriere
Pierderea unui copil prin alienare parentală este o formă de doliu profund, dar rareori recunoscută social. Nu există ritualuri, mormânt sau compasiune socială pentru această pierdere, deoarece copilul este, în mod fizic, în continuare în viață. Acest tip de durere, numit în literatura de specialitate „doliu dezmoștenit” sau „doliu ambiguu”, are caracteristici psihologice specifice, esențiale de înțeles pentru vindecarea părinților afectați.
Radu Leca va analiza particularitățile acestui tip de doliu și va prezenta strategii terapeutice adaptate, care nu urmează tiparul clasic al proceselor de doliu asociate decesului.
Ce vei descoperi în acest workshop
1. Doliul ambiguu și absența ritualurilor. Vom explora de ce lipsa unui cadru social și ritualic pentru această pierdere face procesarea emoțională mult mai dificilă decât în cazul unui doliu clasic.
2. Etapele specifice ale acestui tip de durere. Vom analiza cum se manifestă negarea, speranța intermitentă, furia și, în final, o formă particulară de acceptare, adaptată realității alienării.
Întrebări și răspunsuri despre doliul dezmoștenit
1. Ce este doliul dezmoștenit sau doliul ambiguu? Este o formă de durere psihologică profundă, asociată cu pierderea unei relații semnificative, în absența unei pierderi fizice definitive și a unui cadru social de recunoaștere.
2. De ce este acest doliu mai dificil decât cel asociat unui deces? Pentru că lipsește certitudinea finalității, iar persoana trăiește permanent între speranță și disperare, fără un moment clar de „încheiere”.
3. De ce nu beneficiază acest tip de pierdere de compasiune socială? Pentru că, din exterior, copilul este „viu și bine”, iar societatea nu are un cadru cultural de a recunoaște pierderea unei relații, în absența unui deces.
4. Ce emoții sunt caracteristice acestui proces? Negare inițială, speranță recurentă, furie, vinovăție nejustificată, tristețe profundă și, cu timpul, o formă de acceptare adaptativă.
5. Este sănătos să renunțăm complet la speranța revenirii relației? Nu neapărat. Terapia recomandă o formă de „speranță realistă”, care permite funcționarea zilnică fără a nega complet posibilitatea unei reconectări viitoare.
6. Ce rol are izolarea socială în intensificarea acestei dureri? Lipsa de înțelegere din partea celor din jur poate amplifica sentimentul de singurătate al părintelui alienat, care se simte adesea neînțeles sau minimalizat.
7. Ce tip de terapie este recomandat pentru procesarea acestui doliu? Terapii orientate spre acceptarea incertitudinii și reducerea rigidității cognitive, alături de grupuri de suport formate din alți părinți aflați în situații similare.
8. Cum pot prietenii și familia sprijini un părinte care trece prin acest tip de doliu? Prin validarea durerii sale, fără minimizare de tipul „copilul se va întoarce sigur”, și prin prezență constantă, fără presiune de a „trece mai departe” rapid.
9. Ce rol joacă grupurile de suport pentru părinții alienați? Un rol esențial: oferă un spațiu de recunoaștere socială a durerii, absent altfel, și reduc sentimentul de izolare și stigmatizare.
10. Există o formă de vindecare completă în absența reconectării cu copilul? Vindecarea nu înseamnă neapărat reconectare garantată, ci capacitatea de a trăi o viață împlinită, păstrând în același timp speranța și disponibilitatea pentru o eventuală revenire a relației.
Cui se adresează acest workshop
Acest workshop este dedicat în primul rând părinților vizați de alienare parentală, dar și psihologilor, psihoterapeuților și grupurilor de suport care lucrează cu persoane aflate în acest tip de durere greu de recunoscut social.
Înscrieri
Locurile sunt limitate la 10 participanți. ÎNSCRIERI LA 0754.999.444
