Reacțiile după terapia Bowen: oboseală, emoții, lacrimi

„Am fost ieri la Bowen și azi sunt terminat. E normal?” Primesc des întrebări de felul acesta. Oamenii descriu oboseală, dureri musculare, dureri de cap, somn agitat sau, dimpotrivă, somn foarte adânc. Unii spun că au plâns fără motiv sau că au fost irascibili o zi întreagă. Pe internet, aceste reacții după terapia Bowen sunt explicate adesea prin „eliberarea toxinelor” sau „eliberarea emoțiilor blocate”. În articolul acesta încerc să explic ce știm, ce e mit și când o reacție merită luată în serios.

Ce reacții descriu oamenii

Practicienii Bowen avertizează, de obicei, că după ședință pot apărea:

• oboseală sau nevoia de a dormi mult;
• dureri musculare ușoare, ca după un efort;
• dureri de cap;
• senzația că durerea s-a „mutat” în altă parte;
• schimbări de dispoziție: tristețe, iritabilitate, emotivitate;
• vise intense;
• o stare de ușurare și energie.

Studiile publicate nu au raportat efecte adverse grave. În studiul pilot al lui Argenbright și al colaboratorilor (2016), cu femei supraviețuitoare ale cancerului de sân, nu au existat efecte adverse, iar participarea a fost aproape completă. În studiul dublu-orb al lui Lee și Lewis (2020), tehnica a fost, de asemenea, bine tolerată. Reacțiile ușoare de după ședință sunt descrise mai mult în relatările practicienilor și ale clienților decât în cercetare.

Ce e mit: „toxinele” și „criza de vindecare”

Una dintre explicațiile frecvente este că, după terapie, corpul „elimină toxine”, iar de aici ar veni oboseala sau durerea de cap. Nu există dovezi pentru așa ceva. Nu s-a identificat nicio „toxină” care ar fi eliberată prin atingerea blândă a mușchilor. Ideea de „criză de vindecare”, adică faptul că trebuie să te simți mai rău ca să te faci bine, este la fel de problematică. Poate deveni periculoasă atunci când omul ignoră simptome reale, convins că sunt semne de vindecare.

Ce explicații sunt mai plauzibile

Din punct de vedere fiziologic și psihologic, câteva explicații simple acoperă majoritatea reacțiilor:

• Relaxarea după tensiune. Când un om care trăiește în stres cronic se relaxează brusc, oboseala acumulată iese la suprafață. Corpul nu „elimină” ceva, ci în sfârșit simte cât de obosit era.
• Stimularea țesuturilor. Chiar și o atingere ușoară poate produce, la unii oameni sensibili, o ușoară durere musculară.
• Atenția la corp. După o ședință în care ai fost atent la senzații, observi mai mult ce simți. Senzații care existau și înainte devin acum vizibile.
• Așteptarea. Dacă ți s-a spus că s-ar putea să te simți rău, crește probabilitatea să observi și să interpretezi orice disconfort ca pe o reacție la terapie.
• Coincidența. O durere de cap a doua zi poate avea multe cauze care nu au legătură cu terapia.

Emoțiile de după ședință

Partea care mă interesează cel mai mult, ca psiholog, sunt reacțiile emoționale. Lacrimile, tristețea, iritabilitatea sau o sensibilitate neobișnuită apar destul de des. Explicația populară, că „emoțiile erau stocate în mușchi și s-au eliberat”, e o metaforă, nu un fapt științific. Nu există dovezi că emoțiile se depozitează în anumite țesuturi.

Ce se întâmplă, mai probabil, este un fenomen psihologic bine cunoscut. Când ești ocupat, grăbit și încordat, ții emoțiile la distanță. Nu ai timp să le simți. Când corpul se relaxează și mintea încetinește, apărările scad. Emoțiile care erau deja acolo, tristețea unui doliu, oboseala unei perioade grele, dorul de cineva, ies la suprafață. Același lucru se poate întâmpla într-un concediu liniștit, la un concert sau după o plimbare lungă.

O femeie de 44 de ani mi-a scris că, după a treia ședință de Bowen, a plâns toată seara. Nu știa de ce. Când am vorbit, a reieșit că se împlinea un an de la moartea tatălui ei. Nu avusese timp să îl plângă: înmormântarea, actele, serviciul, copiii. Tehnica nu a „eliberat” durerea. Liniștea i-a dat, în sfârșit, voie să o simtă. (Vinetă ilustrativă.)

De ce corpul pare să „țină minte”

Expresia „corpul ține minte” a devenit foarte populară în ultimii ani. Are un sâmbure de adevăr: experiențele dificile lasă urme în felul în care respirăm, ne ținem umerii, reacționăm la zgomote sau la atingere. Sistemul nervos învață din experiență și uneori rămâne în alertă mult după ce pericolul a trecut. Asta nu înseamnă că o amintire anume e „stocată” într-un mușchi anume, de unde poate fi scoasă prin apăsare. Înseamnă că întregul organism a învățat un mod de a se proteja.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Când acest mod de protecție se relaxează, chiar și pentru puțin timp, pot apărea emoții, imagini, amintiri. Nu e un proces magic, ci unul firesc: în siguranță, mintea își permite să atingă lucruri pe care altfel le ține deoparte. Tocmai de aceea e important ce faci mai departe cu ele. Lăsate singure, aceste emoții se pot stinge sau pot speria. Înțelese și puse în cuvinte, într-o relație de încredere, pot deveni începutul unei vindecări reale.

Cât durează și cum îți dai seama că treci peste

De obicei, reacțiile ușoare durează între câteva ore și una-două zile. Dacă după fiecare ședință te simți mai rău timp de mai multe zile, discută cu terapeutul. Poate ritmul e prea alert, poate tehnica nu ți se potrivește. Ai dreptul să te oprești. Nu ești dator nimănui să suporți disconfortul în numele unei vindecări promise.

Cum să ai grijă de tine după o ședință

• Lasă-ți timp. Dacă poți, nu programa ședința înaintea unei zile foarte solicitante.
• Odihnește-te dacă ai nevoie. Oboseala e un semnal că te-ai relaxat, nu că ai făcut ceva greșit.
• Mișcă-te blând. O plimbare ușoară ajută și corpul, și mintea.
• Lasă emoțiile să existe. Nu le judeca și nu le grăbi. Poți scrie ce simți, poți vorbi cu cineva apropiat.
• Observă tiparele. Dacă la fiecare ședință apare aceeași emoție, e un mesaj care merită ascultat.

Când o reacție nu e „normală”

Unele simptome nu trebuie puse pe seama terapiei și nu trebuie așteptat să treacă de la sine. Mergi la medic dacă ai:

• durere intensă, nouă sau care se agravează;
• amorțeală, slăbiciune într-un braț sau picior, tulburări de vedere sau de vorbire;
• febră, umflături, roșeață;
• dureri în piept sau dificultăți de respirație.

Și cere ajutor psihologic dacă, după o ședință, apar stări de panică, amintiri intruzive, senzația că nu ești în corpul tău sau o tristețe care nu trece în câteva zile. Pot fi semne că s-a atins ceva mai profund, care are nevoie de un cadru sigur ca să fie lucrat.

Opinia psihologului Radu Leca

Cred că reacțiile de după terapia Bowen spun mai mult despre viața omului decât despre tehnică. Oboseala arată cât de încordat trăiește. Lacrimile arată ce n-a avut timp să simtă. Iritabilitatea poate arăta o furie înghițită de mult. Toate acestea sunt informații prețioase, dacă le privim cu blândețe și curiozitate, nu ca pe niște simptome de care trebuie să scăpăm.

Ce nu îmi place este când aceste reacții sunt îmbrăcate în explicații mistice care îl țin pe om departe de înțelegerea propriei vieți. „S-au eliberat toxinele” închide discuția. „Poate ești mai obosit și mai trist decât ți-ai permis să recunoști” o deschide. Prefer întotdeauna a doua variantă. Dacă o ședință de Bowen îți aduce emoții la suprafață, nu le lăsa să se piardă. Ele te pot duce, cu ajutorul potrivit, spre o grijă mai profundă față de tine.

Surse

1. Argenbright, C. A., Taylor-Piliae, R. E. et al. (2016). Bowenwork for symptom management of women breast cancer survivors with lymphedema: A pilot study. Complementary Therapies in Clinical Practice, 25, 142–149. PubMed
2. Lee, K., & Lewis, G. N. (2020). Short term relief of multisite chronic pain with Bowen Therapy: A double-blind, randomized controlled trial. Journal of Bodywork and Movement Therapies, 24(4), 271–279. PubMed
3. Hansen, C., & Taylor-Piliae, R. E. (2011). What is Bowenwork®? A systematic review. Journal of Alternative and Complementary Medicine, 17(11), 1001–1006. PubMed
4. Bialosky, J. E., Bishop, M. D., Price, D. D. et al. (2009). The mechanisms of manual therapy in the treatment of musculoskeletal pain: a comprehensive model. Manual Therapy, 14(5), 531–538. PubMed
5. Mehling, W. E., Price, C., Daubenmier, J. J. et al. (2012). The Multidimensional Assessment of Interoceptive Awareness (MAIA). PLoS ONE, 7(11), e48230. PubMed