Riscul asumat și riscul din nostalgie: cum alegi la 50 de ani

Radu Lecaultrapsiholog.radu.lecaPsiholog Radu Leca, relații, cuplu, minte. 28,4K urmăritori, 204,5K aprecieriUrmărește pe TikTok

Capitolul 26 din cartea „Bărbat tânăr în corpul unui bărbat bătrân”, de Radu Leca.

Nu orice risc la 50 de ani este o greșeală. Și nu orice prudență este înțelepciune. Cei mai mulți bărbați oscilează între două temeri: teama de a face ceva nesăbuit și teama de a rata ceva important. Între cele două stă o distincție pe care merită s-o înțelegi bine: riscul asumat și riscul din nostalgie. Unul pornește din ce vrei să construiești. Celălalt pornește din ce vrei să recuperezi. Capitolul de față te ajută să vezi din ce loc vine fiecare dorință, ca să alegi cu ochii deschiși.

Regretul acțiunii și regretul inacțiunii

Thomas Gilovich și Victoria Medvec au arătat, într-un articol din Psychological Review, că oamenii resimt diferit regretul în timp: pe termen scurt doare mai tare ce ai făcut și s-a dovedit greșit, pe termen lung rămân mai grele regretele legate de ceea ce nu ai făcut. Rezultatul este nuanțat și nu înseamnă că oricine trebuie să se arunce în orice. Înseamnă că amânarea nu este o variantă fără cost. Cine nu încearcă niciodată plătește la sfârșit prețul unui „și dacă”.

Pentru un bărbat de 50 de ani, ideea e eliberatoare, dar și periculoasă. Eliberatoare, pentru că îți dă dreptul să vrei. Periculoasă, pentru că poate servi drept scuză pentru orice impuls.

Nostalgia: forță pozitivă, dar mincinoasă

Constantine Sedikides și colaboratorii, într-o sinteză din Current Directions in Psychological Science, au descris nostalgia ca pe o emoție de regulă pozitivă, cu funcții psihologice utile: întărește sentimentul de sens, de apartenență, de continuitate a eului. Dar nostalgia selectează. Ne amintim ce a fost frumos și uităm anxietățile, greutățile, confuziile. Un risc luat din nostalgie pornește de la o imagine editată a trecutului.

Exemplu: bărbatul care vrea să revină la o pasiune de la 20 de ani, imaginându-și că va avea aceeași bucurie, fără să țină cont de ce s-a schimbat în el, în corp, în viață.

Vinetă ilustrativă, personaj inventat. Dorin, 49 de ani, a fost la 22 de ani chitarist într-o trupă de cartier. Vrea să reformeze trupa, să cânte iar în baruri. Își cumpără echipament scump, convinge doi vechi prieteni, apoi descoperă că repetițiile îl obosesc și că publicul nu mai are aceeași energie. Este dezamăgit. Un prieten îi spune: „Poate nu muzica îți lipsea, ci felul în care te simțeai atunci”. Dorin începe să caute ce dădea muzica atunci: libertate, apartenență. Le găsește, parțial, într-un cor al cartierului, unde cântă fără presiune.

Cum deosebești riscul asumat de cel din nostalgie

Riscul asumat se uită spre viitor, definește ce vrei să obții și își asumă costurile. Riscul din nostalgie se uită spre trecut, vrea să recupereze o stare, nu un rezultat, și subestimează costurile. Un test: poți descrie ce vrei să obții peste doi ani în termeni concreți, nu doar emoționali? Poți spune ce te-ar costa în bani, timp, relații? Poți accepta că rezultatul ar fi diferit de ce ți-ai imaginat? Dacă da, probabil că ai un risc asumat. Dacă răspunsurile sunt vagi, merită să mai lucrezi.

Cum transformi nostalgia într-o resursă

Nu o reprima. Întreabă-te ce îți spune: ce simțeai atunci, de ce ți-e dor acum? Răspunsul îți indică nevoia reală. Apoi caută forme actuale pentru acea nevoie: dacă ți-e dor de apartenență, caută un grup; dacă ți-e dor de libertate, creează-ți spații în programul tău; dacă ți-e dor de creativitate, începe un proiect. Nostalgia devine astfel busolă, nu capcană.

Câteva întrebări pentru tine

Ce risc ai în minte care vine din dorința de a construi și ce risc vine din dorința de a întoarce timpul? Ce îți lipsește, de fapt, în spatele dorului pentru trecut? Și ce regret ți-ar fi mai ușor de purtat: cel al unei încercări sau cel al unei lipse?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Un test de trei ani

Înainte de un risc, imaginează-ți viața peste trei ani în două variante: ai făcut pasul și nu l-ai făcut. Descrie fiecare variantă în detaliu: ce faci dimineața, cu cine vorbești, ce simți, ce ai câștigat, ce ai pierdut. Dacă varianta cu pasul făcut te umple de liniște și curiozitate, chiar și cu dificultăți, riscul pare asumat. Dacă te încarcă mai ales cu ușurarea de a scăpa de ceva, e posibil să fie o evadare. Testul nu decide în locul tău, dar te ajută să vezi unde e miza adevărată.

Pași mici înainte de un risc mare

Orice risc mare poate fi precedat de o variantă mică: un curs de o lună înainte de o schimbare de carieră, o perioadă de probă înainte de o mutare, o discuție sinceră înainte de o decizie de cuplu. Pașii mici îți oferă informații reale și reduc costul unei greșeli. Un curaj cu pregătire e curaj dublu.

Cum folosești nostalgia ca informație

Când te apucă dorul de trecut, întreabă-te ce anume îți lipsește: oamenii, libertatea, energia, încrederea de atunci? Alege una dintre ele și caută o formă de azi. Nostalgia devine astfel o scrisoare de la o parte din tine care îți spune ce are nevoie, nu un bilet de întoarcere în timp.

Opinie psiholog Radu Leca

Urmează o opinie. Cred că ambele frici, cea de a rata și cea de a greși, sunt legitime. Dar nu le pot decide pe cele mai importante alegeri ale vieții. Mi se pare că un bărbat matur ar trebui să facă o regulă din curajul calculat: să îți permiți să încerci, dar să îți permiți și să te pregătești. Să te lași condus de visuri, dar să le treci prin cifre, prin oameni și prin timp. Cine face asta nu își omoară tinerețea de spirit. O pune pe fundații.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre risc asumat și risc din nostalgie?

Riscul asumat privește viitorul și acceptă costurile. Riscul din nostalgie vrea să recupereze o stare din trecut și subestimează costurile.

Regretăm mai mult ce am făcut sau ce nu am făcut?

Cercetările arată că pe termen scurt doare mai tare acțiunea greșită, iar pe termen lung rămân mai grele regretele de inacțiune.

Cum folosesc nostalgia constructiv?

Întreabă-te ce nevoie ascunde dorul și caută forme actuale pentru ea: apartenență, libertate, creativitate.

Cum știu dacă un risc merită?

Dacă poți descrie rezultatul concret, costurile în bani, timp și relații și accepți că rezultatul poate fi altul decât în imaginație.

Surse

  • Gilovich, T., & Medvec, V. H. (1995). The experience of regret: What, when, and why. Psychological Review, 102(2), 379-395.
  • Sedikides, C., Wildschut, T., Arndt, J., & Routledge, C. (2008). Nostalgia: Past, present, and future. Current Directions in Psychological Science, 17(5), 304-307.
  • Resurse suplimentare: American Psychological Association (apa.org).

Continuă cu capitolul 27, despre cuplul bărbatului care a reînviat. Vezi și seria despre bărbatul după 40 de ani.

Capitolul anterior: Decizii impulsive la 50 de ani: carieră, partener, oraș. Capitolul următor: Cuplul bărbatului care a reînviat: ce simte ea, ce simte el. Cuprinsul complet al cărții: Bărbat tânăr în corpul unui bărbat bătrân.

Follow Us Kanal D · Follow UsCe a spus Leca despre psihopați la Follow Us Live în emisiuneReacția Ilincăi Vandici și a lui Teo Trandafir

Carte desenată Când tristețea bate la ușă - campanie de prevenire a depresiei - psihologia soluțiilor, Radu Leca

Similar Posts