Catalogul cu un nume în plus: povestea Monicăi, învățătoare din Târgu Mureș

Relația dintre soțul și cea mai bună prietenă este una dintre cele mai greu de văzut trădări, tocmai pentru că implică doi oameni de care depinzi emoțional. Monica, învățătoare la o școală din Târgu Mureș, a fost geloasă pe toate femeile din viața soțului ei, mai puțin pe una. Analiza de mai jos explică de ce mintea ne protejează de anumite adevăruri și de ce, odată aflate, ele duc atât de des la divorț.

Povestea Monicăi

Monica preda la clasele primare de nouăsprezece ani. Avea un catalog impecabil, o voce care liniștea orice clasă și o prietenă de o viață: Dana. Se cunoscuseră la liceul pedagogic, stătuseră în aceeași cameră de cămin, își botezaseră reciproc copiii. Dana era nașa fetiței Monicăi, iar băiatul Danei, Rareș, ajunsese elev chiar în clasa ei.

Soțul Monicăi, Paul, era inginer chimist. Monica era geloasă, recunoștea asta singură. Era geloasă pe colegele lui din laborator, pe secretara de la direcție, pe o fostă iubită din facultate care îi dădea like-uri. Îi verifica telefonul, îi suna colegii, întreba de fiecare întârziere. Dana o calma de fiecare dată: „Monica, Paul te adoră. Tu ești problema, cu gelozia ta.”

Paul și Dana se înțelegeau bine, toată lumea vedea asta. Glumeau, se tachinau, aveau un umor comun pe care Monica nu-l înțelegea mereu. Când soțul Danei a plecat la muncă în Olanda, Paul a început să o ajute „cu treburile bărbătești”: un robinet, o mașină de spălat, o mobilă de montat. Monica îl trimitea chiar ea. „Du-te, săraca, e singură cu copilul.”

În aceeași perioadă, gelozia ei a atins cote pe care nici ea nu le mai suporta. A făcut o scenă la ziua de naștere a unui coleg de-al lui Paul, pentru că o laborantă îl îmbrățișase. A plâns o noapte întreagă după ce găsise un bon de la o florărie. Paul a explicat că florile fuseseră pentru mama lui. Dana i-a confirmat povestea. Abia mai târziu Monica avea să afle că florile ajunseseră, de fapt, în sufrageria prietenei ei.

Adevărul a ieșit la o serbare de sfârșit de an. Rareș, elevul ei, a desenat pentru expoziție „familia mea”. În desen erau mama lui, el și un bărbat cu ochelari, cu numele scris dedesubt cu litere strâmbe: „nenea Paul”. Monica a privit desenul lung, în fața părinților. Apoi a mers acasă și i-a cerut lui Paul telefonul. El nu a mai negat.

Relația dura de doi ani. Monica a trăit în săptămânile următoare o gelozie pe care nu o mai cunoscuse: nu una anxioasă, ci una plină de furie și de rușine. Se întreba cum nu văzuse. Se întreba câte dintre confidențele ei despre Paul ajunseseră, prin Dana, înapoi la el. A cerut mutarea lui Rareș în altă clasă și a depus actele de divorț la Judecătoria Târgu Mureș. Nu a mai vorbit niciodată cu Dana. Fetița ei și-a pierdut, în același an, și nașa, și imaginea unei familii întregi.

De ce nu vedem trădarea celor mai apropiați

Mulți se întreabă cum poate o femeie atât de atentă, chiar geloasă, să nu observe o relație care se petrece sub ochii ei. Răspunsul nu ține de inteligență, ci de felul în care mintea gestionează dependența emoțională. Psihologa Jennifer Freyd a dezvoltat, împreună cu Pamela Birrell, conceptul de „orbire la trădare”: tendința de a nu percepe sau de a uita semnele trădării atunci când recunoașterea lor ar pune în pericol o relație de care avem nevoie.

Monica avea nevoie de Dana. Era sprijinul ei, oglinda ei, singura persoană căreia îi povestea temerile despre Paul. A o suspecta pe Dana ar fi însemnat să rămână complet singură. Așa că mintea a făcut ce face adesea: a îndreptat gelozia spre femei îndepărtate, mai ușor de suspectat, și a protejat zona în care se afla, de fapt, pericolul.

Gelozia deplasată

Gelozia Monicăi nu era falsă, era deplasată. Intuiția simțea corect că ceva se schimbase în căsnicie, dar adresa greșit suspiciunea. Fenomenul acesta e frecvent în trădările din cercul intim: partenerul înșelat devine hipervigilent față de străini și complet orb față de cei de aproape.

Mai mult, prietena trădătoare ajunge uneori să întărească ea însăși orbirea, prin fraze precum „tu ești problema, cu gelozia ta”. Femeia înșelată primește astfel, de la persoana cea mai de încredere, confirmarea că intuiția ei este o boală. Când adevărul iese la iveală, rușinea este dublă: „M-am îndoit de mine exact când aveam dreptate.”

V-ați gândit vreodată care sunt oamenii pe care nu i-ați suspecta niciodată de nimic? Și ce v-ar costa să recunoașteți că ar putea greși și ei?

Doliul dublu: pierzi un soț și o prietenă

John Bowlby, părintele teoriei atașamentului, a descris reacția la pierderea unei figuri de atașament ca pe o succesiune de faze: protestul, disperarea și, în final, detașarea. În trădarea dintre soț și cea mai bună prietenă, aceste faze se suprapun pentru două pierderi simultane. Femeia protestează împotriva soțului, dar simte disperare pentru prietena pierdută, sau invers, într-un amestec greu de descâlcit.

Pierderea prietenei este adesea subestimată de cei din jur. Toată lumea vorbește despre divorț, puțini vorbesc despre prietenia de treizeci de ani care s-a încheiat într-o seară. Dar pentru multe femei, tocmai rana prieteniei durează cel mai mult, pentru că prietena era locul în care își puneau propriile secrete.

Tipuri de infidelitate și ce spun ele despre viitorul cuplului

Terapeutul de familie Frank Pittman a descris mai multe tipuri de infidelitate, de la aventura accidentală până la aventura romantică, în care partenerul infidel se îndrăgostește și își construiește o a doua viață emoțională. Relația dintre Paul și Dana nu era accidentală: dura de doi ani, implica o familie paralelă și un copil care îl desena pe „nenea Paul” în propria casă.

Atunci când infidelitatea are această structură, întrebarea nu mai este dacă soția poate ierta un moment de slăbiciune. Întrebarea este dacă poate rămâne într-o căsnicie în care partenerul a trăit, cu inima, în altă familie. Răspunsul majorității femeilor pe care le-am însoțit a fost același: nu.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Cum îi protejezi pe copii într-o trădare din cercul familiei

Copiii sunt adesea martori involuntari, ca Rareș, sau victime colaterale, ca fiica Monicăi, care și-a pierdut nașa. Ei au nevoie de explicații simple, fără detalii despre adulter, și de asigurarea că nu ei sunt de vină. Nu trebuie folosiți ca surse de informații și nici puși să aleagă între adulți.

Ce le-ați spune copiilor dumneavoastră dacă un om drag al familiei ar dispărea brusc din viața lor? Răspunsul merită pregătit cu grijă, eventual împreună cu un specialist.

Întrebări frecvente

De ce nu am observat relația dintre soțul meu și prietena mea?
Fenomenul numit „orbire la trădare” explică faptul că mintea evită să perceapă semnele trădării atunci când ele ar amenința o relație de care depindem emoțional. Nu este naivitate, ci un mecanism de protecție.

Pot ierta prietena, chiar dacă divorțez?
Iertarea interioară este posibilă și poate aduce liniște, dar nu presupune obligatoriu reluarea prieteniei. Puteți ierta pentru voi, păstrând distanța.

Cum explic copilului dispariția nașei din viața noastră?
Folosiți explicații simple, adaptate vârstei, fără detalii despre adulter. Copilul are nevoie să știe că nu este vina lui și că relația cu părinții rămâne stabilă.

Povestea este ilustrativă: personajele, numele și detaliile sunt construite pentru a reda situații pe care le întâlnesc frecvent în cabinet; orice asemănare cu persoane reale este întâmplătoare. Informațiile psihologice nu înlocuiesc o evaluare de specialitate.