Trauma de martor: ofițerii care urmăresc ore întregi imagini de război și atrocități fără pregătire psihologică

Psiholog Radu Leca îți propune următorul articol: Trauma de martor: ofițerii care urmăresc ore întregi imagini de război și atrocități fără pregătire psihologică.

Trauma de martor este rana psihologică a celor care nu au fost acolo, dar au văzut totul. Analiști care urmăresc ore în șir înregistrări din zone de conflict, imagini cu victime, execuții, distrugeri. Ofițeri care verifică materiale video pentru a identifica locuri, persoane sau arme. Mulți dintre ei nu au primit nicio pregătire psihologică pentru acest tip de expunere. Sunt tratați ca simpli observatori, deși creierul lor reacționează la imagini aproape ca la experiențe trăite. Articolul explică ce este trauma de martor, de ce afectează și profesioniști experimentați și ce măsuri de protecție au dovezi.

Expunerea indirectă ca formă de traumă

Multă vreme s-a crezut că trauma psihică apare doar la cei care trăiesc direct un eveniment amenințător. Cercetările din ultimele decenii au arătat că expunerea repetată la detaliile traumelor altora poate produce simptome asemănătoare. Ediția a cincea a manualului de diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie include explicit, printre formele de expunere care pot duce la stres posttraumatic, expunerea repetată sau extremă la detalii aversive ale evenimentelor traumatice, întâlnită în anumite profesii.

Manualul precizează că expunerea prin media electronice se ia în calcul atunci când e legată de muncă. Cu alte cuvinte, un analist care vizionează profesional imagini de atrocități poate dezvolta o reacție traumatică reală.

De ce imaginile afectează atât de puternic

Creierul uman e construit pentru empatie. Când vedem suferința altcuiva, se activează rețele neuronale implicate în propriile noastre emoții și senzații. Această rezonanță ne ajută să înțelegem oamenii, dar devine o vulnerabilitate când expunerea e intensă și repetată.

Imaginile video au o forță aparte: sunetul, mișcarea, fețele victimelor. Spre deosebire de un raport scris, ele nu lasă distanță. Analistul nu citește despre o explozie, o vede și o aude, de zeci de ori, pentru a extrage detalii.

Ce arată cercetările despre profesiile similare

Studiile pe moderatorii de conținut din rețelele sociale, care evaluează zilnic materiale violente, au documentat simptome de anxietate, de stres posttraumatic, de tulburări de somn și de depresie. Martin Steiger și colegii lui au făcut o sinteză a acestor cercetări și au arătat cât de serios e impactul expunerii repetate la conținut traumatic.

Cercetări pe operatorii de drone, care urmăresc ore întregi imagini din zone de conflict, au găsit și ele simptome de stres posttraumatic la o parte dintre participanți, chiar dacă aceștia nu erau fizic în pericol. Wayne Chappelle și colegii lui au documentat acest fenomen la operatori din forțele aeriene americane.

Traumatizarea vicariantă

Lisa McCann și Laurie Anne Pearlman au descris traumatizarea vicariantă: transformarea treptată a felului în care profesionistul vede lumea, ca urmare a expunerii repetate la traumele altora. Nu e vorba doar de simptome, ci de o schimbare a convingerilor de bază. Lumea pare mai periculoasă, oamenii mai cruzi, viitorul mai sumbru.

Analiștii descriu adesea această schimbare: „Nu mai pot privi oamenii la fel”, „Văd violență peste tot”, „Nu mai am încredere în nimeni”.

Simptomele traumei de martor

Simptomele pot include: imagini intruzive care revin fără voie, coșmaruri, evitarea anumitor stimuli care amintesc de materiale, amorțeală emoțională, iritabilitate, hipervigilență, tulburări de somn și dificultăți de concentrare. Unii analiști descriu o detașare care pare protectoare, dar care se extinde și în viața personală: nu mai simt nimic nici la evenimentele fericite din familie.

De ce nu se vorbește

Analiștii nu vorbesc despre aceste efecte din mai multe motive: secretul materialelor, cultura profesională a rezistenței, credința că „nu am fost acolo, deci nu am dreptul să sufăr” și teama de a fi considerați nepotriviți pentru post. Ultima credință e deosebit de dureroasă, pentru că invalidează propria suferință.

Măsuri de protecție cu dovezi

Câteva măsuri reduc riscul. Pregătirea psihologică înainte de expunere: analiștii care știu ce reacții sunt normale le gestionează mai bine. Limitarea timpului de expunere continuă și pauzele regulate. Tehnici de reducere a impactului: vizionarea fără sunet atunci când sunetul nu e necesar, imagini alb-negru, ecran micșorat. Rotația sarcinilor, astfel încât nimeni să nu vizioneze materiale grele zile întregi.

Sprijin după expunere

Discuțiile de echipă, supervizarea psihologică regulată și accesul confidențial la terapeuți specializați în traumă sunt esențiale. Terapiile centrate pe traumă, precum terapia cognitiv-comportamentală axată pe traumă sau EMDR, au rezultate bune atunci când simptomele persistă.

Ce poate face analistul pentru sine

Ritualurile de tranziție de la muncă la casă sunt deosebit de importante: o plimbare, un duș, schimbarea hainelor. Ele marchează simbolic lăsarea imaginilor la birou. Mișcarea fizică, contactul cu natura și momentele cu oamenii dragi refac resursele emoționale. Și, poate cel mai important, permisiunea de a recunoaște că suferința e reală, chiar dacă analistul nu a fost acolo.

Cum arată o zi de expunere

Pentru a înțelege trauma de martor, e util să ne imaginăm ziua unui analist care lucrează cu materiale din zone de conflict. Dimineața deschide un dosar cu zeci de fișiere video. Trebuie să identifice locul, momentul, tipul de armament, uneori persoanele. Pentru asta, nu e suficient să vizioneze o dată. Oprește, derulează, mărește imaginea, ascultă sunetul de mai multe ori. O secvență de 30 de secunde poate fi văzută de 20 de ori.

La prânz, mănâncă la birou. După-amiaza, alt dosar. Seara pleacă acasă, unde copiii îi povestesc despre școală. Pentru câteva secunde, imaginile din timpul zilei se suprapun peste fețele lor. Nu spune nimic. Zâmbește și ascultă. Noaptea, se trezește de două ori.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

O astfel de zi, repetată luni sau ani, poate schimba profund un om, chiar dacă el nu a fost niciodată fizic în pericol.

Impactul asupra familiei

Familia simte schimbarea, chiar dacă nu îi cunoaște cauza. Analistul poate deveni mai protector, mai anxios în privința siguranței copiilor, mai puțin răbdător cu problemele mărunte, care par neînsemnate față de ce a văzut. Partenerul poate percepe această distanță ca pe o răceală. O explicație generală, fără detalii, ajută: „Lucrez cu materiale foarte grele și uneori îmi ia timp să revin.”

Creșterea posttraumatică

Nu toate efectele expunerii sunt negative. Unii profesioniști descriu, în timp, o apreciere mai profundă a vieții, o legătură mai strânsă cu familia și un sens mai clar al muncii. Psihologii numesc acest fenomen creștere posttraumatică. El nu anulează suferința, dar arată că, cu sprijin potrivit, oamenii pot ieși din astfel de experiențe nu doar răniți, ci și mai înțelepți.

Întrebări frecvente despre trauma de martor

Ce este trauma de martor?

Este rana psihologică produsă de expunerea repetată la imagini sau detalii ale unor evenimente traumatice, chiar fără prezența fizică la eveniment. Poate apărea la analiștii care urmăresc materiale de război.

Poate vizionarea imaginilor de război produce stres posttraumatic?

Da, atunci când expunerea e repetată și legată de muncă. Manualul DSM-5 include această formă de expunere printre criteriile stresului posttraumatic.

Care sunt simptomele traumei de martor?

Imagini intruzive, coșmaruri, evitare, amorțeală emoțională, iritabilitate, hipervigilență, tulburări de somn și schimbarea felului în care persoana vede lumea.

Cum se pot proteja analiștii care vizionează materiale traumatice?

Prin pregătire psihologică, limitarea timpului de expunere, pauze, vizionare fără sunet când e posibil, rotația sarcinilor și supervizare psihologică regulată.

Ce este traumatizarea vicariantă?

Este schimbarea treptată a convingerilor despre lume, siguranță și oameni, ca urmare a expunerii profesionale repetate la traumele altora.

Dacă te regăsești în acest articol, poți cere sprijin confidențial la Cabinetul Psihologic București. Citește și: Când intuiția cedează: oboseala decizională și erorile de judecată ale ofițerilor epuizați.

Surse verificate

1. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
2. McCann, I. L., & Pearlman, L. A. (1990). Vicarious traumatization: A framework for understanding the psychological effects of working with victims. Journal of Traumatic Stress, 3(1), 131–149.
3. Steiger, M., Bharucha, T. J., Venkatagiri, S., Riedl, M. J., & Lease, M. (2021). The psychological well-being of content moderators. Proceedings of the 2021 CHI Conference on Human Factors in Computing Systems, 1–14.
4. Chappelle, W. L., Goodman, T., Reardon, L., & Thompson, W. (2014). An analysis of post-traumatic stress symptoms in United States Air Force drone operators. Journal of Anxiety Disorders, 28(5), 480–487.

Psiholog Radu Leca · 0754.999.444 · Toate articolele din categoria Intelligence